2,394 matches
-
se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
De ce ai luat o decizie atât de idioată? îl întrebase unchiul lui. Ține-ți-l în pantaloni, fă-o singur! Brad nu avusese nici un răspuns, la vremea respectivă. Sub privirea încruntată a unchiului său, acțiunile lui i se păruseră destul de stupide. Tipa nici măcar nu arăta prea bine. Dar acum se părea că Brad avea un răspuns la acea întrebare a unchiului său. Nu se putuse abține. Era o moștenire genetică ce îi controla comportamentul. Johnson continuă să explice, intrând în detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry? Îți convine? Nu, spuse papagalul. Deloc. — De ce? — E stupid. E o idee stupidă. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Chiar așa? zise Barton Williams, pe un ton ușor amenințător. Williams știa că era un simplu animal, dar nu era obișnuit să i se spună că e prost, mai ales de către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu o voce ciudată. — N-o face pe deșteptul cu mine. — Mă numesc Gerard. — Așa. Gerard. Nu prea-mi place. Sună a nume străin. Ce zici de Jerry? Îți convine? Nu, spuse papagalul. Deloc. — De ce? — E stupid. E o idee stupidă. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Chiar așa? zise Barton Williams, pe un ton ușor amenințător. Williams știa că era un simplu animal, dar nu era obișnuit să i se spună că e prost, mai ales de către o pasăre, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și să sară spre mâncarea aruncată către ele. Păreau incredibil de proaste. Trecură câteva momente, înainte ca Gerard să decidă că avea să mănânce acea mâncare, până la urmă. Zbură spre sol și scoase un țipăt puternic, ca să alunge acele păsări stupide, după care începu să le mănânce grăunțele. Erau dezgustătoare, dar trebuia să mănânce ceva. Atunci, puștiul se aruncă spre el, cu mâinile întinse. Gerard se înălță în aer și îl ciupi pe copil tare de nas. Puștiul țipă, iar Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care voiai să-l Încerci. Se pare că voiai. Acum lui Armanoush Îi venea să plângă. A cerut voie să se ridice de la masă și a fugit la baie să se spele pe dinți regretând Între timp amarnic Întâlnirea aia stupidă. Stătea În fața oglinzii cu un tub de pastă de dinți consumat pe jumătate În mână și privirea cuiva care era pe cale să abandoneze pentru totdeauna societatea și să se facă pustnic pe un munte uitat de Dumnezeu. Ce putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încep să mă duc la școală. Într-o zi le spun celorlalți copii cum o să devin În curând bogată cu grâul meu care avea să se prefacă În aur, și Înainte să-mi dau seama, mă trezesc ținta tuturor glumelor stupide din clasă. M-ai făcut să par o idioată. Dintre toate șocurile și traumele pe care Asya le suferise În copilărie, nici una nu i-a rămas Întipărită În minte cu mai multă amărăciune decât episodul cu grâul. Atunci auzise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă Asya a ignorat vorbele lui. — Știi, astăzi Petite-Ma a deschis pianul după mulți ani; am auzit-o cântând niște note false. E deprimant. Femeia asta obișnuia să cânte Rachmaninov, iar acum nu mai poate cânta nici măcar un cântec stupid pentru copii. S-a oprit o clipă, gândindu-se la ceea ce spusese. Uneori mai Întâi vorbea și abia apoi gândea. — Însă ce vreau să spun e că ea nu-și dă seama de asta, pe când noi ne dăm seama! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbă. Ca să spunem adevărul, americanca se dovedise mult mai frumosă decât se așteptase; nu că s-ar fi așteptat la ceva, Însă În adâncul sufletului ei Asya crezuse, sau poate că sperase, că aveau să Întâmpine la aeroport o blondă stupidă. Dintr-un motiv necunoscut, Asya dorea să o Înfrunte pe musafiră, Însă nu Îi lipsea atât motivul, cât energia. În acest moment prefera să rămână distantă și tăcută, ca să dea de Înțeles că nu agrea ospitalitatea turcească. — Așa, ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a pierdut soțul. Acesta a fost Închis pentru luare de mită - o acuzație pe care mătușa Cevriye refuzase Întotdeauna s-o creadă. Și doar cu o lună Înainte de eliberare a murit urmărind o Încăierare, ucis de un cablu electric stupid. În visele ei mătușa Cevriye vedea scena asta iarăși și iarăși și se gândea la infractorul (trebuia să fie un infractoră care pusese cablul acolo și Îi ucisese soțul. Visa că aștepta la porțile Închisorii. Restul scenariului se schimba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură stupidă, Învață că omul Îl Întrece infinit pe om“. Atenție, tată, te depășește acum un camion. „Ce va face omul În această stare? Se va Îndoi el de tot? Se va Îndoi el dacă veghează, sau dacă Îl ciupește cineva, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mărturisește cele mai