2,234 matches
-
acea lume prin voia destinului. Nu s-a împotrivt chiar dacă nu i-a plăcut. Între traiul alături de mama vitregă și șatră, l-a preferat pe ultimul, de nevoie nu din plăcere. Încetul cu încetul se acomodase, dar inima ei încă tânjea după mama care nu mai era, după tatăl pe care-l părăsise, după casa în care se născuse și trăise câțiva ani. Jocul paparudelor o făcea să se simtă integrată în cea de a doua ei familie, pentru că-l trăia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mereu în hârjoană. — Dacă ați ști cât de mult îmi lipsesc acele zile! Parcă ieri a fost. Ne certam , ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale operei ca aceea în care Belmonte știind că Pașa Selim tânjea după iubirea Constanței, a întrebat-o:”Spune-mi, nu-mi ascunde nimic, pe pașă îl iubești”. Ea este indignată:”Să se îndoiască dacă îl iubesc? Cum ai putu să crezi, Belmonte, că mi-am dăruit inima altcuiva?”. Auzind această mărturisire
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu atenție propriul ecran, Kane văzu un fond negru pătat cu stele. Poate ieșiseră din hiperspațiu prea devreme, dar sistemul lor solar tot trebuia să apară clar în fața lor. Or, Sol era de negăsit, ca și planeta Pământ, după care tânjeau. ― Ești navigator, Lambert. Trebuie să ne spui unde e! Era un soare central, fixat tocmai în mijlocul ecranelor multiple. Dar nu era Sol. Falsă era și culoarea, false erau și punctele evidențiate electronic care orbitau în juru-i. Aceste modele improprii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a pereților metalici ai lui Nostromo. Puternicele faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate și calde, tânjeam la o viață modestă și fericită, o fermă prin apropierea unui oraș, unde aș fi putut ajunge în fiecare zi cu automobilul. Eau ceasurile mele de slăbiciune acele rătăciri prin ploaie. Rămâneam până ce mă apuca pofta de lucru sau de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oameni necunoscuți? ― Nu se poate, nu e așa? Și tata spune aceiași lucru. Tata spune că sunteți foarte inteligent, e adevărat? Zâmbii prostește și încercai să fac o glumă, dar ea continuă: ― Vreți să vedeți terasa? Acceptai cu bucurie, căci tânjeam să mă tolănesc acolo, pe acoperișul casei, să privesc în voie cerul, grupurile de cocotieri și grădina, să văd de sus cartierul acesta numai parcuri și vile, în care mă rătăceam la început aproape în fiecare zi. ― Pot veni așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici o carte cu mine și gândeam, la întîmplare, tot ce-mi plăcea, tot ce mă consola. Tăcând întruna, vorbeam foarte mult cu oameni pe care îi închipuiam eu, toți semănând eu mine, dar mult mai profunzi, mai bărbați, mai liberi. Tânjeam după libertate cum niciodată cred că n-a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de legat din toate părțile. Aveam zone interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce-mi plăcea, tot ce mă consola. Tăcând întruna, vorbeam foarte mult cu oameni pe care îi închipuiam eu, toți semănând eu mine, dar mult mai profunzi, mai bărbați, mai liberi. Tânjeam după libertate cum niciodată cred că n-a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de legat din toate părțile. Aveam zone interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a durat mult până a găsit. Se simțea împlinită până când a început să nu mai simtă nimic așa că a mărit doza și chiar a experimentat cu lucruri noi. Oh da, acum simțea aceeași plăcere ca înainte, același extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creșteau, nevoia de bani era tot mai avidă, iar datoriile erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
zi. Îmi doream nespus de mult o lume colorată cu frumusețea nuanțelor de viață liniștită, a nuanțelor de viața de familie.. pe care nu o mai aveam. Drogurile mi-ai promis o astfel de lume, în care nu voi mai tânji după lucruri, oameni și senzații pierdute. Eram mereu trist. Totul mi se părea gri, dar nici nu aveam să știu ce infamii mă așteaptă. Am simțit că nu mai pot duce acest destin pe care Dumnezeu mi l-a dat
Întuneric sau culoare?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MARIN FLORIN, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2039]
-
să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre va bea absint... Asemenea și alte visări nebune avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare a inimii ? Unele lucruri îi amintesc de o floare pusă pe o grămadă de gunoi, dar, hélas !, există flori care cresc pe gunoaie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o umbră, fără nici un loc în gândurile ei, cu excepția momentelor când îi vedea imaginea pe perete. Își întoarse privirea de la tablou. Papucul, cufundat în trecut, locul de meditații al lui Alex, era o mașină a timpului. Dar trecutul după care tânjea ea era doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex nu izbutea să atingă acea stare de detașare, necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
