3,733 matches
-
funcționa numai la răutăți, dar se obișnuise și nu purta pică nimănui. Părintele Sfatcu, om înțelept și foarte realist, intuind potențialul de sfințenie al lui Costel îl invită într-o zi pe la el și trată cu colivă și prescuri. Foarte surprins, Costel, constată că aceste alimente, hai să fim sinceri, mult mai gustoase decât cojile de pâine uscate, nu-i dau meteorisme, ba chiar sunt bine receptate de noul său organism. Deci lăcrimă de fericire și ascultă vorbele pline de duh
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
poarta. - Doamne, ajută!... „Poate e ultima oară când îi văd pe-ai mei. Ce dor îmi e de neica Mitru... Cum o mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de răzbel, nici că are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Căminul cultural un număr special de balet cu fetițele din clasă. Nu aveam unde să fac repetițiile, spațiul din sala de clasă era complet ocupat de bănci, așa că, am făcut balet... pe bănci. Muzica era...vocea mea. Mi-amintesc ce surprins a fost directorul școlii care m-a găsit la ora de curs făcând balet cu elevii pe bănci. După spectacol, sătenii care nu știau că există pe lume și baletul, având în fața ochilor fetițe cu piciorușele dezvelite până sus, îmbrăcate
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un om în uniformă îi zâmbea la fel de politicos precum vorbise. Plăcut surprins, profesorul își ridică ochii și zâmbetul spre cel ce-i vorbise răspunzându-i aproximativ în aceeași limbă. Bun cunoscător al oamenilor, reprezentantul legii trase următoarele concluzii: - Arian! Avea ochi albaștri, era înalt, figură distinsă, ținută ireproșabilă, păr alb, frumos pieptănat
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
ridic de pe bolovanul pe care ma odihneam, dar o mană ușoară, ca un gând, se așeza pe umărul meu. - Tinere, stai liniștit! Sunt sculpturile mele! Nu te speria... Am tresărit. Sângele îmi înghețase în vene. Mi-am întors capul și, surprins, am văzut un bărbat cu barbă, înalt de acoperise cu umbră să soarele. - Dar cine ești dumneata? De unde ai apărut ?! - Cum, nu ma cunoști? Sunt Rodin și vin din paginile „Jurnalului de istorie a Artei” de G. Oprescu. - Hai, nu
DESPRINDEREA DIN STÂNCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348466_a_349795]
-
uiți lopata lui Eminescu! Nea Mitică mi-a vorbit de multe ori despre efemeritatea vieții: La mine la hotel, adesea îi întreb pe americanii ăștia, ce părere au despre moarte și dacă s-au gândit vreodată la realitatea morții. Rămân surprins când constat că majoritatea dintre ei nici nu se gândesc că într-o zi vor muri; poți să faci orice în viața aceasta pentru că până la urmă tot la lopata lui Eminescu ajungi! Adevărat și foarte bine punctat! Multe s-ar
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
primul pas în castelul vechi de sute, chiar mii de ani. Praf și pânze de păianjen erau peste tot. Primul gând al lui Etrius fu că trebuie sa se orienteze în castelul acesta mare și plin de coridoare. Fu însă surprins să vadă că în castel nu erau așa de multe coridoare. Era doar unul, care ducea de la intrarea castelului într-o altă cameră. Etrius ciuli urechile, fiind atent la orice zgomot. Dar din întunericul acela de nepătruns nu se auzea
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
nepoliticos... în felul acesta a acceptat cu ușurință invitația amicului în cealaltă cameră, unde măcar era lumină de o culoare nedefinită. Băiatul părea inofensiv și binevoitor, chiar timid, și oricum nu era singură cu el în casă. Totuși a rămas surprinsă când a văzut că amicul a făcut pregătiri speciale pentru persoana ei, care putea fi oricine de fapt, zărind niște tăvi cu prăjituri, cafele și pahare pentru lichior. A gustat din toate să nu-l refuze, pălăvrăgind despre lucruri neînsemnate
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
