3,688 matches
-
pe o scenă spusele miopului Rică Venturiano către Veta, luată drept Zița: Angel radios!... de când te-am văzut întâiași dată, pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii, da! Sunt nebun... Sunt nebun de amor, da, fruntea mea îmi arde, tâmplele se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat! -A, a, a, a!?! încercă mirarea Papa. -Cum nu-mi aminteam în clipa aceea vreo poezie de iubire de-a lui Eminescu, o luasem pe glumă - doar I.L.Caragiale se potrivea firii
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Toate Articolele Autorului Se-ncruntă oglinda la mine: Netezimea frunții unde se-ascunde? O cută-i mai apare pe frunte; Mă cercetează ca pe-o minune. Înlăuntru meu caut răspuns: Curios mă mir ce se-ntâmplă; Ce cată neaua la tâmplă? Zig-zaguri și cute cum m-au ajuns? Ne-ncrezători ochi din oglindă Ascuțit mă măsoară mereu... Cine-i acel ce la mine se uită? Să fiu oare tot eu? În colț de surâs zburdalnic s-alintă Copilul rămas în sufletul
COPIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352963_a_354292]
-
bucățile în altele și mai mici...tot mai mici...ciocăniturile în ușă încetară...se auziră pași ce se depărtau de ușă. Ce fac acum cu hârtiuțele? Unde să mă duc? Simțea cum îl arde-n ceafă și cum îi vâjâie tâmplele. I se părea că aude vocea primarului ca de tunet: de ce te-ai încuiat în birou, nenorocitule! Cine s-a încuiat? Am fost...am fost...Doamne, unde am fost? La w.c. Asta era! Descuie ușa, o întredeschise și privi cu
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
violoncel, am coborât cele cinci etaje, indreptandu-ne grăbiți spre farmacia din apropiere, unde am cumparat câteva antinevralgice. Îmi plesnea capul de durere. În urma noastră, acordurile cvartetului înăbușea zgomotul străzii, precum o mânușa de box, ce te lovește direct în tâmpla. Al.Flortin ȚENE Referință Bibliografica: Mânușa de box / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
care ești dator să le urci și să le cobori și care-ți cresc valoarea ca om, dacă reușești să ții fruntea sus. Admiți... chiar și ridul acela micuț ce poposește pe chipul tău sau fluturii albi ce îți încarcă tâmplele parcă prea devreme și... înțelegi că nu trebuie să lași banalul să se aștearnă la picioarele tale, chiar ești dator să lupți, să înveți, să biruiești. Până la urmă nu cantitatea trăirilor sunt importante, ci calitatea lor! Imensitatea ,,de ce-urilor” rostite
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
În iarna asta planetară, De n-o să-ngheț în gerul ei, Am să țâșnesc la primăvară În primul dintre ghiocei... Pân’ la dezghețul planetar Ce va fi - o să se-ntâmple!, Dar voi primi și eu în dar Ghiocei mulți pe la tâmple... De-o vrea bunul Dumnezeu, În mare mila Sa, Să mă ție, cât vreau eu, De-a purerea în șa! SÂC! Referință Bibliografică: În iarna asta planetară... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1129, Anul IV, 02 februarie
ÎN IARNA ASTA PLANETARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353784_a_355113]
-
Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului ridică-mă, Doamne, la cerul în care cercurile devin și rămân sfere lasă-mă să cad sau să decad trântindu-mă ca o legătură inutilă de chei de tâmpla pământului atunci mă voi trezi și din Inima Ta voi înțelege Iubirea miez de foc dublu umbră de stea, iartă-mă că îți fur arsura atunci când inima mea măruntă încâlcit ghem de emoții trezește pasul crucii în care te-ai
MIEZ DE FOC DUBLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353806_a_355135]
-
și cam la ce să te aștepți pe viitor. - Desigur, domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet. Doctorul de gardă de la Urgență era un bărbat bine legat la vreo treizeci - treizeci și cinci ani, brunet și cu un început de încărunțire timpurie pe la tâmple, însă arăta destul de șarmant. Asistentele se învârteau în jurul său că albinele în jurul reginei. El a rămas plăcut impresionat de frumusețea Săndicăi și de aceea i-a propus să mai poarte o discuție în cabinetul său la terminarea orelor de program
