2,316 matches
-
-E-: păr-E-(-m, -ți), să păr-E-(-m, -ți) etc. C. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: păr-U-(-i, -și etc.) păr-U-(-sem, -seși etc.) păr-U-(t) D. — Tema gerunziului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -ÎND-: păr-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Cuprinde rădăcina verbului și sufixul tematic specific -Ø: par-Ø, par-Ø(i), să par-Ø(ă) etc. Tipul IV de flexiune Se cuprind aici o parte din verbele conjugării a III-a: cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formată din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: păr-U-(-i, -și etc.) păr-U-(-sem, -seși etc.) păr-U-(t) D. — Tema gerunziului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -ÎND-: păr-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Cuprinde rădăcina verbului și sufixul tematic specific -Ø: par-Ø, par-Ø(i), să par-Ø(ă) etc. Tipul IV de flexiune Se cuprind aici o parte din verbele conjugării a III-a: cele care constituie tema participiului cu sufixul -T. Prezintă, în cursul flexiunii, cinci teme flexionare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tema I a prezentului. Cuprinde rădăcina verbului și sufixul tematic specific -Ø: par-Ø, par-Ø(i), să par-Ø(ă) etc. Tipul IV de flexiune Se cuprind aici o parte din verbele conjugării a III-a: cele care constituie tema participiului cu sufixul -T. Prezintă, în cursul flexiunii, cinci teme flexionare. Spre deosebire de verbele din tipul III de flexiune, caracterizate de același număr de teme distincte, aceste verbe au, în sfera temei polivalente, alte teme omonime. Se desprind acum din omonimie, tema imperfectului și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III de flexiune, caracterizate de același număr de teme distincte, aceste verbe au, în sfera temei polivalente, alte teme omonime. Se desprind acum din omonimie, tema imperfectului și tema perfectului: A. — Tema bivalentă. Este formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: cer-E A2: tema II a prezentului: cer-E-(-m, -ți), să cer-E-(m) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: cer-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema perfectului. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A. — Tema bivalentă. Este formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: cer-E A2: tema II a prezentului: cer-E-(-m, -ți), să cer-E-(m) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: cer-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema perfectului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: cer-U-(-i, -și etc.) cer-U-(-sem, -seși etc.) cer-U-(t) D. — Tema gerunziului. Cuprinde în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema infinitivului: cer-E A2: tema II a prezentului: cer-E-(-m, -ți), să cer-E-(m) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: cer-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema perfectului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: cer-U-(-i, -și etc.) cer-U-(-sem, -seși etc.) cer-U-(t) D. — Tema gerunziului. Cuprinde în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și sufixul tematic -EA-: cer-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema perfectului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: cer-U-(-i, -și etc.) cer-U-(-sem, -seși etc.) cer-U-(t) D. — Tema gerunziului. Cuprinde în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului și sufixul specific -U-: cer-U-(-i, -și etc.) cer-U-(-sem, -seși etc.) cer-U-(t) D. — Tema gerunziului. Cuprinde în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă temă monovalentă, a participiului, care se detașează dintre temele secundare ale perfectului. A. — Tema bivalentă. E formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: prind-E A2: tema II a prezentului: prind-E-(-m, -ți) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este constituită din rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secundare ale perfectului. A. — Tema bivalentă. E formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: prind-E A2: tema II a prezentului: prind-E-(-m, -ți) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: prinz-ÎND. D. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: prind-Ø, prind-Ø(e), să prind-Ø(ă) etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sunt omonime: A1: tema infinitivului: prind-E A2: tema II a prezentului: prind-E-(-m, -ți) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: prinz-ÎND. D. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: prind-Ø, prind-Ø(e), să prind-Ø(ă) etc. E. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -SE-: prinSE-(-i, -și etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: prinz-ÎND. D. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: prind-Ø, prind-Ø(e), să prind-Ø(ă) etc. E. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -SE-: prinSE-(-i, -și etc.) prinSE-(-sem, -seși etc.) Observații: În structura acestei teme verbale, rădăcina prezintă, cu rare excepții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: prinz-ÎND. D. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: prind-Ø, prind-Ø(e), să prind-Ø(ă) etc. E. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -SE-: prinSE-(-i, -și etc.) prinSE-(-sem, -seși etc.) Observații: În structura acestei teme verbale, rădăcina prezintă, cu rare excepții, o situație particulară: nu coincide, ca realizare formal-fonetică, cu rădăcina din structura altor teme: prind-ea-(m), la imperfect, prind-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
