4,883 matches
-
externe românești. În România prebelică, diplomația a constituit domeniul rezervat al Regelui Carol I, monarhul fiind văzut - În condițiile vieții parlamentare - În România, ca și În multe alte state europene, drept singurul garant al continuității politicii externe. Maniera În care Suveranul României și miniștrii săi, asemenea, de altfel, majorității capetelor Încoronate ale acelei epoci, au gestionat afacerile externe, a fost, cel puțin până la primul război mondial, una „absolutistă”, rațională, bazată Încă pe ideea de arcana imperii și scăpând controlului instanțelor parlamentare
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
timp, bipolarismul, preponderent În formula Rege - președintele Consiliului, dar și Rege - ministrul Afacerilor Străine, substituindu-se tripolarismului Rege - președintele Consiliului de Miniștri - ministrul Afacerilor Străine. Dimensiunile sale permanent reduse și, indirect, mobilitatea s-au datorat, Înainte de toate, dorinței exprese a Suveranului, o dorință În directă corespondență cu ideea de arcana imperii. Construcția colectivă a deciziei a caracterizat indiscutabil mecanismul decizional autohton În Întreg intervalul de timp delimitat de marea guvernare liberală, până la retragerea lui Ion C. Brătianu În 1888. Ulterior, până la
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
austro-ungar la București, Goluchowski, informa cabinetul de la Viena că România se pregătea discret de război (trimitere la creditul de 30 de milioane de lei votat de Cameră la 7 februarie 1887 „pentru completarea armamentului și pentru apărarea neutralității țării”), Întrucât suveranul român Carol I și premierul Ion C. Brătianu erau convinși că Rusia intenționa să invadeze teritoriul român fără declarație de război. Scott W. Lackey, The Rebirth of the Habsburg Army. <ref>Friedrich Beck and the Rise of the General Staff
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
factorilor responsabili români de a rezerva una dintre cele patru armate pentru eventualitatea unei agresiuni bulgare s-a manifestat mult mai devreme, Încă din 1897. Decizia privind noua dispunere a forțelor armate române a devenit oficială În aprilie 1900, atunci când suveranul român Carol I a comunicat guvernelor aliate de la Viena, Berlin și Roma că, În eventualitatea unor complicații europene (un război cu Rusia și Franța), Tripla Alianță trebuia să conteze doar pe colaborarea a trei corpuri de armată române, pentru că, indiferent
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ce domnea Între cei doi monarhi, Carol I și Wilhelm al II-lea, a transformat legătura dinastică dintr-un potențial atu al relațiilor româno germane, Într-o slăbiciune. În mai 1898, ministrul român la Berlin observa amar că „cei doi suverani nu se mai Întâlniseră personal de șase ani, un timp prea lung pentru relațiile ce ar fi trebuit de fapt să domnească Între cei doi Principi de Hohenzollern”. Întâlnirile din 1891, Potsdam și 1892, Sigmaringen au rămas de altfel și
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
publice de la ceea ce se Întâmpla În Transilvania, s-a conturat În mintea decidenților români ceva mai devreme, pe când guvernul conservator condus de Lascăr Catargi era Încă În funcție. Dovadă stă faptul că În primăvara lui 1895, la ordinul expres al Suveranului, P. P. Carp a solicitat tuturor „autorităților” din sânul corpului diplomatic românesc să-și formuleze opiniile privind căile prin intermediul cărora chestiunea românilor balcanici putea fi promovată cu succes. Obiectivul imediat al acestei campanii urma să fie la question de l
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
p. 286-287.</ref>. Și o bună parte a elitei politice române a susținut fără rezerve această politică, pe tonalități emoționale diferite, În funcție de circumstanțele luptei politice interne ori a altor interese. Mai puțin implicat sentimental, ori pur și simplu mai pragmatic, Suveranul a privit Întreaga chestiune din perspectivă strict strategică, ca pe un subterfugiu menit să asigure o implicare continuă a României În Balcani În vederea Înghețării statu-quo-ului. Politica de susținerea a românilor macedoneni a adus inevitabil coliziunea directă cu naționalismele slave balcanice
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
să controleze politica externă până când, În vara lui 1914, un factor extern - izbucnirea războiului - a modificat radical parametrii internaționali și domestici. Însă unitatea de decizie ultimă În formula consacrată de evoluțiile ultimelor două decenii s-a prăbușit doar odată cu moartea suveranului, la 10 octombrie 1914. „Atâta timp cât bătrânul Rege a mai trăit - avea să noteze În 1927 Sir Winston Churchill - influența sa a fost destul de mare pentru a Împiedica România să declare război Austriei, În pofida [rezultatului] bătăliei de la Lemberg și a Înaintării
