KorAP: Find »[drukola/base=subversiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...83 >

2,052 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

compus din Roza David, Cecilia Marcovici, Haim Rozner, M. Surugiu, și Gheorghe Surugiu. La 25 noiembrie 1943 Inspectoratul Iași a informat D.G.P. despre identificarea unei organizații comuniste alcătuite din 17 persoane. Începând din 1943, după pierderea bătăliei de la Stalingrad, activitatea subversivă a partizanilor a început să fie resimțită din ce în ce mai pregnant și de către trupele române. Împotriva acestor atacuri au intervenit jandarmii, care aveau în atribuții menținerea ordinii publice și a siguranței naționale, dar și asigurarea spatelui armatei (paza comunicațiilor, a comandamentelor, cunoașterea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
se transmiteau ierarhic, în funcție de importanța și urgența acestora. Cel de-al doilea pilon important al Regulamentului, cel contrainformativ, a înglobat toate măsurile întreprinse pentru: - a împiedica acțiunea informativă a inamicului; - a preîntâmpina și împiedica manifestările de orice fel ale acțiunii subversive. Acțiunile subversive au fost structurate astfel: - propaganda dăunătoare, care urmărea „zdruncinarea” moralului armatei și națiunii; - diferitele curente politice, sociale, religioase etc., care urmăreau, de asemenea, fisurarea unității naționale și a ordinii sociale; - acte de sabotaj, cu intenția de a paraliza

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ierarhic, în funcție de importanța și urgența acestora. Cel de-al doilea pilon important al Regulamentului, cel contrainformativ, a înglobat toate măsurile întreprinse pentru: - a împiedica acțiunea informativă a inamicului; - a preîntâmpina și împiedica manifestările de orice fel ale acțiunii subversive. Acțiunile subversive au fost structurate astfel: - propaganda dăunătoare, care urmărea „zdruncinarea” moralului armatei și națiunii; - diferitele curente politice, sociale, religioase etc., care urmăreau, de asemenea, fisurarea unității naționale și a ordinii sociale; - acte de sabotaj, cu intenția de a paraliza sau micșora

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
civil în spatele unităților militare. Noile instrucțiuni propagandistice ale P.C.R. au fost cunoscute de Secția a II-a, iar Marele Cartier General a ordonat, la 8 octombrie 1941, „urgente măsuri de supraveghere” pentru identificarea și reținerea elementelor comuniste cu asemenea sarcini subversive. Pe front, în data de 28 iunie 1941, la un an de la primirea ultimatumului sovietic, Secția a II-a din Armata 4 română a trimis Corpului 3 Armată un tablou de 193 persoane care au rămas sub ocupația Moscovei și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în Răzeni (Lăpușna) și Isidor Popa, preot în Slobozia (Orhei). Divizia 13 Infanterie a prins în octombrie 1942 un spion, Mianov Mefodie Chirilovici, care a fost exploatat informativ, iar rezultatul a constat în arestarea a opt persoane, toate pentru activitate subversivă în favoarea U.R.S.S. Aceștia aveau, fiecare, misiuni specifice de culegere de informații. Unul din ei, o femeie, trebuia să se lase atrasă la colaborare de organele informative române, să urmeze o școală în domeniu și „să memoreze figurile” celor care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ungaria, zonă generatoare de conflict și care, din vara anului 1940, a reușit să obțină o parte din Transilvania. Nemulțumită că nu a obținut întreaga regiune și acționând în aceeași manieră ca și până atunci, Ungaria a inițiat noi acțiuni subversive la adresa României, utilizând toate metodele și mijloacele aflate la îndemână. Organele informative/contrainformative militare române au supravegheat cu atenție mediile de interes și au reușit să obțină succese importante în aceste bătălii purtate departe de linia frontului, acolo unde cele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în Ungaria. La jumătatea anului 1942 au fost interceptate și descifrate Instrucțiunile Secrete privind activitatea iredentistă, teroristă, de sabotaj și informativă primite de Comunitatea Națională a Maghiarilor din România de la Budapesta. Fiecare comunitate din Ardeal avea obligația „să intensifice” propaganda subversivă atât în mediul urban, cât și în mediul rural. De asemenea, din punct de vedere organizatoric, comunitățile se vor împărți în secțiuni, iar secția militară va fi condusă de un ofițer în rezervă. S-a cerut constituirea a două organizații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
organizează acțiunea contrainformativă pentru a cunoaște starea de spirit a lucrătorilor din porturi, echipajelor de pe vase și populației civile din incinta porturilor (va urmări și va face propuneri de combatere)”. La nivel național, în ultima parte a anului 1940, propaganda subversivă „se intensifică” din ce în ce mai mult, iar rezultatele vizibile s-au tradus într-o serie de acte de insubordonare, care au avut la bază ofensiva ideologică a comunismului. În scopul de a preveni și neutraliza propaganda agenților inamici în rândul militarilor Marele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a emis Ordinul nr. 219.594/5 decembrie 1940, care a recomandat „stăruitor” câteva măsuri contrainformative. După înfrângerea insurecției legionare, Marele Stat Major a revenit, prin Ordinul nr. 224.049/30 ianuarie 1941, cu noi directive de apărare contra propagandei subversive. Pericolul a continuat și după începerea ostilităților militare, atunci când toate elementele scoase în afara legii - „comuniști, teroriști, iredentiști, spioni, evrei și legionari” - au intensificat acțiunea ideologică de penetrare a armatei. Mareșalul Antonescu a dispus să se ia „măsuri extreme de distrugere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
toate elementele scoase în afara legii - „comuniști, teroriști, iredentiști, spioni, evrei și legionari” - au intensificat acțiunea ideologică de penetrare a armatei. Mareșalul Antonescu a dispus să se ia „măsuri extreme de distrugere” a oricărui element care este dovedit că a acționat subversiv contra armatei române. Instrucțiunile Generale Contrainformative, elaborate la finalul anului 1941 și distribuite la începutul anului 1942, au prezentat, pe baza analizelor din ultimul an, obiectivele urmărite de serviciile de informații inamice, care s-au manifestat prin: „a) O acțiune