până la formele latinești originare) și sincronice, de natură morfologică și fonetică. Din punct de vedere fonetic, se poate recunoaște, în structura acestor forme, un fenomen de asimilație consonantică, produs odată cu întâlnirea dintre consoana finală a rădăcinii și consoana inițială a sufixului: duc-se > duse-(i), mergse-(i), frig-se > fripse-(i) ș.a.m.d. (Interpretarea rămâne, bineînțeles, pentru unele verbe, relativă, cauza trebuind căutată în primul rând în formele latinești, de unde s-a putut apoi extinde, prin analogie și la alte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema primară a perfectului se formează, la aceste verbe, numai două teme secundare: a perfectului simplu: prinSE-(i) etc. și a mai mult ca perfectului: prinSE-(sem) etc. F. - Tema participiului. Este o temă liberă, formată din rădăcina verbului și sufixul tematic, care, la aceste verbe, are două realizări, determinând, prin aceasta, constituirea a două clase flexionare: V1: sufixul -T: rupT, fripT etc. V2: sufixul -S: scriS, prinS etc. Observații: 1. Ca și în structura temei perfectului, rădăcina acestor verbe prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. și a mai mult ca perfectului: prinSE-(sem) etc. F. - Tema participiului. Este o temă liberă, formată din rădăcina verbului și sufixul tematic, care, la aceste verbe, are două realizări, determinând, prin aceasta, constituirea a două clase flexionare: V1: sufixul -T: rupT, fripT etc. V2: sufixul -S: scriS, prinS etc. Observații: 1. Ca și în structura temei perfectului, rădăcina acestor verbe prezintă (de asemenea, în afara câtorva excepții: a rupe, a scrie etc.) în structura temei participiului, forme diferite în raport cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului: prinSE-(sem) etc. F. - Tema participiului. Este o temă liberă, formată din rădăcina verbului și sufixul tematic, care, la aceste verbe, are două realizări, determinând, prin aceasta, constituirea a două clase flexionare: V1: sufixul -T: rupT, fripT etc. V2: sufixul -S: scriS, prinS etc. Observații: 1. Ca și în structura temei perfectului, rădăcina acestor verbe prezintă (de asemenea, în afara câtorva excepții: a rupe, a scrie etc.) în structura temei participiului, forme diferite în raport cu alte teme. 2. Între structura temei perfectului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului, rădăcina acestor verbe prezintă (de asemenea, în afara câtorva excepții: a rupe, a scrie etc.) în structura temei participiului, forme diferite în raport cu alte teme. 2. Între structura temei perfectului și structura temei participiului se poate recunoaște existența unei corelații: Prezintă sufixul -S la tema de participiu, cuprinzându-se, prin urmare, în clasa V2, verbele a căror rădăcină de la tema perfectului are drept ultimă consoană realizată fonetic lichida l (mulse-(i) - mulS), cele mai multe din verbele a căror ultimă consoană este -n sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la tema perfectului are drept ultimă consoană realizată fonetic lichida l (mulse-(i) - mulS), cele mai multe din verbele a căror ultimă consoană este -n sau -r (ninse, -ninS, arse-(i)-arS), precum și verbele care au rădăcina terminată în vocală (scrise-scriS). Au sufixul -T, în structura temei de participiu, verbele care, în structura temei de perfect, prezintă rădăcina terminată în consoana -p: rupse-(i) - rupT, fripse-(i) - fripT, copse-(i) - copT etc. Observații generale: • La toate verbele, indiferent de tipul de flexiune, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mult ca perfectului: (noi) cântase-(m), voi cântase-(ți), (ei, ele) cântase. • Verbele neregulate din perspectiva rădăcinii își dovedesc neregularitatea și din perspectiva temelor. Pe de o parte, au mai multe teme decât verbul regulat cu care au în comun sufixul de infinitiv; pe de altă parte, prezintă, în structura acestor teme, sufixe diferite. Verbul a avea, de exemplu, cunoaște șapte teme verbale: patru, la prezent: tema I, pentru singular; se confundă cu rădăcina: a-(m), a-(i), a-(u); tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbele neregulate din perspectiva rădăcinii își dovedesc neregularitatea și din perspectiva temelor. Pe de o parte, au mai multe teme decât verbul regulat cu care au în comun sufixul de infinitiv; pe de altă parte, prezintă, în structura acestor teme, sufixe diferite. Verbul a avea, de exemplu, cunoaște șapte teme verbale: patru, la prezent: tema I, pentru singular; se confundă cu rădăcina: a-(m), a-(i), a-(u); tema II, pentru plural: avE-(m, -ți), să avE-(m, -ți), avE-(-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secundare: avU-(-i, -și etc.), avU-(-sesem, -seseși etc.), avU-(t), o temă a gerunziului: avÎND. • O situație deosebită prezintă verbul a ști, regulat din perspectiva rădăcinii, dar caracterizat de unele neregularități, din perspectiva temei verbale, prin realizarea concretă a sufixului din structura tipului II de flexiune, clasa 1, precum verbul a veni. Sufixul temei polivalente este comun, -I-, dar, în timp ce, pentru verbele regulate, tema polivalentă conține trei teme omonime (infinitiv, prezent II și perfect), verbul a ști prezintă numai două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a gerunziului: avÎND. • O situație deosebită prezintă verbul a ști, regulat din perspectiva rădăcinii, dar caracterizat de unele neregularități, din perspectiva temei verbale, prin realizarea concretă a sufixului din structura tipului II de flexiune, clasa 1, precum verbul a veni. Sufixul temei polivalente este comun, -I-, dar, în timp ce, pentru verbele regulate, tema polivalentă conține trei teme omonime (infinitiv, prezent II și perfect), verbul a ști prezintă numai două teme omonime (infinitiv și prezent II), tema de perfect fiind o temă distinctă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]