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Carol <ref id="9">9 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie Bucarest, vol. 34, r. 34, c. 387-388, A. Mellinet către Jules Favre, Bucarest, le 21 Novembre 1870. </ref>. Această acțiune era, Într-adevăr, În strânsă conexiune cu scrisoarea Domnitorului către suveranii Curților garante, din 25 noiembrie 1870, În care sugera o acțiune comună a acestora. Respectivele Puteri - cu excepția Franței, care nu primise o scrisoare În acest sens - trebuiau să cadă de acord asupra mijloacelor considerate necesare pentru instituirea unei guvernări stabile
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
p. 10.</ref>. A doua zi, 10 mai 1877, aniversarea a 11 ani de la sosirea lui Carol I În Capitală și depunerea jurământului În calitate de Domnitor al României, independența capătă consacrarea oficială, membrii Guvernului și reprezentanți ai Parlamentului felicitându-l pe Suveran. Astfel, data de 10 mai dobândea o dublă semnificație: instituirea dinastiei străine, În persoana lui Carol I, și proclamarea independenței. În fața Parlamentului, Suveranul declara, la 10 mai 1877, că „România intră În veche sa independență, ca națiune liberă, ca stat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
În calitate de Domnitor al României, independența capătă consacrarea oficială, membrii Guvernului și reprezentanți ai Parlamentului felicitându-l pe Suveran. Astfel, data de 10 mai dobândea o dublă semnificație: instituirea dinastiei străine, În persoana lui Carol I, și proclamarea independenței. În fața Parlamentului, Suveranul declara, la 10 mai 1877, că „România intră În veche sa independență, ca națiune liberă, ca stat de sine stătător, ca membru util, pacificator și civilizator al marii familii a statelor europene” <ref id="54"> 54 ANIC, fond Casa Regală
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Bechetului. Concomitent, armata română acoperea și Înlesnea operațiunile de traversare a Dunării de către trupele ruse, Începând să bombardeze Vidinul, sub directa supraveghere și Îndrumare a comandantului suprem al armatei, care-și stabilise cartierul general la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au fost de natură a-i Încuraja pe soldații din bateria Carol; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor În răsbelul din 1877-1878, ediția a treia, București, 1887, p. 75-76.</ref> </footnote>. Insuccesele armatei ruse În fața
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
cât mai grabnic Dunărea Împreună cu armata sa <ref id="66"> 66 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 14; vezi și Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, p. 45. </ref>. În fața acestei cerințe imperioase, Suveranul Încă ezita <footnote id="67">67 Potrivit unor note ale lui Ion C. Brătianu, „Carol nu voia să treacă Dunărea În iulie 19/31 1877”. Prin urmare, primul ministru Îi declara că Își va da demisia și va convoca Parlamentul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
urmă era interesat dacă Principele avea intenția de a-și comanda În persoană trupele. La răspunsul afirmativ al lui Carol I, fratele Țarului dezvăluia dificultatea ca Domnitorul să se afle sub comanda unui general rus. Un asemenea lucru - În optica Suveranului României - era un lucru inacceptabil și tocmai de aceea „zece generali ruși ar putea foarte lesne să fie sub ordinele sale”. La puțin timp după acest schimb de replici, Alexandru al II-lea, care asistase la discuție fără a face
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
bucurat ostașii români din partea Țarului și a generalilor ruși, În egală măsură a fost recunoscut și prestigiul celui care a comandat armatele din fața Plevnei. Ca o dovadă a acestui fapt, Carol I primise Înalte distincții militare. Pe de altă parte, Suveranul și-a consolidat poziția și În interiorul țării, cu atât mai mult cu cât suportase cu stoicism, alături de trupele sale, condițiile aspre ale războiului și obținuse o strălucită victorie. Odată cu izbânda campaniei de la sud de Dunăre, vor urma Îndelungate și nesperat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
României drept „compensație” teritoriul dobrogean. Îngrijorat de materializarea unei asemenea intenții, Domnitorul adresa o nouă scrisoare Țarului Alexandru al II lea, mărturisind enormele dificultăți ce ar provoca În România orice rectificare de teritoriu. De altfel, În cursul Întrevederii cu Ignatiev, Suveranul declarase pe un ton ferm că „nu poate să se Învoiască la cedarea Basarabiei (a sudului acesteia - n.n.)” <ref id="87"> 87 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 28; vezi și Memoriile Regelui Carol I, vol. IV
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
