1,658 matches
-
acest important scriitor optzecist care iată, ne-a părăsit și el înainte de împlini măcar șaizeci de ani? Am avut privilegiul să citesc ultimul său roman Pupa Russa, ca redactor și i-am scris prietenului Crăciun pe marginea manuscrisului observații, uneori tăioase, alteori crude, pe care, după lectura tuturor cronicilor și recenziilor superelogioase și după premiile care au încununat volumul finit, m-am mirat că le-am scris. (Ele se refereau la dexteritățile tehnice ale optzecismului care mi se părea că funcționau
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în comunism și că acestea ar trebui discutate de către societatea civilă în funcție de tipologia celor care au colaborat. Între jurnalistul X (informator silit al Securității) și Alexandru Nicolski (unul dintre mentorii reeducării prin tortură din perioada 1949-1952, la Pitești) diferențele sunt tăioase. La fel între cărturarul Y (șantajat să colaboreze) și Pantelimon Bodnarenco (agent NKVD, primul șef al Securității, care a ucis cu mâna sa) sau între fostul deținut politic Z și Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Drăghici etc. (exemplele și distincțiile sunt intenționat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe cineva trebuie să băgăm, n-o să fie goale! (ibidem, p. 148). Cel mai emblematic și expresiv prin grotescul său, dar și prin logica interioară pe care Pintilie o caută și o găsește, este portretul informatorului, unealta securistului, o unealtă tăioasă (înrudită, după cum se va vedea, cu briciul ori strungul), dar vie, un om-unealtă: fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că avem și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
asupra publicului, datorită sonorității colerice; în cazul scriptofililor, impactul se realizează mai degrabă la nivel cognitiv, cerebral. Claude Hagège vorbește pe bună dreptate despre importanța fonosimbolismului limbii: este vorba despre sunete agresive care incită, despre litere sau cuvinte ascuțite și tăioase etc. Din punctul de vedere al fonosimbolismului limbii ar fi interesant de făcut o analiză a discursurilor lui Hitler sau, mai recent, ale lui Jirinovsky ori C.V. Tudor, să spunem (astăzi, ultimii doi sunt mai silențioși, dar debutul lor în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică. Partea I a simfoniei se deschide printr-o lungă introducere scrisă într-o mișcare liniștită (poco sostenuto). După un acord tăios, cântat de întreaga orchestră, oboiul se detașează cu următorul motiv: Apar apoi o serie de sunete ascendente, ca niște acumulări de energie. Tot glasul oboiul face să se audă o melodie mângâietoare: Momentele de calm sunt întretăiate de sonorități puternice
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Is Torturing Me, piesă a unui autor anonim irakian. A continuat cu o compoziție a islandezilor de la Sigur Rós, Flugufrelsarinn, care-ți lăsa impresia zgomotului pe care l-ar face niște ghețari uriași dacă, brusc, s-ar transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cu un strigăt gros și speriat. Jonas coborî pușca și ascultă. Se auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până îl văzu încremenind, apoi se aplecă să-l privească, dând la o parte frunzele reci, de un verde lunar, ca să poată vedea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Watts face unul din cele mai bune roluri din carieră, Michael Pitt te-ngheață în scaun atunci când se întoarce spre cameră și ne ia la întrebări, iar filmul, lucrat perfect, cadru cu cadru, pas cu pas, lasă impresia unei geometrii tăioase. După asemenea deschidere, orice-ar fi urmat era oricum mai ușor de suportat, așa că spectatorii nu s-au mai temut de nimic. Dovadă că în primul sfârșit de săptămână al festivalului s-au vândut 15.000 de bilete (ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
structurii sale tehnice, documentare, elevat didactice; e o carte pe care nimeni nu va plînge. Poate unii vor ofta. Vom vedea mai tîrziu de ce. Deocamdată să recunoaște, o dată cu cercetătorul, că apariția unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu avertismentul că avem în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
spre bărbatul amuțit acolo, în scaun. — Știi italiană? începu abrupt comisarul. — Da, știu, îi răspunse aproape imediat bărbatul, ridicând capul din pământ. — Cum te cheamă? — Petrică Scarpete. — De unde vii? — Din România... Dintr-un sat, Tălieni, adăugă el repede, prinzând privirea tăioasă a comisarului. — Și de când ești aici, în Italia? — De zece zile, veni răspunsul rapid. Comisarul îl privi atent. — Zece zile, zici? — Zece zile. — Nu mai mult? insistă comisarul. — Nu mai mult. — Minți! Român mincinos! izbucni furios polițistul și pocni dosarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
evitantă, îndrăgostită etc. "Pe nou-veniți îi recunoști ușor. Primul indiciu erau ochii. După cîteva luni își pierdeau strălucirea, deveneau mohorîți, părînd acoperiți de o a treia pleoapă, care nu lăsa să răzbată în afară nici un gînd, nici o senzație. Reci și tăioși, păreau să aparțină mai degrabă unei reptile supuse numai propriilor instincte ancestrale foame, teamă, pîndă, ură. Își estompau funcțiile dobîndite de-a lungul anilor, rămînînd numai porți de înregistrare a imaginilor. Rareori, cînd se depăna cîte o poveste căci povești
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și a li se ierta greșelile, erau duși într-o cameră ca să se închine la icoana Maicii Domnului. N-apucau bine să-și sfîrșească rugăciunea și pardoseala le fugea de sub picioare, căzînd într-o groapă adîncă și plină de cuțite tăioase, unde mureau zbătîndu-se în chinurile cele mai îngrozitoare. Aici și-au găsit moartea mulți boieri ai țării."240 Tot această mînăsire avea o altă cameră de tortură dotată cu sofisticate mecanisme de schingiuire. Ambele camere au fost deființate abia la
