1,490 matches
-
Târgoviște, pe care îl va absolvi în 1953. În anul IV întrerupe cursurile la Facultatea de Filologie (secția slavistică) a Universității București, pentru a le încheia la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1970). Este profesor suplinitor și apoi profesor în comunele băcăuane Viișoara și Oituz, predă, din 1973, la Liceul Industrial de Chimie din Onești, oraș în care se va stabili. Organizează aici un cenaclu școlar, Zburătorul, și îngrijește trei culegeri ale elevilor (1976, 1983, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
în 1915. Între 1915 și 1919 va fi student la Facultatea de Drept și la Facultatea de Teologie din același oraș, susținându-și doctorate în ambele discipline (1920 și 1921) la București. Funcționează o vreme (1919-1922) ca diacon și profesor suplinitor de limba latină la Liceul „Ferdinand I” și la Școala Normală „Ștefan cel Mare” din Bacău. Între 1922 și 1948 este pofesor de religie la Școala Normală de Învățătoare, iar din 1948 până în 1952 predă limba română la o școală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de învățători de la Trei Ierarhi, sub direcția lui Titu Maiorescu, întâlnind această personalitate, care va marca puternic existența discipolului. După doar 4 luni de școală, directorul Maiorescu, descoperind calitățile excepționale ale diaconului elev, cere Ministerului să-l numească deja învățător suplinitor, până la terminarea studiilor de doi ani de la Școala Normală. Isaia Vicol Dioclias, fost profesor de geografie al lui Ion Creangă la Seminaria Centrală de la Socola, fiind de ceva vreme superiorul de la Bărboi, este numit arhiereu la Golia, reușind să-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
primar la Asigurările Sociale. Participă la Primul Război Mondial (în calitate de medic chirurg), iar în 1919 își reia activitatea de chirurg principal al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Specializat în boli de gât, nas și urechi la Berlin (1921), devine Conferențiar suplinitor la Facultatea de medicină București în 1925, apoi Conferențiar definitiv în 1930, Director al Institutului de chirurgie „Regele Carol al II-lea” 1930, și Agregat la Catedra de chirurgie generală (1932). Pentru următoarea sa etapă de promovare, trei reputați profesori
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
săptămână pentru cursuri, demonstrații operatorii și îngrijirea micilor pacienți. Profesorul Iacobovici era ajutat aici de o personalitate statornică și de mare autoritate profesională în chirurgia și ortopedia pediatrică: profesor agregat Ion Marian (1885-1967). Profesorul Iacobovici mai funcționase - ca medic primar suplinitor al serviciului de chirurgie din Spitalul de Copii - timp de un an, începând din anul 1912, până la începerea războiului balcanic din 1913 [35]. În Buletinul Ministerului Sănătății din 1941 este publicată structura serviciului de chirurgie și ortopedie de la Spitalul de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
care o conduce e formată din valoroase cadre de specialitate, perfecționate în țară și în prestigioase clinici universitare de peste hotare în domenii de înaltă tehnicitate chirurgicală. Conferențiarul din clinica sa - Dr. Claudiu Turculeț și-a început activitatea profesională ca asistent suplinitor Clinica de chirurgie, Spitalul Clinic Colentina (1989), asistent, catedra de chirurgie Spitalul Clinic de Urgență Floreasca (1989-2003), Șef lucrări (2003-2007), Conferențiar (2007). Este medic primar chirurgie generală, supraspecializare traumatologie, competență chirurgie laparoscopică, competență management sanitar, acreditare chirurgie robotică, doctor în
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
1819, Iași - 23.III.1894, Iași), jurnalist, traducător, prozator și autor dramatic. A început cursurile școlii primare la Galați (1832), apoi, la Iași, este înscris la Academia Mihăileană, pe care o termină în 1838. După absolvire, va fi numit profesor suplinitor la Academia Mihăileană, dar părăsește școala în semn de protest împotriva încercărilor de a se face din franceză o limbă de predare obligatorie. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
profesionale de construcții, lucrează pe un șantier și urmează cursul seral al Liceului „C. Dobrogeanu-Gherea” din Ploiești. După stagiul militar revine pe șantier ca mecanic de utilaje, apoi trece în învățământ, ca învățător la Bertea, iar mai târziu ca profesor suplinitor la o școală din comuna Aluniș (județul Prahova) și responsabil al Bibliotecii orășenești din Slănic. Ca elev, a frecventat cenaclul literar „Dimitrie Stelaru” de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești și a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