din acea noapte). L-a rugat să întoarcă mașina, doctorul s-a conformat numaidecât, iar peste câteva clipe o îndemna să coboare ca să schimbe locurile... ACUM ACUM vine seismul... și să vină la volan s-o învețe să conducă... Ana surprinsă și de această propunere picată din senin sau din experiența doctorului care lucra peste schimb, a acceptat relativ ușor, și așa nu avea ce face până dimineața. A fost prima dată când a pus piciorul pe ambreaj, pe care nu
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm să rulăm filmul înainte de a fi scris scenariul scene surprinse de rețină lumii într-un montaj de poveste tristă sau fericită un suflet într-o inima încercăm să trăim viitorul ieri azi ne ascundem într-o cetate părăsita plină de vipere ce-și ițesc teste printre priviri pornind într-o
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
Buna Vestire că-l va naște pe fiul Domnului. El a transmis Voia Sfintei Treimi, dar după cum știm, Dumnezeu nu își impune Voia, El îți cere consimțământul, prin Legea Liberului Arbitru. Ceea ce înseamnă că era nevoie de încuviințarea Fecioarei. Deși surprinsă și uimită, ea a acceptat vestea dată de înger, rămânând însărcinată fără să fi avut relații cu vreun bărbat. Și, cum la vremea aceea, căsătoria era mai cinstită decât fecioria, iar Legea trebuia respectată, preoții erau puși într-o mare
THE CHRISTMAS STORY – THE BIRTH OF JESUS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345134_a_346463]
-
Au primit zeci de buchete de flori, la un moment dat cineva din public punând pe scena chiar o punguța de cadou în care se află o... palinca! Cei doi au primit-o cu bucurie, Jan fiind mai mult decat surprins și amuzat de gest. Dar și solistul a avut o surpriză pentru cei din public: Jan Kaiser a scos la un moment dat o hârtiuța din buzunar și a citit în română: „Suntem aici pentru că vă iubim!” Apoi i-a
MARIN MIHAI & DIANA GEORGESCU : CELEBRA TRUPA OLANDEZA BZN I-A FACUT PE ROMANI SA PLANGA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345517_a_346846]
-
puse caseta și îi dădu drumul casetofonului, într-o clipă mi-am revenit și am înțeles că trebuia să acționez, m-am ridicat de pe pat și i-am făcut semn lui Costel să oprească puțin muzica. El m-a privit surprins, nu înțelegea de ce însă văzându-mă foarte îngrijorat opri casetofonul, continuând să mă privească nedumerit. După care eu cu glas scăzut i-am spus: ,,Astăzi a fost Nicu pe aici, căutând acest casetofon, te bănuia pe tine că l-ai
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de orizontul de la apus, își trimise și
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc. Fata se răsuci pe un picior, și, în timp ce se pregătea să iasă din birou, îi zise: - Cred că ar trebui să te mai gândești, omule! În ziua următoare acestei întâmplări, Mache rămase surprins când îl auzi pe domnul Alexandrescu spunând: - S-a plâns fiica mea ce mică, Maria, că ai refuzat să o însoțești la bâlciul ce va avea loc de Sf. Ilie, la Fetești. Mache lasă capul în jos și zise: - Mă
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
Mergi cu bine! Să suni când ajungi... Acestea fiind spuse, Emanuela urcă în autobuz, făcând cu mâna tatălui său. - Doamna Emanuela, dar..., cum se face că plecați atât de repede? Ieri spuneați că veți sta o săptămână..., zise șoferul, sincer surprins, când o văzu pe Emanuela în ușa autobuzului. Aceasta, neavând chef să dea explicații, răspunse sec: - Da, așa este, am spus, dar trebuie! A intervenit ceva și trebuie să plec. Deplasarea cu autobuzul nu s-a dovedit a fi una
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
fericită m-am ales cu o gratificație de semestru. Zis și făcut. Am luat verighete, ușoare, dar verighete, am invitat-o la un restaurant sub Podul de pe Bega, am comandat o cină a-ntâia și ne-am logodit. A rămas surprinsă, dar încântată. Era seara lui 29 septembrie 1953. Totul părea minunat, dar a doua zi am văzut-o la facultate fără verighetă. ,,?”...,,Mi-e rușine de colegi, să mă mai obișnuiesc...”... N-a ținut prea mult. Într-o zi la
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Apropo de traseul în viață, mânat de ce spunea mama referitor la soarta crudă care ne-a împins din spate, acceptând adolescența așa cum s-a desfășurat și prin implicarea mea, din dorința de a scăpa de complexele basarabeanului ajuns la facultate, surprins oarecum de perspectiva unui viitor senin, am luat în brațe cuvântul destin. În felul meu rezolvasem temerea care mă însoțea gândind la viitor. Destinul o luase pe o cale liberă, pentru un vinovat fără vină, liberă pentru visare, pentru zbor
