1,669 matches
-
felul de a scrie. În 1919, împreună cu Louis Aragon și Philippe Soupault, scoate revista „Littérature”, modernistă în sens larg la început, apoi organ al mișcării Dada, la care întemeietorii s. aderă temporar. În 1920 Breton și Soupault publică primul text suprarealist, Les Champs magnétiques. Separați în 1922 de dadaiști, cei trei poeți, cărora li se alătură Paul Éluard, Benjamin Péret, Robert Desnos, Marcel Duchamp, pictorii Francis Picabia și Max Ernst, ceva mai târziu Joseph Delteil, Antonin Artaud, André Masson, Roger Vitrac
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
constituie într-o grupare autonomă, devotată s. Aceasta își propune revoluționarea nu doar a literaturii, a artelor, ci a întregii existențe, individuală și socială. Opunând spiritului dadaist anarhic și pur negativist acțiunea constructivă organizată, ei întemeiază un „birou” de cercetări suprarealiste, care, în loc de „Littérature”, editează în 1924 revista „La Révolution surréaliste”. Activitatea suprarealiștilor - al căror număr crește mereu, prin ralierea unor scriitori și artiști plastici ca René Char, Henri Michaux, Raymond Queneau, Salvador Dalí, Luis Buñuel, Georges Hugnet, Georges Sadoul, Hans
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
să ducă fie la transformarea interioară a oamenilor, fie la schimbarea ordinii sociale. Pe de o parte, ei examinează fenomene psihice paranormale și necontrolabile, manifestări patologice, practică hipnoza, înregistrează relatări de vise, instituie ca mod de producere a unor „texte suprarealiste” dicteul automat. Pe de alta, se dedau la felurite provocări cu sens politic, stârnesc scandaluri în locuri publice, atacă în presă, cu o violență fără precedent, personalități ale culturii oficializate, unora le organizează procese publice (firește, în contumacie), protestează zgomotos
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
dar și alții, mai puțin notorii, scriu în prima jumătate a deceniului al doilea, la reviste de avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925) „Integral” (1925-1928), „Urmuz” (1928) ș.a., dar producțiile lor dobândesc caractere distinct suprarealiste doar în revista „unu” (1928-1932, 1935), nici ea diferențiată întru totul în contextul avangardismului. Publicație pur suprarealistă va fi „Alge” (1930-1931), în care semnează Hans Mattis-Teutsch (grafică), Aurel Baranga, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun. Ultimii doi, împreună cu Gellu Naum
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925) „Integral” (1925-1928), „Urmuz” (1928) ș.a., dar producțiile lor dobândesc caractere distinct suprarealiste doar în revista „unu” (1928-1932, 1935), nici ea diferențiată întru totul în contextul avangardismului. Publicație pur suprarealistă va fi „Alge” (1930-1931), în care semnează Hans Mattis-Teutsch (grafică), Aurel Baranga, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun. Ultimii doi, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu și D. Trost se constituie, în 1945, într-o grupare ce nu reușește să scoată
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Naum, Virgil Teodorescu și D. Trost se constituie, în 1945, într-o grupare ce nu reușește să scoată o revistă, dar editează volume și broșuri-manifeste, precum Critica mizeriei, Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international. Era ultima grupare suprarealistă din lume. Potrivit definiției pe cât de lapidare pe atât de abstracte a lui André Breton, din primul Manifeste du surréalisme (1924), s. este „automatism psihic pur”, menit să exprime, pe orice cale posibilă, „funcționarea reală a gândirii”, cu alte cuvinte
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
de adâncime, cenzurarea pulsiunilor inerente ființei, cele de natură sexuală în special, acestea nu se pot manifesta liber decât în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței. Toate demersurile suprarealiste vor avea, în consecință, drept scop obținerea de supape prin care să poată țâșni conținuturile inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
frază străină gândirii noastre conștiente, care nu cere decât să fie exteriorizată.” În ce măsură această procedare a fost aplicată e greu de stabilit, căci „hazardul”, fie și „obiectiv”, poate fi simulat. Fapt este că, elaborate sau produse prin „dicteu automat”, textele suprarealiste stârnesc interesul în funcție de talentul celui de la care provin. Unele au calitate literară (dorită sau nu), altele plictisesc. Louis Aragon își prevenea în acest sens cititorii, în al său Traité du style (1928): „Si vous écrivez, suivant une méthode surréaliste, de
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
mai cunoscut roman al prozatoarei, Sperietoarea din Hors (1979), unde ideea de joc-joacă va deveni atotstăpânitoare. Subiectul este simplu și în aparență nevinovat: locuitorii din comuna Hors comandă unui „Atelier de pietrărie și obiecte decorative” o sperietoare. Construind un spațiu suprarealist, T. realizează în parabola textului o reflectare politică transparentă a epocii contemporane. Ar fi vorba despre un univers „artistic și eficient” perfect, aflat în permanent progres. Omul este lipsit de identitate - până și personajul central, Worth, e încețoșat. Individul, în
