1,808 matches
-
prin ierburi, ca la război, soldații. Dau de ei, nu prea departe. Mă apropii - i-aș fi putut atinge lui Gligor călcâiele. Și văd, aud. Mama are dreptate: Duda e stricată rău - dar Încă nu era, când i-a zis: Stricato! și a bătut-o, ca să nu mă strice, cu mine nu era, s-a stricat de când a stricat-o alde Gligor, am văzut cum tot strica la ea și dă-i și strică-i - și m-am mirat foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine. - Ce s-ascund? Ce n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi arăți, nu mai zic nimic de abricoase. După ce-mi arăți tu cum ai stricat, Îți arăt și eu cum am șezut cu un băiat - dar muuul’ mai mare decât tine! Nu vreau. Țin la ea, n-o vreau stricată - nici n-are pe la ce să fie stricată, ea a zis că n-are; nu-i. Nu-i spun asta, Îi spun că nu se poate. - De ce să nu se poată, doar nimica-i tot așa de mare și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cealaltă, ci tot pe unde-a intrat, pumnul-locomotivă, În tunel la domnișoara - ca să intre iar și iar și iar. M-am cam speriat atunci, oricâte știam la viața mea, pe asta Încă n-o, deși cam așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se părea deosebit de semnificativ faptul că de la mult prea importantul local Camelia n-am scos nimic, ba dimpotrivă, mi-a ridicat și mai multe semne de Întrebare... Existau nenumărate ipoteze, dar toate pline de contradicții... Păreau toate ca o busolă stricată: acum Îmi indicau o direcție, În următoarea clipă, alta... Oricît ar fi Însă de defectă o busolă, ea tot busolă rămîne... Dacă aș obține un indiciu cît de mic, poate aș ști și eu pe ce cale să apuc... — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o feerie, ca un basm... Apoi mă întorceam înfrigurat... mă pătrundea gerul... De fapt, în jurul Dolhascăi, erau păduri nesfârșite... Și la o margine Siretul... Iar chiar pe lângă casa în care stam, mai în spate, unde zăcea și o piuă veche, stricată, curgea Șomuzelul... acolo prindeam porcușori, niște pești mici ca degetul, cu o undiță rudimentară, confecționată de mine... Cu o seară înainte puneam sub mal, în apă, o găină moartă, să se adune plevușca la mâncare... Îi prăjeam, Scămoșilă și Muțeasca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în toate felurile, de la „Talpa Iadului“ la „Văduva neagră“. Am văzut cum acest nefast personaj al audiovizualului, fost lider al studenților, vorbește cu tatăl aiurit de durere despre fiul său, mort de câteva zile, ca despre un picior de masă stricat. Nu știu dacă domnia sa Luis Lazarus ori alt fluture de noapte prezent în garsonieră - dar nici nu mai are vreo importanță! - a lăsat eternității acea întrebare suprarealistă, aruncată-n părintele celui mort, și mai sufla când ați ajuns acolo, domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
prețul plătit de Mihai I pentru a i se retroceda proprietățile). Entuziaști și grăbiți, românii s-au apucat să voteze personalități. O „burtieră“ arăta ce se vota. Nu înțeleg de ce m-am îngrozit. Am descoperit un uriaș talmeș-balmeș. O zacuscă stricată. George Enescu alături de Mirel Rădoi. Carol 1 (scris așa...) lângă Nicolae Badea și Florentin Petre. Vlad Țepeș la greu. Ștefan cel Mare (un clujean din publicul Andreei l-a desemnat clar, stârnind admirația și aprobarea moldovencei). Mihai Viteazul. Ion Antonescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
își scapă cuțitul și furculița. Doamne, cum a pus ea mâna pe el? Tania e la fel de surprinsă. —Nu știu. Probabil a agățat-o în timpul unui zbor. Sunt pe val. Nu mă pot opri din vorbit, parcă aș fi o moară stricată. Nici nu știu de unde vin cuvintele. Dar n-aș spune că o să ducă undeva, totuși, zice Tania în cele din urmă. Adică ea nu știe că la un moment dat tipul ăsta o să-și îndrepte atenția spre chestii mai tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe unde vreți. Reiko a scris într-un caiet de învoiri numele ei și al lui Naoko, precum și data și ora. — Distracție plăcută și aveți grijă de voi! spuse portarul. — Ce om drăguț! am exclamat eu. — Ee, are niște doage stricate, spuse Reiko, arătând cu mâna spre cap. Avusese totuși dreptate. Cerul era albastru și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de latină ar fi fost apreciate acolo. Cu toate acestea, cât am fost colegi de școală, eram ca frații. Cu fața lui plină de coșuri, cu sprâncene unite și dinții stricați, Anton nu prea arăta a Valentino. Dar nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mănîncă ultimul pachet de biscuiți și bea ultima cutie de lapte. termen de garanție pentru biscuiți : trei ani. Pentru lapte : șase luni. Un miros din ce în ce mai insuportabil pătrunde de pe coridor (sau mai degrabă din bucătăria doamnei Bordaz). Un miros de pește stricat. (apucase, doamna Bordaz, să facă piața ?) Un miros cumplit pătrunde și de pe stradă, o duhoare de zarzavat alterat, de cărnuri putrede, de gunoaie neridicate. X încearcă să acopere cu fîșii de leucoplast toate crăpăturile de la uși și de la ferestre. După