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care s-au manifestat prin: „a) O acțiune cu caracter pur informativ sau de spionaj, care urmărește culegerea de date cât mai complete și precise asupra forței și posibilităților combative ale Țării și Armatei noastre; b) O activitate cu caracter subversiv care urmărește subminarea statului, tulburarea ordinei și siguranței Statului, prin: - propagande cu caracter politico-social, iredentist și religios; - acte de distrugere (terorism); - acțiuni de dezagregare morală (sabotaj și defetism)”. Un corolar al acțiunilor informative și subversive a fost definit astfel: „se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
b) O activitate cu caracter subversiv care urmărește subminarea statului, tulburarea ordinei și siguranței Statului, prin: - propagande cu caracter politico-social, iredentist și religios; - acte de distrugere (terorism); - acțiuni de dezagregare morală (sabotaj și defetism)”. Un corolar al acțiunilor informative și subversive a fost definit astfel: „se execută permanent în timp de pace, se intensifică pe timpul tensiunii politice și se dezvoltă la maxim cu începere din ziua mobilizării”. De asemenea, Instrucțiunile... au prezentat în scop instructiv și posibilitățile de informare ale inamicului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de prevenire și combatere a repetării unor asemenea acte. Prin Ordinul nr. 221.261/2 octombrie 1942, Marele Stat Major a atras atenția comandanților de școli militare că unii din elevi „împărtășesc încă idei sau manifestă simpatie” pentru unele curente subversive, ceea ce necesita aplicarea măsurilor prevăzute în Instrucțiunile Generale Contrainformative. Structura informativă/contrainformativă a Armatei 3 române a emis, la 29 septembrie 1942, ordinul nr. 26.258 cu privire la acțiunile subversive ale bandelor sovietice în spatele trupelor operative și a precizat modul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din elevi „împărtășesc încă idei sau manifestă simpatie” pentru unele curente subversive, ceea ce necesita aplicarea măsurilor prevăzute în Instrucțiunile Generale Contrainformative. Structura informativă/contrainformativă a Armatei 3 române a emis, la 29 septembrie 1942, ordinul nr. 26.258 cu privire la acțiunile subversive ale bandelor sovietice în spatele trupelor operative și a precizat modul de combatere a acestora. Bandele au fost definite drept „un mijloc suplimentar de luptă, format de conducerea Armatei Roșii pe bază politică”, care au fost organizate și pregătite de luptă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și a precizat modul de combatere a acestora. Bandele au fost definite drept „un mijloc suplimentar de luptă, format de conducerea Armatei Roșii pe bază politică”, care au fost organizate și pregătite de luptă pe timp de pace. Alături de obiectivele subversive de ordin militar, în special acte de sabotaj și terorism, aceste nuclee aveau ca scop și „subminarea puterii sufletești a ostașilor”, slăbind astfel capacitatea psihică de luptă. Combaterea acestora a revenit comandanților de unități din zona frontului și pretorilor de la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aceste nuclee aveau ca scop și „subminarea puterii sufletești a ostașilor”, slăbind astfel capacitatea psihică de luptă. Combaterea acestora a revenit comandanților de unități din zona frontului și pretorilor de la marile unități în regiunile interioare. La semnalarea unor asemenea echipe subversive, principala măsură trebuia să fie „o cât mai perfectă acțiune de informare”, după care, în etapa a doua, se trecea la neutralizarea acestora. Acțiunea informativă se exercita, în primul rând, printr-o colaborare cu celelalte organe militare și civile, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
28 octombrie 1942, iar de data aceasta Instrucțiunea Contrainformativă a dezvoltat în nouă capitole atribuțiile, metodele și mijloacele de acțiune în campanie: I. Misiunea contrainformativă: „1. A asigura desfășurarea normală a operațiunilor în zona Armatei, prevenind și împiedicând orice acțiune subversivă întreprinsă de către inamic sau, mai ales, de agenții săi din interior. 2. A întreține la trupe o stare de spirit bună și un moral ridicat, urmărind în același timp starea de spirit a populației civile”. II. Ideea de lucru contrainformativ