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
și în „Magazin istoric”, „Steaua”, „Apostrof”, „Cele trei Crișuri”, „Tribuna Ardealului”, „Zalmoxis” (unde e redactor), „Noesis”, „Cetatea culturală” ș.a. A obținut Premiul revistei „Steaua” la Festivalul Național „Lucian Blaga” (1993). Evoluția poetică a lui Ț. înregistreză două etape: una rebelă, suprarealistă, nonconformistă, avându-l ca model pe François Villon, ilustrată de plachetele Bal ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
Tudor. Sunt prezenți cu poezie Ion Barbu (Dioptrie, ev arid), Camil Baltazar, Jacques G. Costin, Mihail Celarianu, Andrei Tudor, Leon Feraru, Cicerone Theodorescu, Emil Gulian, Eugen Jebeleanu, Tana Quil ș.a. Colaborează cu proză Liviu Rebreanu (Crângul Feregetului), Grigore Cugler (texte suprarealiste), Ticu Archip (proză modernistă, cu nuanțe naturaliste), Hortensia Papadat-Bengescu (Candoare, Drumuri care nu se văd, fragment din romanul Concert din muzică de Bach, Rochia miresei, Fetița), Camil Baltazar, I. Peltz, Camil Petrescu (Drum cu ocoluri la Odobești, fragment din romanul
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
la serviciu, face treabă și în jurul blocului. Sapă straturi, smulge buruieni, curăță, mătură - totul ca ntr-un fel de pedeapsă. Fetița avea 12 ani și o chema Ozana. *Numărul de azi, 9 septembrie, îmi evocă (nu e prima dată) un ziar suprarealist. Sînt publicate fotografiile „fruntașilor la întrecerea socialistă pe țară”: Avicola, Industrializarea Cărnii, Unitatea Agroindustrială (denumire sub care funcționează Gospodăria de Partid), întreprinderea de Vinificație și Produse Spirtoase. Numai zîmbete, directorii lor țin bățoși de coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și traduceri din Apollinaire și Richard Arlington. Îi apăruse deja la Paris, În revista de avangardă a lui André Breton, o prozopoemă scrisă direct În franceză. Tot În această perioadă, debutează editorial cu volumul de poezii Corp transparent, În manieră suprarealistă. Întâlnirea la Brașov, În 1934, cu Geo Bogza suscită În Blecher „noi elanuri de viață și binefăcătoare tensiuni interioare”. Din Îndemnul lui Bogza, reia lucrul la noua sa carte și tot Geo Bogza se va ocupa de editarea ei. „Continui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele artei de avangardă, căutând pe Dalí. Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung lângă patefon, ascultând Bach. Întreține o bogată corespondență, nu doar În țară, cu Sașa Pană, Sebastian, Baltazar, Geo Bogza, Lucia Demetrius, Marietta Sadova, ci și În străinătate, cu André Breton, Micheline Fondane, André Gide, Léon-Paul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic renaște mereu din propria-i cenușă: „Aeve-i șarpele-neșarpe,/mult prea învoalatul? (Pinii verzi,/mult prea în voal.) Tulpinii verzi/a Evei, șarpele,-n eșarpe/schimbându-se, îi dă ocol
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi omologate la o inspecție, poate părea de-a dreptul suprarealist. Actul editării, ca și actul scrisului, e, în viziunea lui F., unul justițiar, iar ca o ilustrare a acestei concepții se poate invoca demersul său de a edita volumul Destinul unui condamnat la moarte. Pamfil Șeicaru (2001), o carte-document despre
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
și Scrofisme, Întocmai ca și Fils - Fii și Fire). Sub influența lui Kafka, autoarea-naratoare-personaj se transformă, din femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se instituie ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui ambasador britanic ieșit la pensie, Palafox (1990) este creatura potrivită pentru a Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și de stilistica suprarealistă a fluenței somnambulice sau a peisajului antropomorf, în care părul iubitei șerpuiește printre arterele îndrăgostitului și ierburile oceanului. Dar poetul își relevă de la început filtrul personal de percepție, precum în alegoria morții ca o maree domestică, recurentă în poeme până
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
apa trece peste întâmplările lor./ Apa care,/ doar ea/ vede totul.” Poeme (1986) și Luni dimineața (1987) revin la notația individuală în poetizări și caligrafii corecte în marginea existentului abstract sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect de mitologie, București, 1981; Cortina, București, 1983; Eglogă, București, 1984; Poeme, București, 1986; Luni dimineața, București, 1987; Triumful
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
deplin la suprarealism. În fapt, la un anume suprarealism, care nu recuză toată poezia anterioară și care subliniază necesitatea de „a organiza furtuna” (mișcarea subconștientului), cu termenii lui Roger Vitrac, puși ca moto plachetei Sens unic. Ca atare, „vederile” propriu-zis suprarealiste sunt, în unele dintre poeme (Cutie cu vise și șerpi, Aici, Premers adevărat, Sevă, Notații în clar major ș.a.), încorsetate într-un tipar ermetic, amintind pe alocuri supărător de mult de Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]