KorAP: Find »[drukola/base=supăra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...486 >

12,131 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele de vin - să rămână În sus și neclintite. — Maiorul Petkovici, domnule... — Nu contează ce-a spus maiorul Petkovici. — Scuzați-mă, spuse o voce limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior, zâmbi colonelul Hartep și se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază. Felicitările mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
om de la vameși. Drăguțică, nu? Dansatoare-n cor? Întrebă ea cu interes politicos, dar Myatt Îi aprecie tonul drept critică, nu atât la adresa fetei, cât la a sa, pentru că-și cheltuise banii pentru o achiziție atât de minoră. Asta Îl supără tot atât de mult cât l-ar fi supărat dacă ar fi criticat calitatea stafidelor sale - era o aluzie legată de discernământul și discreția lui. La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cor? Întrebă ea cu interes politicos, dar Myatt Îi aprecie tonul drept critică, nu atât la adresa fetei, cât la a sa, pentru că-și cheltuise banii pentru o achiziție atât de minoră. Asta Îl supără tot atât de mult cât l-ar fi supărat dacă ar fi criticat calitatea stafidelor sale - era o aluzie legată de discernământul și discreția lui. La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului cum rămânea? —Ești prima persoană căreia i-am povestit, am recunoscut eu, În timp ce lacrimile mi-au inundat brusc ochii. E un Început de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
deja l-ai iertat pentru luna de miere distrusă. Nu contează atât de mult, nu-i așa? Am dat din cap aprobator, zâmbind. Tinsley avea dreptate. Luna de miere ratată nu Însemna sfârșitul lumii. Oricât de mult Încercam să rămân supărată pe Hunter, nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
și să i se treacă totul cu vederea. Gazdele din New York privesc În perspectivă: probabil că filosofia lor este că dacă nu și-a făcut apariția cu această ocazie, poate că va veni data viitoare, dar nu și dacă te superi pe ea. Și pe urmă, folosește Întotdeauna niște motive atât de exotice pentru a contramanda - de genul „trebuie să merg să văd meciul echipei lu’ tati În L.A./sunt blocată În aeroport În Aspen/Boo Boo (un câine de rasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
atât de exotice pentru a contramanda - de genul „trebuie să merg să văd meciul echipei lu’ tati În L.A./sunt blocată În aeroport În Aspen/Boo Boo (un câine de rasă Vizsla Maghiar) are alergie“ - Încât este imposibil să fii supărat. Dacă te plângi, ar Însemna să fii gelos pe tatăl ei/reședința ei din Aspen/câinele ei. Lauren este atât de puțin disponibilă, Încât chiar și atunci când mergi tu În vizită la ea, la ușă Îți răspunde Întotdeauna altcineva. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum ajung Înapoi În oraș. Te pup mult. De obicei nu mă supăr când o fată e neserioasă sau contramandează un prânz, dar Lauren a dus conceptul de Fată Neserioasă din New York la limita suportabilității. Dați-mi voie să vă explic. O anumită doză de neseriozitate, gen contramandări În ultimul moment, lăsat baltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
divorțata să se afle Într-o cameră plină cu femei căsătorite și bărbați neînsurați. Competiție zero. Ei, doar dacă nu vreau eu să selectez atent și câteva proaspăt divorțate... Salome și Tinsley, că sunt atât de amuzante. Dumnezeule, nu te superi că organizezi chestia asta așa, cam În ultimul moment? Pot să-ți dau o listă cu tipi. Sper că nu sunt prea... neserioasă, zise ea. —Deloc, chiar deloc, i-am răspuns, gândindu-mă: „oare cum ar putea fi cineva mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
E și ea deprimată rău. — Îmi pare rău, am spus. În mod evident, statutul lui Lauren de cea mai neserioasă tipă din New York nu se modificase. — Sunt Într-un fel supărată pe ea, dar nu pot niciodată să fiu prea supărată pe ea. Lauren a fost așa de drăguță cu mine când mi-a murit mama. Ea s-a ocupat de golirea casei, ea a plătit toate facturile pentru firma care a efectuat mutarea, că eu eram lefteră atunci. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
i-am schimbat numele În „Orgasm Lipsă“. Oricum, după nouăzeci de minute de activitate care nu s-a lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
trimită un sărut din depărtare, În timp ce sărea pe un val. Ce paradă, am zis, dar mândră de el În sinea mea. Știi, Sylvie, Hunter este cel mai bun soț din lume, după al meu, desigur. Nu ar trebui să te superi pe el, zise Lauren. Tot timpul el a știut exact ce se Întâmpla, dar nu a scos o vorbă, ca să nu strice lucrurile pentru nimeni. Sunt o prietenă mult mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tine, dar acum sunt foarte, foarte ocupată. În ceaslovul deschis, într-o margine, se vede un nume. Pe o pagină e scris numele de azi, obiectivul care trebuie asasinat azi: Carl Streator scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72. O întreb dacă vine să mă vadă în seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de ea. Și Helen zâmbește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

se retrage pe jumătatea lui de pat. Să-ți aduc un coniac spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită de Lazăr, singurul care se agită tot timpul, pufnind nervos. Nu te supăra, ce ai? îl întreabă. Draci, nu se vede? Ba da, dar de ce? De plăcere. Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
M-aș simți iubit mai puțin pufnește Radu, eliberînd-o, întorcîndu-se în cameră. Peste vreun sfert de oră, cînd se reîntoarce și ea, Paula îl găsește stînd la fereastră, în întuneric, privind afară, pe lîngă draperia ferită puțin. Degeaba te-ai supărat, Radule. La mine de ce nu te gîndești? Tocmai că mă gîndesc cam mult. Știu eu cum e cu frumoșii ăștia care, pe deasupra, mai și insistă. Și-ncă la cine!... "Și-ncă la cine !..." repetă Paula, fluturîndu-și brațele larg desfăcute. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Îmi pare rău că viscolește; plănuisem să merg la film. Draga mea, pe mîine spune Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
altfel părinții m-ar uita. Stau la cămin cu poza lui pe noptieră; fetele chicotesc, zic că-i al meu. Mi-i așa dor de el!... Îți dai seama, dacă a crescut mai mult cu mine... În locul tău, nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare Lazăr. Nu știu să-ți explic; o auzeam pe mama spunînd... cînd a venit de la maternitate... Ei, prostii! Bîrfe, ca între doctori... Gata pauza! rîde studenta. Mai discutăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că-s supărată pe tata! o aude pe Doina înfuriindu-se imediat ce el îi adresează un "sărut mîinile". Pe tata, că te-a lăsat să pleci și pe tine pentru c-ai făcut-o. Ai văzut ce-i afară? Nici n-am reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
două-trei ori în drum. Singurul cîștig este discuția despre femeia aceea superbă, Camelia Prisecan; are dreptate nea Toader, trebuie s-o caute, să-i facă urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o caute, să-i facă urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]