2,825 matches
-
în mod deosebit pe părintele lor duhovnicesc!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o atăt de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al altarului între
ŞAPTE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRIGORIE BĂBUŞ (1915 – 2008)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374732_a_376061]
-
și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul ... Citește mai mult RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI Doamne,Să știi că noi pe-aici o ducem încă bine:Pământul tot se- nvârte zi de zi cu noi,Ziua și noaptea se
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
furtuni și ploi apar și curcubee,Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-aleeFrunzarul clipelor, înfiorându-ne...Balanța Lumii veșnic se înclină,Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău...Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină,Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul ... X. REGRET..., de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016. REGRET... Regret că nu am învățat de la pământ tăcerea și de la floare unde se-ascunde mierea, că
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
odorul în brațe și îi șoptește: - Ai fost superbă! Fetița o privește încrezătoare: - Vreau să fiu o stea, mama! Femeia o strânge la piept cu putere: - Ai să fii, cu siguranță! „Voi avea eu grijă să nu te frângă lumea!” suspină cu sufletul mut femeia, sărutându-și îngerul pe frunte. Referință Bibliografică: VREAU SA FIU O STEA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1415, Anul IV, 15 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate
VREAU SA FIU O STEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371688_a_373017]
-
-o cu lacrimi de dor.” În schimb, în altă poezie - Mi-e dor de tine - își declară direct sentimentele: „Mi-e dor de chipul tău frumos/ De zâmbetul tău cald, senin,/ De trupul fin și mlădios/ Care mă face să suspin.” Liviu Apetroaie a subliniat și aplecarea poetului Ioan Grămadă asupra spiritualității oamenilor din acele locuri și asupra temelor sociale, domenii tratate cu atenție, cu mult suflet și reușită stilistică. În acele momente priveam cu atenție oamenii din sală, în afara celor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
coapte, La plată le duc negreșit. În urmă să stea doar cenușa, O pulbere fină în zare Și steaua ce bate în ușa Ce azi deschisă ne pare. Înot în păcate cu tine, Pe plaja durerilor mari, Și spulberă vântul suspine Desprinse din versul ce-l sari. Referință Bibliografică: Aici se aud doar suspine / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AICI SE AUD DOAR SUSPINE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375636_a_376965]
-
de iubire Mă gândesc la un gând Visând la floarea albastră Ce a murit într-o glastră, Uitată de timp, Lăsată zălog de iubirea Ce-ntre noi s-a născut Odată, demult. Mă gândesc la un gând Și în noapte suspine se aud, E visul meu ce plânge tăcut După floarea Ce-ntr-o glastră a murit, Lăsată de noi zălog Când în cer viori au tăcut. Mă gândesc la un gând Și visul meu a murit Lângă floarea albastră Ce
ZĂLOG DE IUBIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375647_a_376976]
-
incertitudinile, teama și sentimentul insuportabil de vinovăție, o răvășiseră complet și-i slăbiseră cugetul. Se simțea fragilă și vulnerabilă, speriată și singură. Singură? ,, Nu ești singură, Lea! îi spusese Carlos. Eu sunt acolo, în corpul și sufletul tău!” Așa era. Suspină de dorul brațelor lui și dorința fierbinte de al le simți în jurul ei, o copleși. Se simțea incompletă fără el. Unde îi fusese mintea? Cum de nu recunoscuse pasiunea ce o devora la fel, fie aproape sau departe? Crezuse că
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat? suspina ea, frângându-și mâinile. Bărbatul, palid ca moartea se năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
irita compasiunea de orice natură, așa că se închise ursuză în carapacea ei, tot restul zilei. Noaptea dormi ca un buștean, spre bucuria Mariei care o vizită doar odată sau de două ori, fără să-i facă aspirație sau ventilație. Aparatele suspinau liniștite, pompând conștiincioase aerul regulat în plămânii mulțumiți. Referință Bibliografică: Condamnare ( continuare-fragment 19) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320, Anul VII, 08 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
prin crâng Când noaptea rece doarme neîntoarsă? De ce prin al ei toi mă alergi să plâng? De ce-mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta carare? De ce azi sub desculți am numai spini? De ce m-ai blestemat să-mi caut fericirea Peste cărări pustii de timpuri colindate? De ce-n pădure fără pas mi-ai dus iubirea? De ce doritu-ți
