6,493 matches
-
Moartea soarelui”, prin invocația patetică aproape, a omului către ceruri: “Cazi, Astru greu de glorii, izvor de strălucire! / Mărirea ți se scurge, ca aurul, din rană, / Cum dintr-un piept puternic o ultimă iubire”. Ultima amintire - este și ea un strigăt disperat în fața iminenței morții și a neputinței de a împiedica deznodământul, dar și întrebările mute pe care și le adresează omul, fără a primi răspuns: “Cobor, inert și palid, în neagra-mpărăție, / Cobor, oră cu oră și an cu an
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Ține-mă, să nu-mi dai drumul! Dincolo de marginile lumii se revarsă speranțele ei. Noi suntem viața, noi suntem apa vie cu tainele luminii în aventura cunoașterii, lutul facerii fericit în roua iubirii! BLACK OPIUM Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță. Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
VIS Pe treptele gândului îți derulezi viața de la înălțime, ca pe un peisaj privit de la distanță, proiectând lumina reflectoarelor. În mișcare e totul. Lumină, întuneric și culori. Îți croiești propriul drum. Lași cuvintele să se așeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viață și neviață, între vis și nevis, între trup, inimă și gândire, între lumi nepătrunse oricui, oricând, oriunde. Totul deschide și închide porți, universuri, lumi, aplecat în fața deschiderii închise în lacrimi. Ai
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
se țese cu multe fire - mai scurte, mai lungi, înnădite sau nu, albe, aurii, roșii sau negre... Prin derularea trecutului ce biruie timpul, cu ajutorul Simurgh-ului de pe muntele Kaf, ( muntele care dă ocol pământului, acolo unde sălășluiesc djinii și demonii), un strigăt straniu, o chemare îi trezește pe cei adormiți. O imensă flacără ai simțit că-ți arde în mijlocul frunții și, în aceeași clipă, fâlfâirea și umbra de gheață a unor aripi imense. Cuprins de o viziune dublă, ca prin ceață, privești
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
libertății? Geana orizontului ce-mi ține ochiul treaz, nu pentru clipa vieții, ci pentru rădăcinele-i ce-i curg, infint în boabe de cristal rostogolote dorul de Țară pe al meu obraz, cu gust de sare -n umbra morții. Impasul libertății? Strigătul tău ce nu se mai gată la mine să ajungă, te frângi în mii de frunze și-n tot atâtea gânduri te aduni o simfonie-nveșmântată de freamătul cuvintelor pe buze, în pulberi de licurici tăcerea s-o sfărîmi. (Paris,14
IMPASUL LIBERTĂŢII de MARIA COZMA în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361218_a_362547]
-
poate da propria interpretare. Ștefan Bolea, autor născut în Baia Mare, și-a lansat volumul de poezii „Gothic", despre care același Alexandru Voicescu remarca: „Este o atmosferă sumbră, închisă în volumul lui Ș. Bolea, dar în același timp se aude un strigăt de disperare: Vreau să ies de aici, vreau să mă eliberez! Poeziile lui sunt încercări de a se elibera de civilizație, de cultură, de trăirile pe care fiecare om le primește înainte de a păși în viață". Romanul de debut al
EVENIMENTE CULTURALE LA BAIA MARE (MAI 2011) de ANCA GOJA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361186_a_362515]
-
eu în horă, bujorii în obraji-mi înfloreau, și tare mândră mai era mama, fete ca-ale ei nu mai erau, gătite cu ii țesute-n ițe și poale cu trandafiri, iar la gât năframa mioriței, purtată din neam în neam. Strigăte lucide Doamnei, Elena Gugiuman (sora mea) Mi-e dor de rădăcinile copacilor din grădină, ce se-ntind până sub casa mea; mi-e dor de mama plecată seva din lacrima ta în chip de lumină, scuturând cuvintele uitate fructe atârnate
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
de mama plecată seva din lacrima ta în chip de lumină, scuturând cuvintele uitate fructe atârnate sus la grindă. Acest dor stiu, mă poate ucide între azur si orizontu-mi uitat începutu-mi de furtună, cât să trezesc întregul sat, în strigătele-mi lucide din viața-mi atât de grea și lumea asta atât de străină, din care și mâine aș pleca. (Paris, 14 iulie 2009) Îmi lipsesc Crede-mă! Îmi lipsesc soarele carpatin și ceața din grădină. Mă-ntreb pașii mei
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
cuminți, atât de fericiți. Bat tovărășește cu palma deschisă pe capotele Trabaturilor, care rulează în convoi lent, de parcă nici lor nu le venea să creadă că s-a terminat. Atâta cumpănire, cumințenie, evlavie impresionează mai mult decât o mie de strigăte regizate. Împreună. Atât. Ce vrei mai mult? Urcă nodul din gât pe măsură ce trecem dintr-o încăpere în alta. Aerul e din ce în ce mai rar, se zguduie plămânii, gâlgâie lacrimile care nu se mai înghit. Mi-e ciudă pe mine, pe slăbiciunea mea
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
oraș ... Of, viața mea! Pe vreunul dintre bărbații de la mese îl apucase melancolia ... Vedeți! și ne-am uitat toți, după degetul lui Thomas, pe care și-l îndreptase spre tavan. Ia auziți cum sună! Și acea voce și-a repetat strigătul de teamă, de deznădejde, de bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe sufletul lui, el încă mai trăiește. Of, viața mea ... și parcă se ofileau frunzele ... și florile, strivite de roți, răsuceau Universul cu fundul în sus, prăbușeau soarele într-
