3,280 matches
-
sugestii: - Sunt mai multe. Carol al XII-lea l-a ales pe cel care trecea prin Poltava... Era în plină vară. Acea vară a dovedit că nu numai iarna rusească este aliatul cel mai puternic al rușilor. Moleșiți de căldură, stropiți din abundență de ploi lungi și dese, loviți de vânturi puternice, soldații francezi s-au văzut puși în situația de a mărșălui prin gloduri grele. Mai mult decât atât: între primele trupe și detașamentele însărcinate cu aprovizionarea s-au produs
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Încăperii, Capitolul Unsprezece se urcase pe un scaun ca să ajungă la robinetul termosului de cafea. Încerca să umple o ceașcă, dar după ce deschisese robinetul, nu mai reușea să-l Închidă. Cafeaua opărită curgea de-a curmezișul mesei. Lichidul fierbinte o stropi pe o fetiță care stătea În apropiere. Fetița sări Înapoi. Deschise gura, dar nu Îngăimă nici un sunet. În mare viteză, mama mea alergă În celălalt capăt al Încăperii și o luă repede pe fetiță, ducând-o la toaletă. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de zâmbet - că l-ar fi auzit măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bust pe care nu-l aveam. Dincolo de noi, doamne cu guși de pelican pluteau pe platforme de polistiren Încoace și-ncolo, de-a curmezișul bazinului. Costumele lor de baie semănau foarte tare cu al meu. Copiii mici se bălăceau și stropeau În capătul cu apă mai puțin adâncă al bazinului. Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ne retragem de la acest etaj! Porni ca o furtună în josul scărilor, până la infirmerie și aproape smulse din locul lor ușile de acolo. Nu erau cazuri grave, așa că îi îndrumă cu blândețe pe toți: AFARĂ!!! Și toți îl ascultară pentru că era stropit din cap până în picioare cu sângele altora și avea întipărită pe față o expresie care nu îngăduia neobediența. Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă cheamă „ea“, ci Asinia, se bagă fata în vorbă, în țepată. Pe Occia o pufnește râsul. Nebună, nebună, dar nu e proastă deloc. Doar înceată. Și are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit cumva tămâia cu vin? se întreabă Nero. Dacă da, au folosit mai mult ca sigur peratium, adus tocmai din Media. Un alt miros ajunge până la el. Pișcător, de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și împungând cu coarnele. Se produce o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astea pentru ea, numai că Brad a mai făcut asta, de multe ori. Ce gătește? A început cu brânza de capră, așezată perfect pe o felie rotundă de pâine de nuci, care a fost ușor prăjită, încălzită în cuptor, și stropită cu ulei de nucă și o urmă de suc de lămâie, și a fost așezată pe o varietate de salată. La felul principal face piept de pui marinat în rozmarin și usturoi, servit cu dovleac, plus o selecție de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în locul acela de pe... cred că este pe 2nd Street... Cafe Interactive. ― Da, spun eu, și dau din cap. O știu. ― Și-apoi am fost la o plimbare pe plajă, și m-am simțit din nou ca o adolescentă, ne-am stropit prin apa mării ca doi copii. Zâmbesc, pentru că și eu cu Brad am făcut exact același lucru, probabil cam în același timp. ― Și apoi am mers să luăm prânzul. ― Nu-mi spune că ați fost la Shutters on the Beach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
națiunii, vitejia armatei și credința care a avut-o în bărbăția poporului au împlinit dorințele noastre cele mai arzânde prin proclamarea regatului, care este garanția cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mândrie această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor noștri, sfințită de biserică. Ea va fi păstrată ca o coroană prețioasă, amintind momentele grele și timpurile glorioase ce am străbătut împreună; ea va arăta generațiilor viitoare voinicia românilor din aste timpuri și unirea care a domnit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care caută să proscrie credința creștină. Numai eu sunt în stare să mă lupt cu păgânii aceștia vicleni...” CAPITOLUL II Douăzeci martie Vreme rea. Ploaie. A fost încercat armamentul. Praful de pușcă a fost depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie Vreme rea. Au venit seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și seniorul Harada Sabanosuke. S-a discutat despre trimiterea unei corăbii într-o țară străină. Douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni aflați acum sub oblăduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nick trase tare de-o vâslă ca să-ntoarcă barca și momeala care se răsucea departe-n spate să treacă prin zona În care-și căuta păstrăvul hrana. În clipa În care spinarea păstrăvului se ivi din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un alt păstrăv ieși la suprafață, hrănindu-se În partea cealaltă a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii pești, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mică. Când tigaia se-ncălzi și untura Începu să sfârâie, Bugs se așeză pe vine pe picioarele lui lungi de negru, Întoarse șunca și sparse câteva ouă deasupra, aplecând tigaia Într-o parte și-n cealaltă pentru ca ouăle să fie stropite cu untură. — Domnu’ Adams, sunteți drăguț să tăiați niște pâine din sacul acela? spuse negrul, Întorcându-se spre Nick. — Sigur. Nick băgă mâna-n sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia, domnu’ Adams? Mi-e că l-am lovit cam tare. Negrul Îl stropi cu puțină apă și-i frecă ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față pe buza sticlei, gata să sară. Nick Îl apucă de cap și-l ținu În aer cât Îi băgă cârligul sub bărbie, apoi prin torace, până-n ultimele segmente ale abdomenului. Cosașul se agăță de cârlig, cu picioarele din față, stropindu-l cu o zeamă ca de tutun mestecat. Nick Îl aruncă În apă. Ținând lanseta cu mâna dreaptă, dădu firul Împotriva curentului. Dădu drumul mulinetei cu mâna stângă și o lăsă să se-nvârtă liberă. Vedea cosașul, purtat de valurile mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
puse În minciog. Cuțitul era Încă Înfipt În buștean. Îl curăță frecându-l de lemn și-l băgă În buzunar. Se ridcă-n picioare, ținându-și undița-n mână, cu minciogul greu În cealaltă, apoi intră În râu și-l traversă, stropind În jur. Urcă pe malul celălalt și o luă prin pădure spre dâmbul lui. Se-ntorcea la cort. Privi În urmă. Râul abia dacă se vedea printre copaci. Avea destule zile În față În care să se poată duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți cu pete metalice, de un albastru-verzui. În jurul satelor cu podgorii erau mici poieni și apoi Începeau iar pădurile. Într-un sat, la vreo douăzeci de kilometri de Spezia, văzuserăm un grup de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ochii holbați ai lui Mussolini, sub care era scris de mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pornirăm mașina și Îi făcurăm cu mâna. Ea nu răspunse, stătea doar acolo, privind În urma noastră. DUPĂ PLOAIE Ploua cu găleata când am trecut prin mahalalele Genovei și, oricât de Încet am fi mers În spatele tramvaielor și al camioanelor, tot stropeam trotuarul cu noroi, așa că oamenii se fereau când ne vedeau, băgându-se sub tocul ușilor. În San Pier d’Arena, un cartier industrial de la marginea Genovei, există o stradă largă , cu două sensuri, așa că ne țineam pe mijloc ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]