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dând sens cuvintelor de-nceput le-am turnat în forme de sticlă să se vadă între ele, să se înțeleagă. Din verbe luminate de patimi înrudite ispita s-a curățat de tentacule femeia suspină fără noduri în gât, călare pe situația iubirii slobode de răni unde primăvara va înflori în parfum de păsări. Inima mea dezvelită de poezia întrebărilor o ia în stăpânire în fructul dorit respirând cu sufletul din unghiuri ascunse nașterea în
ÎN OGLINDA ÎN CARE MĂ VEDEA MAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375716_a_377045]
-
de peruzea. Două lacrimi sărățele Se preling, pălind bujorul... S-a împuns în degețele Într-un spin... plivind răzorul! Două boabe, stropi de rouă Vin la vale-ncetișor Pe sub genele-amândouă Picurând pe obrăjor... Zău, că inima îmi rupe Când mă-ntreabă suspinând: -Unde-i mama, ca să sufle? -Vine... vine în curând! Două boabe cristaline Din ochii îngândurați Lasă dâre, urme fine Pe obrajii-mbujorați... Referință Bibliografică: DOUĂ BOABE / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi
DOUĂ BOABE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375706_a_377035]
-
apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
cu Măriuca, tot nu îl lăsă sufletul să curme zilele păsării de aur. Stătu ce stătu pe gânduri, după care îi ceru păsării de aur în schimb să-i dea una dintre penele ei strălucitoare. - Dar nu pot face asta, suspină pasărea de aur, dacă îmi smulgi chiar și o singură pană, eu am să mor! În cele din urmă, Ionică își luă gândul de la fata morarului și lăsă pasărea liberă. Aceasta își întinse aripile și se ridică în zbor deasupra
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit. Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Referință Bibliografică: Eu - Tu... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
mai șoptesc... Dar șoaptă mi-este haos! Trecutul meu, uitat în tine, Prăpăd va face-n mintea ta. Vei rătăci prin zările senine Să uiți de el... Nu vei putea! Privirea mea, rănită de-ntristare, Iti răscolește blând rețină. Vei suspina, simțind cum doare, Si-ai sa-ntelegi și tu A cui e vina! Sărutul meu, strivit pe buze, Te va durea la nesfârșit. Vei caută prin visele confuze Să-l gusti... Va fi de negăsit! Iubirea mea, jertfita în uitare
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
un preș, Iar mugurii cad pe pământ înghețați În prag de zvâcnire și neîntrebați. Ninge la sfârșit de April peste zări Fără un preaviz și fără chemări; Plânge grădina și se zbate în chin Când florile-și pun sub zăpadă suspin! Ninge și ninge ca nicicând în April, Iar frigul pătrunde în oase tiptil; Vântul se-agită pornind escapade Și pune pe case dalbe broboade. Ninge și ninge ca nicicând în April! Referință Bibliografică: Ninge-n April / Costică Nechita : Confluențe Literare
NINGE-N APRIL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375782_a_377111]
-
seară-mi spui o șoaptă. Cu care eu în inimă trăiesc Ce te iubește dar și te așteaptă. Ca tu să vii iar dorul să-i alini Cum ai făcut atunci, întâia dată. Să nu oftezi dar nici să îmi suspini Decât după un nume ce-i de fată. Am stat o zi fără privirea ta Și am simțit că soarele-apune. Să retrăiesc tot ce a fost cândva Iubirea ca pe lucruri ce-s comune. Tu m-ai convins acum cu
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine în fiecare rană pe care am dăruit-o nopții ... Cine să te aștepte c-un zâmbet, la porțile iertării? Necruțătorule. Eu, nu, nu... 11 februarie 2017 Referință Bibliografică: Între două cuvinte / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]
-
nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine în fiecare rană pe care am dăruit-o nopții ... Cine să te aștepte c-un zâmbet, la porțile iertării? Necruțătorule. Eu, nu, nu... 11 februarie 2017 Referință Bibliografică: Între două cuvinte / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]
-
pe hârtie versuri pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e noapte în viață, / cumplit fără tine, mereu preafrumoasă./ Nu-mi prinde-n cătușe iubirea vreidată, / revino la calde, trecute amieze,/ dă-mi
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine, dă-te jos și împinge și tu așa cum face Ionică. Paliul împingea la cotigă și suspina: Acu´...cine-mi mai spune, tataie, ce să fac? Pe loitră, baba Rada plângea și bocea: Nea Ioane, nea Ioaneee! Cui îi mai spun eu, ”bună dimineața soare?” Că tu credeai că eu glumesc, nea Ioane! Dar eu mereu te-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
nesaț, poezii. Dansând printre fulgi de cuvinte, Culeg versuri, mănunchiuri zglobii Și-apoi patinând înainte, Aprind din strofe făclii. Zăpada luminii m-atinge Și-mi ninge secunda de gând, În doruri ea pare că plânge Și-aud vântul prin ea suspinând. Apoi, când fluturi-ngheață, Ea prinde a râde zglobiu, Această clipă mă-nvață O poezie cum să îți scriu Când ninge cu clipe senine. Referință Bibliografică: CLIPA DE RONDEL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1407, Anul
CLIPA DE RONDEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369143_a_370472]