1929 dă diferența de studii pentru liceu la Sighișoara și se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj, secția artistică, unde este elevul sculptorului Romulus Ladea, dar în 1932 este eliminat din cauza neachitării taxelor de școlarizare. Funcționează ca profesor suplinitor de desen la Școala de Ucenici din Cluj (1936), tâmplar la Fabrica de Mobile din Târgu Mureș (1937), profesor de arte decorative la Academia de Arte Frumoase din Timișoara (1938-1939), inspector al muzeelor (1942) și subinspector general al artelor pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor suplinitor la câteva licee bucureștene și instructor la Casa de Cultură a Studenților. Debutează editorial în 1984, cu volumul de versuri Exerciții de apărare pasivă. În 1987 depune actele pentru a pleca în Statele Unite ale Americii. În 1989 își exprimă adeziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
la Botoșani în gazdă, în același imobil în care locuiau un domn Frangolea, probabil fratele Eugeniei Frangolea, veche prietenă a Veronicăi Micle, poetă și ea; tot în Botoșani locuia fiica Veronicăi, Virginia, care se va căsători cu Eugen Gruber, fostul suplinitor al lui Eminescu la Liceul comercial din Iași, în 1887-1888, devenit între timp titular; poetul venise în urbe la 9 aprilie dar rezultă, din această scrisoare, că nu a tras direct la sora lui, sau a încercat să vină la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu bucurie în revista D-lui Călin L. Cernăianu „Semnele timpului”, nr.3-5, p. I-XXX, editând și comentând actele existente în arhive din care rezultă că Eduard Gruber este acela care-l suplinește pe poet în funcția de profesor ... suplinitor de geografie. Eminescu obține suplinirea, este confirmat prin decret ministerial, dar se îmbolnăvește ( își rupe piciorul) și solicită, la rândul său, să fie suplinit indicând numele unui student în anul III la litere, Simeon Crainic, dar directorul Școlii Comerciale îl
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Gruber nu apare pe statul de plată, iar din adresa din 13 aprilie 1885 a Direcției agriculturii din Ministerul Agriculturii (de care ținea Școala Comercială din Iași), prin care se reconfirmă situația, desprindem această informație: „... a aprobat suplinirea Dl. profesor suplinitor M.Eminescu, prin dl. Gruber, până la finele anului. În statele de lefi însă se va urma întocmai ca până acum.” Poetul semna, probabil, și primea banii plătindu-și din leafă suplinitorul. Este același procedeu prin care I. Creangă a lăsat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
situația, desprindem această informație: „... a aprobat suplinirea Dl. profesor suplinitor M.Eminescu, prin dl. Gruber, până la finele anului. În statele de lefi însă se va urma întocmai ca până acum.” Poetul semna, probabil, și primea banii plătindu-și din leafă suplinitorul. Este același procedeu prin care I. Creangă a lăsat câțiva ani buni să fie suplinit la catedră, dând o parte din leafă suplinitorului. în cazul de față, M.Eminescu are poziție fixă în stat, își achită dările cu chitanță fixă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se va urma întocmai ca până acum.” Poetul semna, probabil, și primea banii plătindu-și din leafă suplinitorul. Este același procedeu prin care I. Creangă a lăsat câțiva ani buni să fie suplinit la catedră, dând o parte din leafă suplinitorului. în cazul de față, M.Eminescu are poziție fixă în stat, își achită dările cu chitanță fixă, este numit în mod oficial pe postul vacant cel care-i ține locul trebuie să aibă doar agrementul conducerii școlii, relațiile financiare dintre
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tăiate (1910). Sau asupra lui Iorgu Radu, titular, după unii, și al unui doctorat în științe politice și administrative (tot la Bruxelles!), avocat, magistrat, deputat (1883-1884, 1895), prefect de Bacău și primar de Fălticeni, profesor la Universitatea din Iași (1896), suplinitor al cursului de economie politică, domeniu în care a publicat două volume în 1896 și 189824. ÎI.2. Doctori în științe politice și administrative (1863-1898) În perioada 1850-1884 statisticile oficiale ale Universității Libere din Bruxelles înregistrau 107 doctori în științe
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