intense sentimente ale sale, îi arată că împreună ar fi mai luminoși, că ar avea o legătură excelentă și cît de minunat ar fi... iar ea, drept răspuns, îi face în ciudă rîzînd cu un coleg nepăsător, stupid și incorect ca întreaga situație: adică pur și simplu ignoră și calcă în picioare sufletul lui... din acel moment, ea încetează să se mai numească Angela... Romeo se simte înșelat, părăsit, tăiat și ars cu fierul înroșit... suferă, apoi se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rămas băiatul? ă N-a stat mult. Cel mult zece minute. Nici atâta. ă Stepan Sergheievici dă lecții ca tutor? ă Nu mai dă. Iar băiatul ăsta nu era tipul de băiat care să meargă la meditații. Avea o față stupidă. ă Văd cu nu prea ți-a plăcut de băiatul ăsta. ă A lăsat urme murdare de papuci în toată casa. Am avut ce munci până le-am scos. ă Cât despre Stepan Sergheievici? Îți plăcea de Stepan Sergheievici? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am despărțit de Ashton, acum un an, aproape la fiecare Întâlnire sau când sunt În pat cu vreun bărbat mi se Întâmplă să-mi imaginez cum plec pur și simplu pe ușa din dos, fără rămas-bun sau fără vreo scuză stupidă. Și uneori exact asta fac.“ Jurnalul lui Kitty, 5 ianuarie 2005, New York Introtc "Intro" Ningea lin peste Manhattan. Taxiul gonea de-a lungul marginii insulei, pe șoseaua FDR, și pentru o clipă, ultimele raze ale apusului făcură totul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de treizeci și opt de ani, care o invitase odată la o piesă pe Broadway și, după aceea, o dusese la o cârciumă zgomotoasă din apropiere, să bea ceva; după câteva pahare devenise atât de extremist (palestinienii sunt niște animale stupide, America ar trebui să bombardeze tot Orientul Mijlociu; ar trebui să aruncăm rapid bomba nucleară În Iran, abia dacă ar avea vreun efect - uite ce bine le merge acum japonezilor), Încât ea a plecat la toaletă și nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
transforma peste noapte Într-un mare scriitor. — Poate ar trebui să te căsătorești tu cu el, Sam. Deci ce-ți dorești tu, dragă? An Affair to Remember? — Casablanca, Sam, răspunse pe jumătate În glumă, simțind aproape instantaneu că replica era stupidă. — Tipelor le place Casablanca pentru că tot timpul se imaginează În rolul lui Ingrid Bergman. Ai o relație fierbinte cu un bărbat pasional și sensibil cum e Bogart, un simplu patron de bar, un nimeni, după care te urci În avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care nu-l credeai posibil, și descoperi o nouă viață pe care n-ai fi bănuit-o În tine. O izbi ironia situației. Îl Întâlnise și se Îndrăgostise de el după ce-și dăduse demisia și plecase În călătoria asta stupidă pe Coasta de Vest. La fel, el Își Întâlnise prietena după ce-și vânduse companiile și plecase Într-o călătorie fără țintă prin Europa. Oare se Întâmpla asta pentru că oamenii deveneau vulnerabili când erau scoși din mediul lor? Pentru că lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ești pe aproape, la graniță, Acum ai obligația să-mi spui dacă ți-e rușine că un gardian al Centrului se află aici, lângă dumneata, în furgoneta dumitale, respirând același aer. Olarul nu răspunse imediat, regreta că cedase din nou stupidei și gratuitei tentații de a-și înțepa ginerele, De ce fac eu așa ceva, se întrebă, deși știa prea bine răspunsul, acest bărbat, acest Marçal Gacho voia să-i ia fata, de fapt i-o și luase însurându-se cu ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui. Totuși, și de astă dată primul cuvânt va fi rostit de Marta, Este posibil să nu te recunoască câinii, dar soția te cunoaște, Marçal, Nu vreau să vorbesc despre asta, Trebuie să vorbim despre ce ne doare, Am fost stupid și nedrept, Să lăsăm deoparte stupid, pentru că nu ești, să ne oprim la nedrept, Am recunoscut, Nici nedrept n-ai fost, Să nu complicăm lucrurile, Marta, te rog, ce-a fost a fost, Lucrurile care par să fi trecut sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ușă, deși avea siguranța că acum poate s-o facă, știa că visul s-a terminat, că nimic nu-l împiedică să se ridice când vrea de pe banca de piatră, îl mai tulbura însă o singură întrebare, evident absurdă, evident stupidă, totuși de înțeles dacă luăm în considerație starea de perplexitate mentală provocată de gândul că va trebui să trăiască în același Centru care i-a disprețuit munca, iar această întrebare, ajungem și la ea, n-am uitat, are de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugându-l să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi destul să mă sinucid oricum pentru a deveni un erou, redând lumii armonia pe care eu am tulburat-o, o clipă, prin apariția mea. Cum bănuiesc însă că și după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]