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
în grădina ei, poate într-o zi printre ploaia de stele, va zări și sufletul meu mi-e teamă că avionul meu va lua foc mi-e alături în carlingă un pistol mereu mă înalț mai sus, mai sus... Sângele, tâmplele, imi va invada, agonia mea seamană cu lipsa de oxigen poate sunt contradictoriu dar cum să-mi aproprii visele de ale Ei? Poza mea o va vedea pe ultima pagină ca a oricărui pilot mort într-un banal accident niciodată
AVIATOR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353832_a_355161]
-
am trezit sub o ploaie de sărutări, mi-ai sărutat fața ca un tată , ca un frate, ca un amant și iubit.Le simt și acum,avide, gingașe,încremenite în visul trăirilor mele: buzele tale mângâindu-mi fața ,obrazul, ochii, tâmplele,fără însă ca buzele noastre să se regăsescă. Căutăm pacea unul în celălălt, fără ca vreodată să ne fi întâlnit. Doar vocea răzbate de undeva din trecut, șoptind mereu și mereu numele meu ca o rugăciune, la care speri să nu
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]
-
înflorește înflorește înflorește ca într-o cascadă simt liniștea cum se așterne cum vreau să se aștearnă sunt suprafețe încă aspre dalta fină le cioplește neîncetat ele se tot aspresc în care fragment de lumină să-mi răcoresc trupul timpanele tâmplele pentru a fi miezul din fiecare sămânță al gemenelor una tace cealaltă frământă firul de azimă și plouă plouă neîncetat mărunt ca dintr-o palmă cu degetele apropiate să fie ploaia codul Lui când frământările ating apogeul să fie ploaia
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val, se-ntrupează iar fiară / Totuși scriu cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ICOANĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ICOANĂ ,,Mai știi cum te strigam pe-atunci ?’’ (Mircea Dinescu) Să fii icoana ce veghează La tâmpla-mi tristă, când mi-e greu; Să fii și candela cea trează, Ce licărește tot mereu. Și steaua care poartă harul Și-aduce-n lume doar noroc; În cupa mea să fii nectarul Și-n vatra mea un rug de foc. Să
ICOANĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353971_a_355300]
-
Prin fereastra deschisa se vede cerul. Târziu, ai zărit-o într-un colț pe EA. Tremura chircită, plângând. Suferința o chinuie, râde fără Milă. Supărat, ai îndepărtat-o și i-te așezi alături. S-a retras lipsită de Încredere. Mângâi tâmpla diafană, șoptești cuvinte tandre. Suspinele s-au domolit ca prin Farmec. Îmbrătișarea ta este o invitație la dans. Ea a inspirat Gândul! S-a infiltrat în Imaginație.Cucerit de Sinceritate, sărutul s-a născut firesc. Ți-a înălțat Spiritul ... doar
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
în înțelepciune alege pasul dintâi pe calea orbilor luminați din adânc spre Domnul. Drumul mântuirii e nevăzut. Trăit în cetatea de nisip a iubirii, piatră pe piatră ridică în peștera rătăcirilor omului. Când minunile Darului își deschid bobocii, culorile împânzesc tâmplele poetului, ale pictorului, ale artistului și lasă pe țărmul artei un arc de bucurie a împlinirii datului vieții. Un punct rătăcește în căutarea unui "i" pentru a-i fi împlinire în ceasul al șaptelea și cel dintâi al căii noi
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
privesc băiețelul în pantaloni scurți cu traista de verbe zdrențuită împărțind globuri pline de joc în fiecare Naștere Înviere Moarte revenire regăsire a cuvântului dintâi la dâmbul culorilor norii se destramă te privesc bărbatul matur cu zăpezile timpului tău pe tâmple în deplina iubire a Lui te iubesc și tac. tac și te iubesc acum nicicând mereu în bolul unui timp care ne înghite ștergându-ne de pe tabla codurilor cu pana păsării ghețurilor nesfârșite Anne Marie Bejliu, 29 septembrie 2014 Referință
REVENIRE A CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353070_a_354399]