fără Îndoială ostilă unei alianțe cu Monarhia dualistă ce supunea românii transilvăneni la un tratament discriminatoriu. Regele Carol I a intervenit, adeseori, pe lângă oficialitățile austro-ungare În sensul ameliorării situației ardelenilor, Încercând să-și atragă de partea sa și sprijinul Berlinului. Suveranul avea să-i mărturisească lui Bülow, abia numit În 1888 ministru plenipotențiar la București, că menținerea bunelor raporturi ale României cu Triplicea sunt posibile În măsura În care conducerea acesteia se află În mâinile Germaniei <ref id="161">161 Ibidem, t. IV, p.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Ibidem.</ref>. Odată făcut public, În 1888, textul Tratatului existent Între Puterile Centrale, Regele Carol I a insistat pe lângă diplomația de la Wilhelmstrasse și cea de la Ballplatz ca Tratatul cu România să rămână În continuare secret. Argumentându-și punctul de vedere, Suveranul invoca, Într-o discuție cu reprezentantul german la București, existența unei „probleme dificile” În relațiile cu Rusia, astfel Încât trebuia Întreprins tot posibilul pentru a evita orice pretext de intervenție din partea acesteia <ref id="165"> 165 Mémoires du Chancelier..., t. IV
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Cu prilejul vizitei În Germania (octombrie 1891) și Austro-Ungaria, Șeful statului român a intervenit direct pe lângă Înaltele oficialități de la Berlin, Viena și Budapesta În sensul ameliorării situației românilor transilvăneni. Carol I a abordat trei probleme, de a căror rezolvare - insista Suveranul - ar depinde Înlesnirea aderării mai strânse a României la Tripla Alianță: legea electorală discriminatorie pentru românii din Transilvania; impunerea forțată a limbii maghiare; persecuțiile Îndreptate Împotriva clerului și a corpului didactic român de către administrația maghiară. Chiar dacă discuțiile cu prim-ministrul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Întâlnirea de la Predeal (1907) dintre Regele Carol I și Înalte oficialități din preajma familiei imperiale ruse, vizita la Petersburg a Principelui moștenitor Ferdinand (1908) și, mai ales, sosirea la București (În noiembrie 1912) a Marelui Duce Nicolae Mihailovici, pentru a Înmâna Suveranului României bastonul de mareșal al armatei țariste <ref id="177">177 Ion M. Oprea, România și Imperiul rus, vol. I, 1900-1924, București, 1998, p. 57. </ref>. Cu acest ultim prilej, i s-a solicitat Regelui Carol I să intre În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
se va declara neutră <ref id="189"> 189 Vezi Al. Tzigara-Samurcaș, Din viața Regelui Carol I. Mărturii contemporane și documente inedite culese de..., București, 1939; vezi și N. P. Comnène, Războiul românilor, 1916-1917, ediție nouă, Iași, 1996, p. 86. </ref>. Suveranul, respectându-și angajamentul asumat În momentul Încheierii alianței cu Puterile Centrale și sincer convins de superioritatea militară a acestora, s-a pronunțat În Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914, În favoarea aplicării tratatului cu Triplicea. Constatând că majoritatea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
dobândi provinciile istorice aflate sub stăpânirea Coroanei austro-ungare, s-a făcut cu aprobarea Regelui <ref id="192">192 Vezi Gh. I. Brătianu, loc. cit., p. 97-98; I. G. Duca, Memorii, vol. I, București, 1992, p. 82-83. </ref>. Acest gest al Suveranului avea să fie și ultimul, la 27 septembrie/10 octombrie 1914 Carol I trecând În eternitate. Pe parcursul lungii sale domnii nu numai că s-a implicat activ În coordonarea politicii externe, dar a imprimat acesteia o notă dinamică, responsabilă, echilibrată
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Viața lui C. Stere, vol. I, București, 1989, p. 344. </ref>. Este limpede că implicarea unor asemenea personalități politice În proiecte legate de Basarabia nu putea să se producă fără știrea prealabilă a regelui Carol I. De asemenea, fără consimțământul suveranului statului român, nu puteau fi admiși la studii, În România, zeci și zeci de tineri basarabeni. În cele ce urmează ne-am propus să analizăm, Într-o formă succintă, modul În care s-a desfășurat mișcarea națională a românilor basarabeni
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
părți a nobilimii basarabene. De asemenea, Al. I. Cuza considerase că istoria oferea poporului român Încă o șansă pentru suprimarea definitivă a consecințelor actului ruso-turc de la 16/28 mai 1812. Acest proiect n-a avut Însă sorți de izbândă, Întrucât suveranul francez a renunțat la intențiile sale inițiale, dar de la 1863 autoritățile rusești au supravegheat cu o mai mare vigilență orice manifestare iredentistă din Basarabia, inclusiv și legăturile pe care le Întrețineau românii basarabeni cu conaționalii lor din România. Pentru a
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]