2,461 matches
-
barba a cerut iertare esteticei/ estetica a mâncat biscuiții/ urcați în obositoare ascensiune spre gură”. Textele din Medium (1945), Teribilul interzis (1945) și Castelul orbilor (1946) renunță la înverșunarea distructivă a poemelor de început în favoarea unei proze poematice de mare subtilitate, în care noua poetică, până acum doar schițată, își precizează reperele de adâncime. Punând în fruntea volumului Medium un citat din Paracelsus, care glorifică rolul somnului în dezvăluirea misterelor universului, N. reafirmă preocuparea suprarealiștilor de a sesiza structura omului total
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
universitară. Să ne gândim la motivațiile complexe ale activiștilor politici sau la influențele multiple ce acționează asupra liderilor care încearcă să controleze o criză națională. Sarcina noastră, spune criticul, este aceea de a analiza atent acțiunile indivizilor umani, în toată subtilitatea și complexitatea lor. Nu trebuie în nici un caz să încercăm să concentrăm toată această bogăție empirică într-o formulă mecanică strictă. Se consideră că știința normală se bazează pe delimitarea fenomenului în studiu dintr-un context de factori amestecați, pe
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și modelele path și vom termina cu modelarea cauzală deductivă formală. Promit să folosesc multe exemple. Scopul meu este să prezint câteva dintre formele în care se prezintă relațiile dintre variabile în științele sociale. Modelarea este un meșteșug care cere subtilitate. Totodată cere timp și experiență, așa că acest curs nu trebuie considerat mai mult decât o introducere în subiect. Modelarea este însă o parte fundamentală a activității numite științe sociale. Este esențială pentru ceea ce propunem lumii spre testare empirică și este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de manifestare a spiritualității unui popor fiind văzute ca „modalități logic paralele, istoric succesive și totodată simultane ale aceleiași esențe: nevoia de comunicare prin artă cu ceilalți și cu sine a omului social”. Fiecare determinare e analizată în profunzime, cu subtilitate și suplețe disociativă, apelându-se la repere dintr-o serie largă a creativității. În ceea ce privește anonimatul, se argumentează că acesta nu se datorează uitării, ci nememorării numelui creatorului, iar în plan fenomenal, „opera folclorică este simultan și nominativă, și anonimă, în
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
pentru că este predominant tehnic și singurul În care resursele financiare sunt relativ mari, anume sondajele de opinie și studiile de marketing. Iar partidele politice au dovedit o capacitate de adaptare deosebită, folosindu-se din plin de aceste sondaje cu o subtilitate pe care partide cu tradiție din Occident o pot invidia. Ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor Virgil Măgureanu: În România a existat o ruptură În sociologie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
St. Louis, după cum a fi femeie Înseamnă un lucru În colegiile din New York City și altceva În orașele mici din sudul SUA. Înseamnă așteptări și evaluări deosebite, inclusiv pe linia comportamentului sexual. Fără Îndoială că asemenea afirmații generale nu Înseamnă subtilitate sociologică. Plusul epistemologic vine din aplicarea lor În analiza datelor empirice concrete și În controlul variabilelor În lumina acestor principii. Vedem astfel și În volumul la care ne referim Îmbinarea abordării contextualist-interacționiste (și calitativiste) cu rigoarea analizei cantitativist-statistice de finețe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
angelice, idee în jurul căreia au pivotat construcțiile marilor reprezentanți ai curentului - de la Simeon Noul Teolog până la Grigorie Sinaitul ori la Grigorie Palamas - este urmarea parcurgerii unor „trepte ale desăvârșirii”, zidite cu pricepere, ce încep cu purificarea minții. Textul țese cu subtilitate momentele obligatorii ale „urcării” isihaste: „Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilință și plângere, iar plângerea face frică, și frica face smerenie. Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Contribuțiile sale de critică și istorie literară - Satira lui Rabelais (1957), La Littérature française du symbolisme au surréalisme (1977), Umorul lui Raymond Queneau (1979) - se definesc prin originalitatea discursului, rezultată dintr-o articulare fericită a solidității și rigorii germane cu subtilitatea și rafinamentul francez, cele două spații culturale care coexistă în formația sa intelectuală. Spirit enciclopedic și exigent, P. este cel mai avizat exeget român al operei lui Raymond Queneau și un specialist de prim rang în domeniul studiilor despre umor
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
-n prima zi.” În Doina (1983; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române și Premiul special al revistei „Luceafărul”) cuprinzând poezia cea mai rafinată din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Hotărât „să se adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate cele” și „a fi muzică din creștet până-n tălpi”. M. este un maestru al sonetului. Poemele lui de dragoste se caracterizează prin atitudini romantice și subtilitate psihologică, prin polifonia sentimentelor și arta sugestiei muzicale. A tradus din poeți pe care i-a simțit apropiați: Vergiliu, Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref.