-
să pară surprins ori temător. „Omul ăsta nu are de a face cu cele întâmplate... Ochii lui strălucesc în nevinovăție. E odihnit și îngrijit... Pe cine dracu’ au reținut oamenii ăștia, băi, frate?” se întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S-a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare, în încordarea-i nefirească. L-a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TOAMNĂ RUGINIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Coboară toamna ruginie Peste natura-nmărmurită, Strugurii copți tresar în vie, Iar luna parcă-i adormită... Pe tâmpla cerului, în zare, Picură lent lacrimi de stele... Mi-e dor de o rază de soare, Ca să-mi zâmbească-ntre perdele! Vreau să citesc, dar printre rânduri Apari într-un chip sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
frate. Stau trist și pasul mi-l măsor, Între acum și veșnicii, Încet din amăgiri cobor Și Te aștept, Doamne, să vii. Aștept să nu mai întârzii, Aștept minunea să se-ntâmple, Printre zăpezile târzii, Te-aștept cu mâinile la tâmple. vineri, 20 decembrie 2013 Referință Bibliografică: rugăciune / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1085, Anul III, 20 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353168_a_354497]
-
buze, încălzindu-ne, încă, Soarele, doamnă... Trec secunde și timpul tremur-antalgic în pleoape... Sărutăm cu pașii pământul legănându-ne-agale întomnatele trupuri sub o ploaie de frunze, rătăciți printre gânduri... Trec amurguri și zori, și iubiri-curcubeie sunt duse... Bruma-argintie se-așează pe tâmple, fredonăm amintiri, ritmuri, pași..., valsul vieții de azi, dar și-al celei apuse. Trec toate... Să bem, mai dorim, doamna mea, azi, licori din potir cu iluzii, să uităm de-ntomnare și golul din noi, să uităm de dureri și confuzii
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
noi, să uităm de dureri și confuzii. Așteptăm primăvara s-o-mpărțim, iar, la doi! Șoapte de toamnă Vânt ruginiu ți-alunecă pe umeri și țipă cald pământul în pledu-ți de aramă aș vrea, din plumburiul norilor, să numeri argintul tâmplelor ce strălucește-n ramă. Se-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă...fără să mai vii... Privesc cu dor la poza-ngălbenită
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
pictează-n joacă pupile arămii într-un amurg de toamnă prea grăbită. Vis sau aievea, rămâi, o clipă să-mi mai fii! Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze când toamna geme, pe galbene alei, cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, să mi te rog, de pleci, toamna să nu-mi iei! Referință Bibliografică: Frământări / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1367, Anul IV, 28 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
din răni, plouă cu paseri flaminge peste-un univers baroc și nu plouă, parcă ninge la confetti-n ritm de roc. Lăutarul Orfeu plânge, plânge și Euridice, trupul ei închis în somn, sub privirile de domn, adunat și risipit lângă tâmpla mea nebună, într-un minus infinit s-a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a băjenit norodul, lăsând văile pustii, câmpul fără herghelii, fără de speranțe, omul, ca și iarba, ca și pomul; trec cocorii
TOAMNA MEA, DE UNDE VII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353163_a_354492]
-
din care nu lipsesc extratereștri! ), dar și cu totala lipsă de transparență ( altfel incitantă și provocatoare! ) a Autorului universal, oricare ar fi acesta. Într-una din zile ( după ce împlinise cincizeci de ani ), Hemingway își punea țeava armei de vânătoare la tâmplă și își curmă viața ( cu o sută și ceva de ani înainte, Poe era găsit în stare critică, îmbibat în alcool și droguri, undeva pe un drum, murind câteva zile mai târziu de rabie, denumită popular turbare ) și la cincizeci
MATERIE & SPIRIT ȘI CANTACOMBELE INCONȘTIENTULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352735_a_354064]