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
plătindu-și astfel păcatele unei vieți inutile trăită în minciună. Funcționarii, elevii, medicii și politicienii reînvățară să scrie de mână. Fu redescoperit farmecul scrisorilor care făceau o săptămână pe drum, dar puteau fi motiv de literatură într-un oarecare viitor. Surprinși oamenii aflau că lumea din jurul lor era cel puțin la fel de interesantă pre-cum cea dezvăluită de Google-Earth. Facebook ori Twitler erau cuvinte fără înțeles, socializarea se făcea simplu stând la un pahar de vorbă cu un vecin sau cu prietenii. Se
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
dar ce nu este „de sare” aici?) că pe acest lac, în vremuri trecute, se făceau mici plimbări cu pluta. Da, aici veneau persoane din „lumea bună” de la Cernăuți, de la Iași, de la București și chiar de la Viena. Am rămas total surprins. Mă imaginam pe o mică plută împingând cu o prăjină lungă în fundul lacului pentru a o deplasa și, pentru că nu o puteam întoarce la mal, schimbam poziția pe mica „ambarcațiune” și o răsuceam în loc pentru schimbarea sensului. Hm! Cred că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
Mă fixează cu o privire șăgalnică. - Te-a înșelat sau a auzit că o înșeli tu? - Nici una, nici alta, răspund. E mai grav! - Mai grav decât să plece cu altul? Ce poate fi mai grav? - Decesul. Amuțește. E atât de surprinsă încât scapă paharul din mână. Are noroc că paharul e gol. Se reculege însă repede. - Tu vorbești serios? Îi relatez despre accidentul Mariei ( într-o variantă aproximativă! ), eliminând partea cu copii și soțul ei. - Necazuri! - Abia acum înțeleg! zice și
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
aduce cu picioarele pe pământ. Nu mai am cum să dau înapoi. Corra îmi spusese că toți combatanții erau măcelăriți. Mă gândesc s-o sun pe Maria și să-mi iau rămas bun. Știe că sunt eu. Nu pare deloc surprinsă de ce-i spun. - Te descurci tu! concluzionează ea cu o voce aproape plictisită. Sunteți atâția oameni acolo! Atitudinea ei rezervată mă înfurie. - Voiam doar să știi. Nu că ar conta cine știe ce dacă mor! - Întodeauna se întâmplă câte ceva când nu trebuie
DRUMUL APELOR, 25 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376323_a_377652]
-
văzut! Acum vreau să rămân singură. N-am de gând să renunț și mă așez într-un fotoliu. - Te droghezi? o întreb fără menjamente. - Nu. De ce? - Știi bine de ce! Îți place să-i auzi numele din gura mea? Mă privește surprinsă și oarecum bănuitoare. - Să nu-mi spui că ești gelos? - Nu. - Ai ceva personal cu Voquin? - În afară de faptul că s-a culcat cu tine, nu. - Asta înseamnă că ești un pic gelos! se amuză ea, dispărând în bucătărie. Cum o
DRUMUL APELOR, 20 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376320_a_377649]
-
ei. - Tot la Voquin? o întreb. Te-am zărit parcă și de dimineață! - Am fost să-i aduc ceva? - Îmi poți spune și mie ce? - Nu. E ceva pentru dureri! - Droguri! insist și pun mâna pe geantă. Ea se smuncește surprinsă. - Nu-i treaba ta! Apare și Thomson, care asistase, probabil, la scena dintre noi. Ia geanta din mâinile femeii și o deschide, apoi scoate o pungă cu un conținut alb. - De unde ai asta? Ingrid lasă ochii în jos. - Din cabina
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
dar aici avea familia pe care o iubea și la care nici în ruptul capului nu ar fi putut să renunțe. Astfel a ajuns să trăiască în două lumi diferite. Privea tăcută, gânditoare... „Oare, când s-a produs ruptura?” Tresări surprinsă. „A existat vreodată cu adevărat? Ruptură? Am lăsat să se destrame o relație pe care mă bazam?” Întrebări peste întrebări... „Voi afla vreodată răspuns la ele?” ...Și cu aceste gânduri, fusese trezită de aceeași muzică, care se răspândea în surdină
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]