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
nevoie de efort pentru a domina elementele și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri își tamponează fruntea cu
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
Moromete (cum remarca Paul Georgescu) un lamentabil Filimon Sârbu. Într-o casă străină și O singură noapte eternă aparțin altei etape, contemporană la rândul ei cu noi orientări asupra modului de a scrie literatură, pe care M. le depășește cu subtilitate, urmărind ceea ce îl interesează cu precădere: adevărul și viața. Plină de similarități cu biografia proprie, Într-o casă străină aduce în prim-plan, în forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
e prezent, tot mai des, Ion Sân-Giorgiu, fie ca poet, fie ca recenzent al unor volume de versuri recent apărute, semnate de D. Anghel, Cincinat Pavelescu, St.O. Iosif sau Victor Eftimiu, autori cărora li se consacră portrete pline de subtilitate și acuitate critică. Em. Ciomac publică și el poezii sau traduceri, alături de Const. Paul, Artur Enășescu și St.O. Iosif. Rubrici permanente: „Cronica bucureșteană”, „Cronica botoșeneană”, „Spicuiri din reviste” ș.a. M. găzduiește și traduceri din Lafcadio Hearn, Anatole France, Saadi
MOLDOVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288219_a_289548]
-
relația dintre tradiția creștină premodernă (patristica și scolastica). Prin recursul la opera unor mari savanți catolici, precum Pierre Duhem (1861-1916) sau Etienne Gilson (1884-1978), H.-R. Patapievici evocă fertilitatea matricei teologice și culturale a Evului Mediu, din a căror abundentă subtilitate și inteligență s-a hrănit gândirea primilor moderni. Pe de altă parte, Patapievici înclină către modelul discontinuității dintre modernitate și postmodernitate (într-un sens apropiat de interpretarea lui Ioan Petru Culianu), socotind secolul al XVII-lea responsabil pentru lichidarea moștenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sârbă sau rusă) ajunge să fie suspectat de „protestantism”. Antidotul nu rămâne decât congelarea unor forme de cult opace atât credincioșilor „simpli”, cât și celor „educați”. Adâncindu-și conștiința istorică din care izvorăsc atât rugăciunea pentru întreaga lume, cât și subtilitatea apologeticii, teologii ortodocși ar putea dobândi mai multă demnitate, autoironie și distanță față de propriile lor dileme identitare. Întâlnirea cu străinul reprezintă întotdeauna un prilej de a te elibera de stereotipii parazite și de a adânci cunoașterea de sine. Nepăsarea față de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără să dea neapărat explicații, iar mâna modelează forme fără să știe neapărat cum. Ieșită din timp și din istorie, o „fizică ortodoxă” n-ar ști cum să formuleze legea gravitației, deși interpreții săi se impun prin sobrietate. Specializată în subtilitățile dubitației logice și ale suspiciunii hermeneutice, conștiința omului modern va înțelege foarte puțin din această experiență holistă a revelației. Dumnezeu se ivește nu ca sens ori semnificație, ci ca viață teologică în biologia trupului nostru - „singura viață pe care merită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Discursul apologetic are nevoie mereu de slujirea unei rațiuni practice. Nici un balet verbal, nici un marș cazon, nici o acrobatică auto-referențială, nici un gregar „salt înainte”, reflecția teologică în linia tradiției a preferat genurile intermediare. Numai insuflată vertical de rugăciunea sfinților, șlefuită de subtilitatea argumentației filozofice și modelată apoi în fraza poeților, teologia Părinților a putut aduce în lume belșug de roade bune. Din punctul de vedere al genurilor literare, cheia discursului teologic se ascunde în geniul adecvării multiplului discursiv la unul ireductibil al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