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua zi, iepurașa sălta pân toată harabaia chiar ca căprița. Mandea, care io obișnuiesc să pun frână În fața scării, i-am poroncit să să scoboare după o ușă stricată, cu gând s-o iau la controale. Zis și făcut, și-a Început să facă fețe-fețe. Da cum o șteam bambină corajoasă, am vrut să-mi facă pă voie fără somație, care să-i alung pă bune bolnăvicioasele scălâmbăieli. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie că mandea stam și ascultam dân dosu la paravan și-i Întreceam mișto și nu le perdeam nici o parolică. Da totu n-a mai fost nimic când pisălogu insuportabil s-a pus pă buchisit cu ciripitu lui dă robinet stricat. Las să facă garagață, Îmi ziceam io, că d-acu pesia să Împune pân propia ei greutate. Zis și făcut. La Început se râdea ca nebunii, p-ormă s-au obosit. Dân dosu la paravan, io urmăream lecturarea cu curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc de umbre pe pînză, asta-i Europa! În sufletul lor schimonosit cînd se gîndesc la Europa nu văd altceva decît răsturnarea ordinii naturale și sănătoase, creierii aprinși ai franțujilor, lumea lor stricată, întoarsă pe dos în care vorbăraia parlamentară ascunde jaful și strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia din cauza Europei, toți te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tovarășul dumitale." Cunoașteți geniul meschinilor? Acesta e, să te facă să nu mai ai ce să le răspunzi. Într-adevăr, ce puteam să-i mai spun? Și totuși îmi plăcea de el ca scriitor, publicase tocmai atunci o nuvelă, "Măseaua stricată", titlu care se inspira dintr-o lozincă a acelor ani: să scoatem dintre noi măselele stricate. Avea însă o replică de bună ironie: la o manifestație masele cîntau: Hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim! Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le răspunzi. Într-adevăr, ce puteam să-i mai spun? Și totuși îmi plăcea de el ca scriitor, publicase tocmai atunci o nuvelă, "Măseaua stricată", titlu care se inspira dintr-o lozincă a acelor ani: să scoatem dintre noi măselele stricate. Avea însă o replică de bună ironie: la o manifestație masele cîntau: Hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim! Și un reacționar de pe margine bolborosind: "Ei și dacă ai să te unești rob cu rob ce-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
multe vicii ca să fie convingător și că natura adevărată a acestui personaj trebuie să fi fost alta. "De ce crezi?" m-a întrebat el. "Trebuie, i-am răspuns, să fi avut și el poezia lui din moment ce și cei trei crai, la fel de stricați, o aveau pe-a lor. Or, aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu și-i arată toate părțile rușinoase. Un scriitor nu trebuie să aibă aversiune pentru nici unul din personajele pe care le creează, sunt dorul imaginației lui... De
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl așezară cu capul spart și cu picioarele stricate, în bordeiul moșnegilor. Veni prin viforniță Iana și-l obloji, cu pâne muiată în rachiu, îi aduse o lumânărică de ceară la căpătâi, și până în ziuă moșnegii vegheară. El gemea fără întrerupere, cu ochii închiși. Iar dimineața sosi ca adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O asemenea perspectivă îi intimida și chiar îi înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtîndu-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gînd: Lasă, nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții". Asta m-a făcut să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
povestise Dinu, despre o femeie căreia îi murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormîntare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]