3,015 matches
-
Înfruntau Între ei din mormânt, dar un sens moral Începea să se desprindă din cuvintele celor care vorbeau. Se pare că În celălalt mormânt, deschis pentru primirea nepoatei, n-ar fi existat nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am culcat În casa unui gospodar. În timp ce Încercam din nou să-l reconstitui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne mai ascundeam pe după case, șuri și cotețe, săream garduri. În drum au căzut mulți ostași de-ai noștri loviți de gloanțele dușmane. Dintre ei mi-i amintesc pe... Fumigena este lăsată să se Împrăștie de la sine, cascadorii Își șterg sudoarea de pe față și-și aprind țigările pe ascuns să nu fie văzuți de profesorul-antrenor. Cineva spune că aici nu mai sunt necesare duble, se va face totul la montaj, s-au luat destule planuri apropiate. Aparatul se mai plimbă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea acoperi sudoarea frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele care vor urma, nu este decât un fel de a nu fi trădător, nu va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
poate, să încercăm cu toții să reparăm. Dar se tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii expuse în acel dosar și trăite de noi legionarii, principii care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
gândul, de ce nu ai stat față în față cu mine. Și atunci să vedem care pe care... Șiii poate... cine știe? Mă nimereai și scăpai de mine... Dar cinstit! Cavalerește! Așa, însă...” ― Da’ cine era, frate? Că ne-au trecut sudorile... - a întrebat un glas dintre cei din vagon. ― Mă fratele meu. Eu cam bănuiesc cine putea fi, da’ las să ne spună povestitorul, că tare mai știe să ne ducă pe unde a înțărcat dracul copiii... - a intervenit cel cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți, nu alta! O să vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar soldatul care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă că nu mai poate de ostenită ce e? Și el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochilor polițistului. — Omule, ce naiba, ți-am spus că Marty era curat! Și avea de gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge sudoarea pe burtă. O voce strigă „Ieși afară-n mă-ta!”, fiind urmată de aplauze și de o aripă de pui pe jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede și apă de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
împinse la perete, văzând în minte lame de ras la gâtul unei fete. Benavides țipă: — Puto ăla și-a cumpărat băieți de la o agenție, nu ne-a făcut pe noi! Mal îl împinse și mai tare. Costumul lui îmbibat de sudoare se înfrunta cu cel din piele de bou, iar mușchii lui tari împingeau un bărbat slab de aproape patruzeci de ani. Brusc, Benavides se înmuie. Mal luă mâinile de pe el și își aduse aminte de o chichiță de la dosar: Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu am voie să fiu aici și s-ar putea să am mult de suferit pentru că sunt, așa că nu spune nimănui. Ai înțeles, fir-ar să fie? Karen șopti: — Da, scumpule. Apoi închise. Danny puse receptorul în furcă, își șterse sudoarea de pe gât și se gândi la niște apă cu gheață. Văzu frigiderul, se întinse și îi deschise ușa, apoi, când văzu ce era înăuntru, se aruncă spre chiuvetă. Doi globi oculari spoiți cu un jeleu transparent într-o scrumieră. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un scaun sudat și el de podea. Detectivul Upshaw stătea cu spatele la perete și își umplea un pahar cu apă de la un dozator fixat în perete. Scoppettone se foia pe scaun, iar uniforma lui de pușcăriaș al comitatului era leoarcă de sudoare la subsuori. Dudley apăru și el. — Ah, grozav! Vinnie porcușorul! Am auzit că băiatul de colo a descoperit că una din păsările lui de noapte își oferea favorurile într-un alt cuibar și atunci i-a vârât o țeavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie de loz și-ai dat lovitura la Sun-Fax. Corect? Acum Scoppettone transpira din greu - îi curgeau broboane de sudoare pe față. Upshaw spuse: Știi ce altceva mai cred eu? O singură ciupeală n-ar fi fost de-ajuns. Cred că mai sunt și alte cazuri care strigă după numele tău. Am să verific toate reclamațiile de jaf de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de Mickey știe că nu Jack a făcut-o. Upshaw căscă - exagerat. — Mă plictisești, Vinnie. Negrotei care cumpără heroină și Jack cu Mickey parteneri - asta-i o vrajă pentru copii mici. Apropo, citești ziarele? Scoppettone clătină din cap, împroșcând cu sudoare. — De ce? Upshaw scoase un ziar din buzunarul de la spate. Uite ce era marți în Herald. „Ieri seara, la o petrecere între prieteni din districtul Silverlake, a avut loc o tragedie. Un bărbat înarmat cu un pistol de mare calibru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că mai multe intervenții polițienești îl vor ajuta să sară de pe fix și unu contra unu că va cina la Nickodell și apoi își va petrece seara acasă, redactând un raport despre mizeriile culese. Putea mirosi transpirația de poponar peste sudoarea lui stătută și simți că era pe cale să se lase cuprins de o melancolie subită. La jumătatea drumului spre birou deschise puțin fereastra mașinii, pentru ca aerul și stropii de ploaie să-l mai învioreze, apoi schimbă direcția și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din picioare și și le încălzi pe blana ei. Da, dar nu-mi cere să dansez din buric, pentru că n-o fac. Meeks, ce e cu tine? Credeam că o să te bucuri când mă vezi. Buzz încă mai putea mirosi sudoarea celuilalt. — L-am agresat astăzi pe-un tip. A fost destul de penibil. Audrey își flutură degetele de la picioare, făcând blana să tresalte. — Și ce? Asta e ocupația ta. —De regulă tipii pe care-i înghesui opun mai multă rezistență. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l tragă și mai adânc în timp ce ea continua să vibreze în mijlocul orgasmului, iar el o ținu de cap, îngropându-și fața în părul ei, până când se slei de tot, iar femeia încetă să mai lupte. Cearșaful de satin roz și sudoarea îi uneau peste tot. Buzz se întoarse pe-o parte, cu un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de curse, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi. Auzi telefonul sunând a patra oară, văzu că făcuse patul leoarcă de sudoare, simți nevoia să urineze și, dând la o parte haina de piele, descoperi că pantalonii îi erau umezi. Orbecăi după telefon și răspunse: — Da? — Danny, aici e Jack. — Zi-i, Jack. Fiule, te-am rezolvat cu locțiitorul comandantului, locotenentul Poulson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată într-un nor de fum. Arăta ca o femeie de pe Marte: lacrimile îi întinseseră machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și tamponează fruntea inundată de sudoare; își șterge apoi pe furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci și la viața de toate zilele a școlarului... Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și aveau de dovedit că erau la fel de vrednici ca cei care se jertfiseră acolo. Știau că În spatele lor se află călărimile proaspăt adunate la porunca voievodului, conduse de spătarul Costea. Oșteni noi, tineri, din care puțini cunoscuseră gustul amar, de sudoare și de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să arate că turcii puteau fi Învinși. Lângă linia vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață. * Nu mai funcționa nimic. Nu mai existau flancuri, nu mai exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
minți neostoite și iscoditoare. Le aștept să vină și la mine pentru a le zidi în creații literare dăinuitoare. Investiții Am venit pe lume într-o familie a cărei avere era puținul pământ, pe care îl muncea cu osârdie și sudoare, și o droaie de copii. Fără știință de carte, dar cu înalta școală a vieții, părinții mei adunau ban cu ban și-i investeau în câte o sfoară de pământ. Pământul era avuția și suportul supraviețuirii familiei rurale. Capitalul genetic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]