5,786 matches
-
știam cât de mult sunt iubit. Alergând printre flori, prin câmpii cântam vesel, cu sufletul dens de-mplinirea din jur, melodii ce aveau frumusețe și sens. Lerui ler, viața mea, lerui ler ce minunea-a făcut să renunți să-ți târăști trista lume prin ger ca să urci pe ai dragostei munți? Stau pe piscul înalt și admir al splendorii fantastic contur și cu patimă-n mine respir aer pur izvorând din azur. Speranța Speranța născută din grea suferință transformă durerea în
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
zăvoare! Singurătate-n zațuri de cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii de-agonii pe mâini, cerșind inele! Singurătate m-ai zidit în lut, mi-ai pus corvoadă așteptări rănite, dar, eu zâmbind, mereu m-am prefăcut, că nu mă doare glonțul tău fierbinte! Referință Bibliografică: Singurătate / Doina Bezea
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
fotograf, pe fiul lor, Cosmin. Fiecare astfel de ședință se încheia cu o petrecere de sărbătorire a mătușii-învățătoare și a celor trei elevi: Cosmin, Mira-Mică și Renée. Și obiceiul se păstrase până terminase liceul Renée. La momentul acesta, Marieta se târî pe coate până la sertarul noptierei de unde scoase albumul cu poze de familie și începu să-l răsfoiască zâmbind. Doamne, dar nu se aflau acolo decât poze cu evenimentul pomenit! Nici o poză cu Artemie, singur ori cu ai lui! De ce?! Doar
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-așternea iarna...Pacea creștea violetă. Ne târam pașii în țârâitul flămândului frig Pe pârtia rece în straturi de cretă. De bucurie îmi venea să strig! Fluturii ne-nsoțeau ca-ntr-un joc, Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit, Era ger, iar noi simțeam că
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
alt cerc de soldați de care nu se putea trece prea ușor. Iar mai spre vale era ceata iudeilor de care la fel, n-ar fi trecut nimeni prea ușor. -Dar dacă cineva s-ar fi strecurat printre voi toți târându-se? întrebă Audanius. Lacerta dădu din cap neîncrezător. -Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de voluntarii iudei ai lui
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
să participe la slujba de sfințire a bisericii românești. Iar datele de mai jos vorbesc ceva dureros ... 17 iunie 2003 - enoriașii bisericii au fost bătuți; 21 iulie 2003 - preotul a fost legat de o mașină și amenințat că va fi târât până va muri; 6 iulie 2004 - ușa bisericii a fost spartă, mobilierul a fost distrus, icoanele și podeaua au fost stropite cu motorină, iar mașina părintelui Cristea incendiată; 9 mai 2005 - li s-a interzis enoriașilor să intre în cimitir
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază, porniră din ținutul munților spre colinele Marelui Râu. După două zile, sub dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta cerului vin în întâmpinarea noastră. Sunt trimișii lui Vlad să ne însoțească la cetatea de scaun. În
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de timp. SPRE NEMURIRE ! Mă-ndrept spre nemurire, cu dragostea mâna în mână, fiind , eu , rod al dragostei cerești . Mă-ndrept spre nemurire, urcând cu mine vise, si pretenția unor idealuri lumești, târându-le până în vârful curcubeului, murdarindu-le de iluzia culorii, apoi, lăsându-le să zboare, sau ... să alunece pe celalaltă parte, pentru a da culoare clipelor vieții... celor ce curg, ce curg... SPRE NEMURIRE... 25 mai 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumină și zâmbet, spre a uitării lui Lethe... Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. AȘA SE NASC ÎNGERII Să vrei să o iubești încet, încet, atât de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
aș da mulți din anii mei și zău de mi-ar păsa de-ar fi adăugați în contul tău! - îmi spui. Din molozul alabastru al durerii, în ritmul ploii, flori albe și roșii au ieșit la lumină, amurguri electrizante se târăsc din buza prăpăstiilor în tonuri de-amară agonie și extaz, ca mâinile tale gata să mă întâmpine. Căutătorule de infinit, încorsetat ca-ntr-o celulă, undeva te vei regăsi! Aici se sfârșește lumea și tot aici începe - fragilă și delicată
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
gust are pâinea, când în lacrimi te înneci; când nu îți ajunge lumea, o sărbătoare să petreci? Nimic nu știți din toate astea, și nici nu veți ști vreodată, flamurați drapelul cu năpasta în viața voastră deșirată, iar noi ne târâm urmele de daci, povara pe a noastră spată. (Paris, 23 iulie 2009) Referință Bibliografică: Neliniști te cuprind / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Cozma : Toate Drepturile
NELINIŞTI TE CUPRIND de MARIA COZMA în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361220_a_362549]