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
inamic sau, mai ales, de agenții săi din interior. 2. A întreține la trupe o stare de spirit bună și un moral ridicat, urmărind în același timp starea de spirit a populației civile”. II. Ideea de lucru contrainformativ: „Orice activitate subversivă va fi reprimată prin măsuri categorice. În lupta contra bandelor se va urmări completa lor distrugere”. III. Organe și mijloace contrainformative. Aici au fost incluse comandamentele și trupele în subordine, serviciile pretorale, grupele de poliție specială de campanie, unitățile de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pretorale, grupele de poliție specială de campanie, unitățile de poliție, organele speciale contrainformative ale Marelui Cartier General. IV. Zonele de contrainformații. V. Autoritate. VI. Activitatea contrainformativă: a) păstrarea secretului; b) Împiedicarea acțiunilor de spionaj, terorism și sabotaj; c) Împiedicarea propagandei subversive; d) Activitatea de contrapropagandă; e) Descoperirea nucleelor și organizațiilor ce există sau eventual ar lua naștere în mijlocul trupelor proprii; f) Controlul executării măsurilor de apărare contra atacurilor aeriene ale inamicului; g) Controlul populației: numirea primarilor și a poliției locale; verificarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Inspectoratele de Jandarmi Chișinău și Transnistria), unitățile de grăniceri și marină, alte elemente ne-îndivizionate și „oameni de încredere”. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, acestea s-au axat pe: păstrarea secretului; împiedicarea acțiunilor teroriste, de sabotaj și a propagandei subversive; activitatea de contrapropagandă; descoperirea nucleelor și organizațiilor subversive din raza corpului de armată. La 4 ianuarie 1944, Biroul 2 al Cabinetului Militar a prezentat mareșalului Ion Antonescu situația contrainformativă din raza Corpului 3 Armată. În pofida instrucțiunilor, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
grăniceri și marină, alte elemente ne-îndivizionate și „oameni de încredere”. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, acestea s-au axat pe: păstrarea secretului; împiedicarea acțiunilor teroriste, de sabotaj și a propagandei subversive; activitatea de contrapropagandă; descoperirea nucleelor și organizațiilor subversive din raza corpului de armată. La 4 ianuarie 1944, Biroul 2 al Cabinetului Militar a prezentat mareșalului Ion Antonescu situația contrainformativă din raza Corpului 3 Armată. În pofida instrucțiunilor, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, a comunicat marii unități că a intervenit la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Militară, în subordinea Subsecretariatului de Stat al Armatei de Uscat - Direcția Justiției Militare, care avea în atribuții și sarcini contrainformative. Acest lucru a fost comunicat și la D.G.P., la 11 martie 1941, cu rugămintea de a fi semnalate toate cazurile subversive, în special persoanele prinse în zona de frontieră, pentru a fi cercetate de Poliția Judiciară. Peste un an de zile, la 12 martie 1942, Secția a II-a a revenit cu o adresă la D.G.P., în care a semnalat că

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
politice, economice, militare (la date prestabilite sau la cerere) și a coordonat activitatea celor trei fronturi. A. Frontul de Vest (maior Aurelian Andra) a avut ca obiectiv principal Ungaria, pe următoarele puncte: înarmarea și pregătirea de război contra României, acțiuni subversive, propaganda în străinătate. S.S.I. a înființat cinci centre de informații (Brașov, Teiuș, Beiuș, Arad și Timișoara), un subcentru (Turda), șase rezidențe în teritoriul cedat (Tg. Secuiesc, Reghin, Budești, Dej, Ilva, Oradea) și alte nouă în străinătate (Budapesta, Bratislava, Lvov, Berlin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar cursurile predate se rezumau la aruncarea grenadei, mânuirea armelor, acte de sabotaj și organizarea propagandei comuniste. După cucerirea Odessei, la 16 octombrie 1941, S.S.I. a început să identifice structurile și persoanele lăsate de N.K.V.D. în scopul dezorganizării, prin acțiuni subversive, administrației militare și civile române. Misiunile acestor echipe de sacrificiu, lăsate în Odessa, aveau trei direcții principale de acțiune: sabotajul, spionajul și propaganda. Pentru a se infiltra cât mai adânc în structurile noii administrații, N.K.V.D.-ul a cerut atât fidelilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a submina autoritatea învingătorilor. O altă metodă de torpilare a funcționării normale a administrației a vizat „încurajarea tendinței diferitor funcționari de a se îmbogăți în mod necinstit și încurajarea tuturor viciilor”. Pentru a duce la bun sfârșit această misiune, echipele subversive au fost dotate cu bani sovietici sau valută străină și obiecte prețioase. În privința organizațiilor subversive lăsate de sovietici în Odessa, S.S.I. a constatat că rețeaua tunelurilor și catacombelor de sub oraș era dublată de o rețea umană, extrem de complexă, care activa

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]