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
-i ăsta? ai întrebat. E un ursuleț, am spus eu. Seamănă cu robotul meu, ai zis tu. N-are cum, am spus eu. Doar e un ursuleț. Ursuleții sunt de pluș, ai spus tu. Și n-au urechi ascuțite și tăioase. ăsta nu e un ursuleț, e doar un robot mai urât decât al meu. Ba e un ursuleț, am spus eu. Tu ai apucat ursulețul și l-ai izbit de perete. Piesele s-au împrăștiat prin toată camera. Eu am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un roman destinat tineretului, Taina arborelui de Myonga, la Editura „Cartea Românească“ (cea mai de prestigiu după „Cultura Națională“, „Casa Școalelor“, „Fundațiile Regale“). Mă persecuta involuntar nu numai prin siguranța lui seniorială în cursul lecțiilor și prin răspunsurile exacte și tăioase dovedind temeinicia învățăturii, dar și voluntar, prin cei doi acoliți ai săi, Olo și Lechi (Olosuteanu și Lechințan - acesta din urmă a murit în război, celălalt m-a vizitat, când devenisem deja critic cunoscut, ca să-i apreciez niște încercări literare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
semnează decât Hall (Thompson, de pildă, declină invitația pe temeiul „altor angajamente”). Deși publicat într-un volum omagial (s-a întâmplat ca, pe parcursul tipăririi volumului, R. Williams să înceteze din viață), studiul semnat de S. Hall face câteva observații extrem de tăioase la adresa operei omagiate. Cum ar fi „absența elocventă” din lucrarea Cultură și Societate a unor autori reprezentativi pentru Anglia - Locke, Hobbes, Adam Smith și Bentham, cei care alcătuiesc „heartland-ul ideologiei engleze”, tradiția critică de orientare conservatoare împotriva utilitarismului individualist (Hall
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Horkheimer și, în spațiul britanic, de către Q.D. Leavis și F.R. Leavis (pentru care cultura reprezenta preocuparea unei „minorități educate” care se vede pusă în pericol prin asaltul standardizării, al culturii de masă). Criticile culturale s-au impus datorită tonului tăios, al problematicii sesizate: lumea culturală, ghidată de criterii estetice, apunea și făcea loc unei „industrii” care urmărea scopuri diferite. În analiza lor, criteriul estetic și moral, transformat în criteriu esențial de judecată, se aplica unei realități în bună măsură diferită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu o extraordinară capacitate de generalizare. Nicăieri nu se vede mai bine ca aici independența sa de gândire peste doctrinele politice"189. Criticul se oprește asupra campaniilor de presă desfășurate de Eminescu, punând în evidență concepțiile politice ale gazetarului, verbul tăios al celui care nu este dispus să facă compromisuri de conjunctură și nici să apere interesele uneia sau alteia dintre grupările politice. D. Vatamaniuc își încheie excursul analitic cu un capitol intitulat Poetica publicisticii eminesciene, în care surprinde filiațiile dintre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât talentul adânc, închis, corosiv, al unui Grigore Alexandrescu, ale cărui fabule, trebuie s-o spunem, au fost, într-o vreme când nu se puteau ataca obiceiurile și personalitățile de-a dreptul, adevărate înlocuitoare ale presei politice în ce privește ascuțișul, profund tăios al pamfletului"230. Pe acest fond se produce afirmarea personalității jurnalistice a lui Mihai Eminescu. Chiar dacă activitatea publicistică eminesciană debutează încă din anii 1870, confirmarea gazetarului se realizează odată cu intrarea în redacția Timpului, când Eminescu ajunge în atenția colegilor de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții ca domnitorul României să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți spune dacă e femeiască sau bărbătească. Înclinarea ușoară a feței face ca linia ochilor și curba
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
l-am cunoscut, Gîndire!/ Pe netedele dale mult timp am rătăcit,/ De noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat. Cuvîntul,/ Abia rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
între primii cercetători ai operei poetului din Bacău care accentuează existența unui fenomen Bacovia, a atmosferei bacoviene, în final a universului bacovian care a marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
proemină la suprafața osului. Eminențele pot fi: - articulare; - nearticulare: - protuberanțe/tuberozități: proeminențe puternice, nereaulate, nedetașate de suprafața osului; - eminențe mamilare: suprafața proeminenței nedetașată este netedă; - tuberculi: suprafața proeminenței nedetașată este nereaulată; - spine: proeminență ascuțită; - creastă: proeminență liniară cel mai frecvent tăioasă. 2. Cavitățile osoase sunt spații săpate în structura osului și se descriu ca fiind: - articulare; - nearticulare: - cavități de inserție: cavitatea diaitală a marelui trohanter femural; - cavități de recepție: fosele orbiculare; - cavități de mărire: sinusurile frontale, maxilare. 3. Găurile și canalele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Neconcludente ni se par argumentele în virtutea cărora Eminescu este decretat "poet dificil" - și dealtfel tot ce spune Vladimir Streinu despre Eminescu (Legenda Luceafăruluiă e scris fără convingere și originalitate, nu însă și fără o umbră de didacticism." Peste mulți ani, tăiosul Cornel Regman comentează sarcastic, pe dimensiunile a trei pagini de carte, rațiunile organizării primelor două volume ale ediției îngrijite de George Muntean și intitulate Pagini de critică literară (titlul studiului său: Vladimir Streinu și actualitatea literarăă. N-am putea spune
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]