droit (1883), La Réforme judiciaire en Roumanie (1890), Nicolae Blaremberg. Viață și faptele lui (1894.1895) etc.53. În fine, Alexandru Bădărău (1859-1927), ce mai avea studii de licență în drept și științe politice la Paris, a devenit avocat, profesor suplinitor de psihologie la Universitatea din Iași, dar și de limba franceză la câteva licee / gimnazii din capitală Moldovei 54. Adept al ideilor socialiste în tinerețe, s-a remarcat în cele din urmă că un om politic conservator, fiind deputat, primar
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
doctorat în științe, care publică în 1898 un manual de probleme de matematică pentru ciclul secundar de învătământ 70. A făcut studii universitare la nivel de licență în orașul natal și apoi la Stuttgart, iar după obținerea doctoratului a fost suplinitor la Catedră de Fizica experimentală a Universității din Iași71. Lui i se datorează și prima încercare de a înființa un muzeu etnografic în urbea Iașilor (1912), "Podul lui Eminescu", construit în 1902, pe locul unde, spune povestea, poetul stăruia adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
școala în satul natal, continuând-o la Sibiu (1921-1924), unde va frecventa și Liceul „Gheorghe Lazăr” (1924-1931), apoi urmează Facultatea de Litere, secția franceză, a Universității din Cluj (1931-1935). Reținut la Catedra de limbi romanice, va funcționa, în paralel, ca suplinitor în învățământul liceal. Bursier al Statului francez la Universitaea din Montpellier (1938-1943), își susține doctoratul de stat sub îndrumarea romanistului Jean Bourciez, cu lucrarea Essai sur la valeur et les emplois du subjonctif en français (apărută la Montpellier în 1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile lor sunt nuanțat surprinse, iar lexicul e mustos. Răzgândire schițează cu umor portretul unui suplinitor improvizat, iar Din zile de august sugerează bine panica, incertitudinile și suferințele unei familii țărănești în vara anului 1944. SCRIERI: Demonul, Bolgrad, 1936. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 138; Cezar V. Bahrian, Redescoperirea valorilor, CNT, 1987, 5; Sterian Vicol, Înaintând odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
Aurel (21.XII.1955, Sabasa, j. Neamț - 16.IX.1990, București), poet. Este fiul Mariei (n. Ana) și al lui Petre Dumitrașcu, silvicultor. A urmat cursurile gimnaziale și liceale la Borca. După absolvirea liceului (1974), lucrează ca merceolog și profesor suplinitor. Între 1983 și 1987, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Este profesor în Borca și muzeograf la Complexul Muzeal Județean Neamț, iar după decembrie 1989, consilier la Inspectoratul Județean pentru Cultură Neamț. Debutează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
liceul la Brașov (1895-1903). Între 1904 și 1908 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat în 1909) și își va susține doctoratul în litere la Universitatea din Cluj (1920). Funcționează între timp ca profesor suplinitor de limba și literatura română la Târgoviște (1910-1913). Își continuă studiile în Franța, la Sorbona, fiind concomitent lector de limba română la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
la Sorbona, fiind concomitent lector de limba română la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
martie 1950 În comuna Lespezi din județul Iași, a simțit Înclinația către pictură Încă din clasele elementare, cînd era deseori lăudat pentru desenele realizate În creioane colorate. După ce a absolvit cursurile Liceului “C. Burcă” din Pașcani, a funcționat ca profesor suplinitor la Școala Generală din Todirești și pedagog la Grupul Școlar al U.M.M.R Pașcani. În 1973 obține diploma de licență În psihosociologie la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași și după un an de activitate didactică În Învățămîntul preuniversitar, se
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
1928, la interval de doar câteva luni, obține titlurile de doctor în slavistică și în filosofie la Universitatea din Cracovia. Este profesor secundar la Cernăuți (septembrie 1928) și la București (1929- 1934), director al Institutului Român din Sofia (1934-1937), profesor suplinitor, apoi, prin concurs, profesor definitiv la Catedra de slavistică a Universității din Iași, din 1938 până în noiembrie 1947, când este exclus pentru totdeauna din învățământ, deoarece - critic neîmpăcat al realităților de după august 1944 - protestase împotriva răpirii Basarabiei și nu admitea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]