balade, dorințele noastre sunt una. Mă întreb dacă ai să te însori vreodată cu mine. Dacă m-aș însura cu tine te-aș ucide. Mai bine asasinată decât nemăritată. — Ți se scurge inima după respectabilitate. — Așa-i. — Majoritatea oamenilor respectabili tânjesc să se scuture de respectabilitate, dar nu știu cum să procedeze; nu pot evada. Gândește-te cât ești tu de fericită: ești gata evadată. — Vrei să spui că mai jos de atât nu pot cădea? Să schimbăm metafora: ești liberă. — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei de la început fuseseră niște bădărani. Pe urmă, tinerii cu mașini rapide începuseră s-o ducă pe la moteluri. Mai târziu, acestora li se adăugaseră oameni cu profesii. Nutrea ea un vis, anume să întâlnească un celibatar bogat, între două vârste, tânjind după o femeie care „să-l înțeleagă“. Acesta avea s-o transplanteze subit într-o viață conjugală sigură și prețuită. Un timp, a ținut în permanență o valiză gata pregătită pentru eventualitatea apariției impetuosului admirator. În ultima vreme, însă, respectabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu n-am uitat. Știam atunci că vă refereați la mine. Dumnezeule, cât de real mă simt acum, când mă aflu, în sfârșit, din nou în preajma dumneavoastră! Mult mai real decât m-am simțit de ani și ani încoace. Am tânjit după prezența dumneavoastră! John Robert, trebuie să mă ajuți. Mi-ai furat realitatea, mi-ai furat conștiința, ești singura persoană care mi le poate reda. Salvarea se săvârșește prin magie, așa ai spus odată. Te implor, te conjur! E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mari, și acesta era ultimul ei semestru de școală, Hattie, deși respectase întotdeauna cu strictețe regulamentul pe care-l găsea destul de rațional, simțea că-și mai poate și ea permite să-și facă un chef. În primii ani, când tânjise chiar mai mult decât acum după totala uitare, patul însemnase căminul ei și ceva din această senzație de refugiu dăinuia încă. Mai erau alte două paturi în dormitor, acoperite cu cuverturi albe, întocmai ca aceea pe care o șifona acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ambele direcții. Aștepți un răspuns. Și cum nu poți primi unul real, îl falsifici, ca și cum ți-ai trimite singur o scrisoare. — E adevărat, răspunse părintele Bernard, cu toții suntem lihniți de iubire - asta-i profund adevărat. Și dumneavoastră... și dumneavoastră tânjiți să fiți iubit, nu? După un moment de reflectare, Rozanov răspunse: — Da, dar asta e o slăbiciune... ăsta-i lucrul pe care eu îl rostesc în șoaptă. Mă rog. Dumneata îți iubești enoriașii, de pildă pe individul ăla pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tip spaniol, într-un loc izolat din sudul Californiei, și s-o copleșească cu bunătăți și frumuseți. Dar așa ceva n-ar stingheri-o, n-ar plictisi-o, n-ar irita-o, n-ar determina-o să se simtă frustrată, să tânjească după libertate? Simpla idee de a o vedea în asemenea stări îi crea filozofului o suferință care făcea ca experiența să devină imposibilă. Nu era mai înțelept să-și păstreze rolul lui de spectator și să guste satisfacția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o port dumitale, și care așteaptă de atâta vreme, nu poate căpăta, în sfârșit, grai, nu poate ieși la lumină? Oare nu-ți pot spune adevărul, dumitale care ții atât de mult la adevăr? Nu știi ce înseamnă dragostea, cum tânjește să se mărturisească? Am fost atât de liniștită și de răbdătoare, și de invizibilă, și mă simțeam fericită în răbdarea și invizibilitatea mea, știind că te servesc, că fac exact ce-mi spui și că fac totul bine. Așteaptă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te rog, te rog Hattie, mai stai un minut, așteaptă! Hattie se așeză din nou. Îi era foame. Cu o seară înainte nu mâncase nimic, nu voise decât să adoarmă cât mai repede, să se cufunde în moartea uitării, așa cum tânjea și la școală. Acum era surprinsă de ea însăși, de felul în care-i vorbise lui John Robert, de tonul ferm, aproape aspru pe care-l folosise. Dar își simțea mintea foarte limpede și dorea cu disperare să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi că mă poți iubi, crezi că e cu putință? Am nevoie de tine, Hattie, tânjesc după tine. Of, Doamne, ce stupid, câtă slăbiciune din partea mea să-ți vorbesc așa... — Nu-ți face griji, sunt bine, spuse Hattie. Aș vrea doar foarte mult să nu fii nefericit. Îngrozită de efectul pe care presupunea că îl avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eludează / arde, adesea, etapa stângăciilor inițiale, inerente evoluției majorității celorlalți creatori. În ceea ce-l privește pe poetul Gheorghe Grigurcu, așa cum reiese din antologia de față, acesta este autorul unei opere unitare care, la nivelul conținutului, mărturisește discret că este creată tânjind după dragoste (cuvinte din poemul Imn vieții, care ar fi putut constitui titlul antologiei), fiindcă, indiferent de felul cum traversează opera sentimentul primordial, stihial sau domol, e clar că e cel care se constituie în primus movens al actului creator
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
copleșește actul trăirii. În consecință, preocupat, în mod deosebit, de forma în care își face cunoscute simțirile, poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n neștiuturi, / Precum o stea de-a pururi căzătoare. Răzbind un nor, tânjește să coboare / Uimita clipă pe aripi de fluturi sau: Un pas târziu în ploi s-a rătăcit. / Miresme crude de-ntomnări blajine / În care cerul gurii aprins au înflorit. Și chiar specia literară în care alege să se exprime, o varietate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uscat și flăcări mari țâșneau parcă din bălării. Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]