punctele de vedere ale celor mai calificați cercetători ai operei lui Kant. Ceea ce implică complicații și ocoluri, care pot cădea sub suspiciunea de pedanterie. Bănuiala acelui cititor care judecă simplu și direct că în acest caz ar fi vorba de subtilități de dragul subtilităților, de un joc a cărui miză ar fi exersarea cu virtuozitate a unor abilități rafinate, este de înțeles, dar adesea nejustificată. În cazul unui autor cum este Kant, orice analiză care poate contribui la clarificarea poziției sale este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere ale celor mai calificați cercetători ai operei lui Kant. Ceea ce implică complicații și ocoluri, care pot cădea sub suspiciunea de pedanterie. Bănuiala acelui cititor care judecă simplu și direct că în acest caz ar fi vorba de subtilități de dragul subtilităților, de un joc a cărui miză ar fi exersarea cu virtuozitate a unor abilități rafinate, este de înțeles, dar adesea nejustificată. În cazul unui autor cum este Kant, orice analiză care poate contribui la clarificarea poziției sale este un rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
susțin că filosoful nu a acordat o atenție deosebită acestei probleme tocmai fiindcă el ar fi avut o mare încredere în puterea de a judeca a rațiunii comune, ca instanță chemată să decidă asupra aplicării regulilor morale. „Respectul lui pentru subtilitatea conștiinței morale comune l-ar fi putut cu greu conduce să elaboreze o teorie morală care ar reduce judecata morală autonomă la o urmare stupidă a formulelor morale.” (Roger J. Sullivan, Immanuel Kant’s Moral Theory, Cambridge University Press, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se vadă clar că este într-adevăr astfel (Chandler, 1977, p. 61). Perfect adevărat: bătălia pentru nou necesită nu doar strategii ale seducției, ci și formule de mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lingvistică și infantilismul cultural al literaturii detectivistice britanice: din cauza absenței legăturii organice dintre limbaj și conținut. Solemnitatea, eleganța, conotația socială a englezei împiedică desăvârșita conectare a temei la uneltele lingvistice. Prima - și esențiala - constatare a lui Raymond Chandler privește o subtilitate neobservată decât de un practician al scrisului: fluiditatea. Engleza americană e o limbă la fel de maleabilă ca engleza din vremea lui Shakespeare, un idiom de o versatilitate desăvârșită, care acceptă cu ușurință cuvinte noi, sensuri noi pentru cuvinte vechi, împrumutând după
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unghiul de atac și anexare a limbajului în funcție de ceea ce urmărește în fond. Faptul că limba vorbită în Lumea Nouă a ajuns ea însăși o expresie a democrației e dovedită de suprași subtonurile ei, netranspuse într-un anume tip convențional de subtilitate care reprezintă, de fapt, un limbaj de clasă. Dacă există cu adevărat, ele au un impact profund (Chandler, 2000, p. 35). Aceste afirmații se traduc în libertatea de a lăsa personajele să se definească prin limbaj, prin subiectivitatea nezăgăzuită a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trăsătură de căpătâi era pragmatismul și refuzul brutal al sofisticării, engleza secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea a prins o crustă greu penetrabilă. Dar asta nu înseamnă că și-a pierdut întru totul permeabilitatea la abstracțiune sau la subtilitățile gândului exprimat metaforic. Aș spune că, dimpotrivă, Raymond Chandler a salvat de la dispariție tocmai aceste trăsături, oferindu-le o pregnanță și o putere de expresie ce-și păstrează, peste decenii, întreaga forță. Exemplele pot fi găsite parcurgând aproape orice pagină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]