6,080 matches
-
va ajunge? Cu ce sabie ne va lovi? Doar Dumnezeu o știe, dacă nu cumva El va binevoi să îndepărteze de la buzele Noastre o cupă atât de amară. — Dumnezeu este mare! am spus eu spontan. — Dumnezeu ne apără de toți sultanii! a întărit papa, cu un aer dintr-odată vesel. În ziua aceea, întrevederea n-a mers mai departe. Leon al X-lea a promis că mă va chema din nou. Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dădea spre o grădină de zarzavaturi. În această încăpere s-a născut, într-o seară de iulie, primul meu fiu, pe care l-am numit Giuseppe, adică Yussef, ca pe tatăl lui Messia, ca pe fiul lui Iacov, ca pe sultanul Saladin. Încântarea mea era nemărginită. Maddalena mă lua un pic peste picior, dar chipul ei bucălat strălucea de fericire. Stăteam ore în șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumpărături în cartier. În fiecare noapte aveam impresia că dorm pentru ultima oară lângă Maddalena. Și o strângeam și mai tare în brațe. ANUL LUI SOLIMAN 929 de la hegira (20 noiembrie 1522 9 noiembrie 1523) În anul acela, Marele Turc, sultanul, avea să-și redobândească în ochii mei buna reputație. Firește că el personal n-a avut vreodată habar de acest lucru, dar ce-are a face? Vrajba făcuse ravagii în mine însumi și tot în mine avea să se resoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea. — Dar te cunosc, reluă Abbad, fără să se uite la mine. Nu știi să-ți duci o bucurie până la capăt. Stătu o clipă pe gânduri. Cred că, pur și simplu, nu-ți plac prinții, și încă și mai puțin sultanii. Când unul dintre ei obține o victorie, te pomenești de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care continuam să stăm rezemați de perete, ca niște școlari ce-și recită lunga surată a femeilor. Abbad s-a ridicat, îngăimând ceva. Eu am rămas pe loc, gânditor și perplex. Însoțindu-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata nici fraților, nici fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este cu adevărat din rasa otomanilor și, în materie de războaie, nu e cu nimic mai prejos decât tatăl lui. De două luni, îi asediază pe cavalerii din insula Rhodos, folosindu-se de cea mai mare flotă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în primul rând, visează să supună Roma voinței lui. Pe pământurile sale spaniole înflorește Inchiziția, pe pământurile sale germane înflorește erezia lui Luther. Diplomatuil preciză, încurajat de papă, care dădea din cap în semn de încuviințare: — De-o parte Soliman, sultan și calif al islamului, tânăr, ambițios, cu putere nesfârșită, dar preocupat să facă uitate crimele tatălui său și să apară ca un om de bine. De cealaltă parte, Carol, rege al Spaniei, și mai tânăr încă, și nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile, aș fi năpădit de mii de critici venite din Spania și din Germania, ba încă aș fi luat la rost și de propriii mei colegi. Zâmbi de acest lapsus. — Vreau să zic de cardinali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăsa Sfântului Scaun o oarecare marjă de independență. „Pentru a fi siguri că nu se va face pace, trebuie să fim noi mediatorii.“ Mai importantă era cealaltă misiune, cea care mă implica pe mine. Papa aflase că un ambasador al sultanului călătorea spre tabăra regelui Franței. Nu era acesta prilejul atât de așteptat pentru a intra în legătură cu otomanii? Trebuia să ne găsim, Guicciardini și cu mine, sub zidurile Paviei o dată cu acest emisar, trebuia să-l abordăm și să-i transmitem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un singur om îmi înțelegea emoția și o împărtășea, deși funcția sa îi impunea să nu lase să se vadă nimic, cel puțin nu înainte de a fi isprăvit ritualul solemn al reprezentației. Abia după ce a citit cu glas tare scrisoarea sultanului și a schimbat cu regele câteva fraze pline de zâmbete, ambasadorul s-a apropiat de mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căsătorie dintre fiul meu și fiica ta, să stăm atunci liniștiți de vorbă la o masă