-
scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ... Trăim în lumi paralele, presărate ici-colo cu
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Scriitori > ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Atunci când ne vom trezi la acest răspuns, ne vom apropia de Lumină. Până atunci va trebui să ne mai târâm în neputința întunecimii neromânească, gândindu-ne la nevoia de „reacție” a retoricii culturii, prin ochiul vigilent al genezei, astfel încât să ștergem orice „manifestare bruscă” a perpetuării politicii prin incultură. Ochiul genezei, este „Intelectualul”, care spune Mircea Eliade, „nu se bagă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
respira Terra din nevoia de hrană spirituală a Culturii? Rațiunea a suferit mutații ontologige detractoare și mulțumirea căutarea de sine și nu ai cui să-i mai spui: Ascultă cum respiră Cerul; ascultă cum respiră Terra, în timp ce se-ntinde incendiul târând verdele din frunza-i ce naufragiază la orizontul firii; vocea aurului negru e întărită-n sfârșire și nici nu ne putem închipui cât de mulți sunt sclavii ce așteaptă să fie dezrobiți de fericire. Pe un vid stingher s-ar
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
parcă-a venit momentul Să scriem cât mai iute tesatamentul. Să deie socoteală toți cei care Deși, prea păcătoși, stau în picioare, Cu fruntea ridicată, fără jenă Sfidează adevărul și ce trenă De făr'de legi și de păcate mari Târăsc în noi parade. Și ce tari Se cred în Parlamentul de hârtie, Scuipați de oamenii de omenie Ce nu mai rabdă false lamentații Și nu-s soluții să ne-avem ca frații. Ei , prea sătui de toate și de tot
POPORU-ACESTA , CE PĂCAT ÎŞI DUCE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361240_a_362569]
-
automat, fără să-și dezlipească privirile de pe mine. Educatoarea a văzut-o la gard și a venit s-o ia. “E ora de culcare!” mi-a explicat ea. “Mulțumim pentru napolitană!” O ținea de mîna dreaptă și aproape că o tîra după ea, pentru că fetița a rămas cu privirile la mine pînă au trecut dincolo de stejarul uriaș și au dispărut după colțul clădirii. Cînd am trecut iar, în altă zi, pe lîngă leagănul de copii, m-am oprit la gard, ca
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
matolit, iar pe soră-sa o aduceau de la crîșmă, cînd ne-am dus s-o vizităm, doi bărbați, beți și ei. Dar cum o aduceau, a fost interesant. De picioare ... Cum “de picioare”? s-a mirat Licurișca. Uite așa, o tîrau de picioare și capul ei făcea pe pietrele din șanț: tronc-tronc! Alcoolici din familie?! Bea și ea, nevasta asta a ta? Bea de stingea, dar n-am știut. Ei, n-ai știut? Uite, n-am știut. Avea ea crize de
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
meșterit la ea. Apoi îl așeză la orizontală, îi ascultă inima, îi luă pulsul, îi făcu respirație artificială și respirație gură la gură. Nimic. Era rece și nu se simțea a avea suflu. Nu știa ce să mai facă. Îl târî cum putu în mașină disperat și demară spre dispensar. Doctorița îl consultă, îi luă pulsul, îi făcu și ea respirație artificială și dădu din cap negativ, că nu se mai poate face nimic, el era mort de vreo două ore
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
mic al tatălui său și al mătușii tocmai plecată dintre cei vii. Dar n-avea nici el cum s-o ducă prea mult. Se îmbolnăvise, încă tânăr fiind, de o tuberculoză extrem de rezistentă oricăror tratamente, și toată viața și-o târâse prin sanatorii. Nici nu se însurase din acest motiv. Îl îngrijea acum o femeie simplă, un fel de infirmieră, de care se atașase în ultimul timp. Reîntors în casă, se instalase cu telegrama în mână în fotoliul unde îi plăcea
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Manifestarea suferinței nu este percepută de ei că și șansa de cunoaștere a limitelor ci că justiție divină. Toți vor să câștige ani și să scape de statutul de ”oase îmbrăcate”. Sunt dispuși să facă orice ca să nu-și mai târască nevolnic trupul. Timpul devine o unealtă periculoasă (cu două tăișuri ) pentru toți și, fără să-i pese de așteptările lor, rămâne un efect al acțiunilor de până atunci. Pe langă radiografia societății ruse care ne amintește de perioada comunistă se
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361000_a_362329]
-
Atalyei a fost asediată vreme îndelungată de perși, bravii eroi din interior apărându-se din răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl împingea nevoia să-și ticluiască o figură nouă, de ți se rupea inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv, cel mai probabil, nu reușea niciodată să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori să strângă ceva pentru
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]