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Știau că dorința era imposibil de îndeplinit. -Cel de Sus a hotărât ca la miezul nopții toți copiii sa nu doarma! Spiritul omului va impărți daruri împreună cu mine. Avem o muncă titanică de îndeplinit! Totul, doar in miez de noapte! Strigătele de bucurie întreceau orice așteptare a Moșului. -Are cineva niște vin fiert? Asta merită sărbătorit! fornăi Rudolph, stranutând. Pâna și Pepper cel morocănos, zâmbea în barbă. Tinkerbell, Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
aceea, „atributul” acordat de obicei poeților - ca visători - nu este deloc potrivit pentru cei care au scris în condiții de viață (sau mai bine spus de moarte) infernale, pentru principalul motiv că aici rolul poeziei este unul salvator, de spovedanie, strigăt de durere, de ajutor, de revoltă, încercare de răspuns al spiritului la toate încercările. Acest lucru afirmă și Gabriel Țepelea, unul dintre foștii deținuți politici: „Dacă totul e supus unui relativism implacabil, poezia ce a rupt cândva din adâncuri nebănuite
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte și surde
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Paris. Acolo s-a constituit o asociație a studenților români (care avea în jur de 700 de membri), iar Nichita Tomescu era președintele acesteia. Cunoscut în toate cercurile diasporei pariziene, activa cu sârg în cadrul asociației, care nu era altceva decât strigătul exilului românesc către cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai; punea pariuri pe cai, așa cum făcea odinioară la București. Întotdeauna cu
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, si, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri înfloriți... Cu un tepus ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, cănd deodată auzi un strigăt ascuțit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător. Începând cu acea zi DRAGOSTEA
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
dar și bucuria, jocul, naivitatea unui gând. Eu sunt poezia unui spirit rătăcit printre oameni... Ca urmare, aduc în fața voastră o parte din cărțile mele, o mică parte din reușitele mele ( diplome, medalia virtutea literară), toate la un loc reprezentând - STRIGĂTUL MEU CĂTRE VIAȚĂ - către un adevăr pe care nu-l voi afla niciodată. Vă mulțumesc că existați. Sărbători fericite! Valentina BECART/ 16 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Daruri... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
prinsă de brațele mele și imediat m-a strâns cu disperare simulată și înăbușită de hohotele bogate de râs ! A tras de capetele șnurului slipului meu, a desfăcut înfrigurată și celelalte două legături de pe șoldul stâng și a intrat cu strigăt victorios în posesia și folosința acelui "bun" atât de mult dorit pe plajă. L-a sărutat cu buzele-i fierbinți crescându-l repede în palma-i micuță și la fel de fierbinte, după care, schimbându-și poziția, și-a uitat unghiile în
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
de goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi ploi (Ploi ) Un poem adresat ploii fertilizante în care tandrețea, gingășia, cucernicia se amestecă cu stări sufletești nelămurite, cu durerea, strigătul rostogolit în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit de martie atunci
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
nebănuite. “Strângând nisipul în pumn, cunoști legile după care clepsidra devine necruțătoare”( O.Paler). Să fi traversat poetul acest deșert al întrupării, încercând să se apropie de adevărul ultim, fără ca rănile să înflorească în fiecare gând, fiecare întrebare? “ascuns în strigătul meu de uimire/ am nevoie de un glas al greierilor/ pentru a mă elibera de gând / „... Asta o veți spune d-voastră, cititorul... Cine are curajul să privească în inima unui vulcan care erupe? Poetul este cel care se lasă
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
a dimensiunii poematice a oricărui basm, cu atât mai mult a unuia încărcat de permanentă și stringentă filozofie folclorică. Departe de patrie, poetul se identifică în mare măsură cu protagonistul pe care, odată cu înaintarea în vârstă, dorul îl răvășește până la strigăt. Celebrul și, totodată, tulburătorul basm citit în urmă cu doisprezece lustri l-a urmărit pe rescriptor toată viața, după cum o afirmă într-o confesiune recentă plină de duioșie. Basmul ispirescian, singurul fără happy end din câte se știu până acum
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub epidermă de durere, cum se topesc munții de sare sub ploi. Deși suntem maturi, suntem orfani. E greu fără părinți ! Nici azi nu știm de ce-au plecat
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
ceva. Părem rătăciți ca puii pe mare-n derivă ... Nu știm cine-i mai disperat, nu știm nici cine mai strigă ... Părinții sau noi ? Răspunsul e unul, dacă gândim înapoi: Și unii și alții. Ne căutăm în lumi diferite, dar strigătul n-are ecou, părinții fiind în lumea de umbre, unde nu e durere și nici întristare, iar noi suntem de mult căzuți într-un hău și nicicând nu ne putem întâlni, oricât de disperați am fi. ION I. PĂRĂIANU Referință
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
are ecou, părinții fiind în lumea de umbre, unde nu e durere și nici întristare, iar noi suntem de mult căzuți într-un hău și nicicând nu ne putem întâlni, oricât de disperați am fi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Strigătul disperării, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1049, Anul III, 14 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]