îmbelșugată și, pe Dumnezeu, am să gust clipa aceea mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e normal ca religiile Cărții Sfinte să înceteze masacrele? S-a întrerupt: — Ține minte că între Constantinopol și Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am crezut o clipă că avea să refuze să-i lase să lupte alături de el, dar mi-a adresat în cele din urmă călduroase mulțumiri. Și a pus să se spună în tabără că acești călăreți sunt vasali creștini ai sultanului. Adăugă fără nici o tranziție: — Când ai să te întorci la ai tăi? — Într-o bună zi, fără doar și poate, am spus eu șovăielnic, atunci când Roma își va fi pierdut pentru mine farmecele. — Abbad din Sousa mi-a spus, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dator să-i mai temperez zelul, să-l fac îndeosebi să simtă toată indiferența pe care o manifestase cumnatul meu. Însă florentinul îmi îndepărtă obiecțiile cu un simplu gest al mâinii: — În calitate de ambasador, Harun Pașa îi va raporta cu siguranță sultanului propunerile noastre. Un pas a fost făcut și nu peste mult timp vom primi la Roma un sol otoman. Poate că vom pleca și noi, tu și cu mine, la Constantinopol. Dar, înainte de a merge mai departe, era timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin care turcilor li se cerea să atace Ungaria spre a-l sili pe Carol Quintul să-și mute atenția de la Italia. — Regele Franței nu este oare prizonier în Spania? — Asta nu-l împiedică să negocieze cu papa și cu sultanul și să-i trimită instrucțiuni mamei sale, regenta regatului. — Dar nu s-a spus că e pe moarte? — Nu mai este. Moartea și-a schimbat planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă asupra soartei unui război în Italia. O sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă asupra soartei unui război în Italia. O sută de oameni prezenți pe câmpul de luptă sunt mai însemnați decât o sută de mii de oameni de la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deoarece rănitul avea să-și dea duhul la puțin timp după operație. Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut, Tumanbay circazianul și Giovanni al Cetelor Negre erau cu siguranță cei mai de valoare. Cel dintâi a fost ucis de sultanul Răsăritului, al doilea de împăratul Apusului. Cel dintâi nu putuse salva orașul Cairo; al doilea nu a putut cruța Roma de supliciul care îi era menit. În oraș, de îndată ce această moarte a fost cunoscută, a început panica. Inamicul nu înaintase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de Urbino, nu erau departe de Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse Alpii cu șaizeci de mii de oameni și că avea să-i atace pe imperiali din spate. Știrea nu s-a confirmat, iar oastea Ligii n-a cutezat să intervină, deși ar fi putut recuceri Roma fără nici o greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Metaforă care folosește cuvîntul latin „carmen“ însemnînd „cîntec“. 1 Fiecare capitol din Coran. 1 „Rîu“ în Africa de Nord. 1 Berberia sau Barbaria, nume dat odinioară ținuturilor din Africa de Nord situate la vest de Egipt: Maroc, Algeria, Tunisia, Tripoli. 1 Nume dat îndeobște sultanului de la Constantinopol. 1 Faianță italiană realizată în timpul Renașterii sub influența celei hispano-maure, provenită din insula Mallorca și caracterizată prin smalț metalic. 1 Prinț arab, socotit urmaș al Profetului Mahomed prin Fatima, fiica lui Mahomed. 1 Ibn Battuta, călător și geograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făcut să dormi mâine la prânz pe cartofi la tavă? Domnița: Tata trebuie să poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a sfârșit povestirea când o ceată de bărbați înarmați a început să intre în peșteră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a sfârșit povestirea când o ceată de bărbați înarmați a început să intre în peșteră.Dând cu ochii de Roland, unul dintre ei zise celorlalți: “Ce pasăre mai e și asta pe care am prins-o fără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]