KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

nimic. Sâmbătă o să se ducă În oraș. Se simțea mai ușor, așa cum se simțise până să-nceapă Bill să vorbească despre asta. Există mereu o cale de a rezolva lucrurile. Hai să luăm puștile și să mergem la promontoriu după taică-tu. — Da, haide. Bill scoase două puști din rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mici rămăsese Încă un erou. Maică-sa i-ar fi adus micul dejun la pat dacă ar fi cerut așa ceva. Venea deseori lângă patul lui și Îl ruga să-i povestească despre război, dar nu-l asculta niciodată cu atenție. Taică-su se ținea la distanță. Înainte să plece la război, Krebs n-avusese voie să conducă mașina familiei. Taică-su era implicat În afaceri imobiliare și mașina trebuia să-i fie mereu la Îndemână, În caz că avea nevoie să ducă niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așa ceva. Venea deseori lângă patul lui și Îl ruga să-i povestească despre război, dar nu-l asculta niciodată cu atenție. Taică-su se ținea la distanță. Înainte să plece la război, Krebs n-avusese voie să conducă mașina familiei. Taică-su era implicat În afaceri imobiliare și mașina trebuia să-i fie mereu la Îndemână, În caz că avea nevoie să ducă niște clienți la țară ca să le arate câte-o fermă. Mașina era parcată mereu În fața clădirii First National Bank, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era implicat În afaceri imobiliare și mașina trebuia să-i fie mereu la Îndemână, În caz că avea nevoie să ducă niște clienți la țară ca să le arate câte-o fermă. Mașina era parcată mereu În fața clădirii First National Bank, unde avea taică-su biroul, la al doilea etaj. Aveau aceeași mașină chiar și acum, după război. Nu se schimbase nimic În oraș, În afară de fetele care crescuseră. Ele trăiau Însă În lumea atât de complicată a alianțelor demult Închegate și a rivalităților mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În camera sa și se așeză pe pat. Își netezi șorțul. — Harold, spuse ea, am vorbit aseară cu tatăl tău și e de acord să-ți dea mașina seara. — Daa? făcu Krebs, pe jumătate adormit. Îmi dă mașina? Daa? — Da. Taică-tu se gândea de mai demult c-ar fi cazul să te lase să iei mașina seara, oricând ai chef, dar abia aseară am discutat despre asta. — Pun pariu că tu l-ai convins. — Ba nu. Tatăl tău a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l poate citi dacă e mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare. Foarte bine. Cum te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vor s-ajungă undeva; se vede deja că băieții ca Simmons o s-aducă mult bine comunității. Krebs tăcea. Nu te uita așa, Harold, Îi spuse maică-sa. Știi că te iubim și pentru binele tău Îți spun cum stau lucrurile. Taică-tu nu vrea să-ți Îngrădească libertatea. Zice c-ar trebui să ai voie să conduci mașina. Și dacă vrei să te plimbi cu vreuna dintre fetele drăguțe de pe-aici, noi ne bucurăm. Vrem să te distrezi. Dar trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Zice c-ar trebui să ai voie să conduci mașina. Și dacă vrei să te plimbi cu vreuna dintre fetele drăguțe de pe-aici, noi ne bucurăm. Vrem să te distrezi. Dar trebuie să te apuci de muncă, Harold. Pe taică-tu nu-l interesează ce o să faci. Cum spune el, orice muncă e onorabilă. Dar trebuie să Începi de undeva. M-a rugat să vorbesc cu tine azi și apoi poți să te duci până la el la birou. — Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
maică-sa și ea-l făcuse să mintă. O să se ducă-n Kansas City să-și găsească o slujbă și ea o să fie mulțumită. Probabil c-o să mai facă o scenă Înainte ca el să plece. N-o să se ducă la taică-su la birou. Pe asta n-o s-o facă. Voia ca viața lui să decurgă foarte simplu. Tocmai Începuse să fie așa. Ei, dar se terminase cu asta acum. O să se ducă-n curtea școlii s-o vadă pe Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sărit În sus, s-a depărtat de mine Învârtindu-se și a-nceput din nou să danseze. L-am apucat de braț, dar el s-a smuls și mi-a zis: — Of, lasă-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și apoi a coborât cu o mină scârbită. — Ei, i-am zis, până la urmă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Asta era În ziua În care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe care o scosese-n frunte pe ultima sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio ne-am retras și am plecat din Italia. Taică-miu, Holbrook și un macaronar gras cu o pălărie de paie, care-și tot ștergea fața cu o batistă, se certau la o masă În Galleria. Vorbeau toți trei În franceză și ăștia doi aveau ceva cu taică-miu. Până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
din Italia. Taică-miu, Holbrook și un macaronar gras cu o pălărie de paie, care-și tot ștergea fața cu o batistă, se certau la o masă În Galleria. Vorbeau toți trei În franceză și ăștia doi aveau ceva cu taică-miu. Până la urmă bătrânu nu mai zicea nimic, stătea doar și se uita la Holbrook, și ei nu-l slăbeau o clipă, când se oprea unu’, Începea celălalt și macaronarul se tot băga peste Holbrook. — Nu vrei să te duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fără să-și ia ochii de la Holbrook. Așa că am ieșit din Galleria până-n față la Scala, de unde am luat ziarul, și apoi m-am Întors, dar am rămas mai Într-o parte, pentru că nu voiam să mă bag peste ei; taică-miu stătea rezemat În șezlong, privind În ceașca cu cafea și jucându-se cu lingurița, iar Holbrook și macaronarul gras se ridicaseră-n picioare, macaronarul ștergându-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
contract. Toți Îl plăceau și de câte ori veneam la cafenea, Înainte de prânz, Îl găseam bând cu cineva, pentru că bătrânul nu era zgârcit, ca restul jocheilor care-și câștigaseră primul dolar În 1904, alergând la Expoziția Universală din St. Louis. Așa zicea taică-miu când râdea de George Burns. Cu toate astea, se vedea treaba că toți se fereau să-i ofere bătrânului un contract. Plecam În fiecare zi din Maisons cu o mașină peste tot pe unde erau curse și asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mele. După aia am șters-o, făcându-ne loc prin mulțimea care privea, până am ajuns la ghișeul unde se Înregistrau pariurile de 100 de franci. Da’ eu mă prinsesem că se-ntâmplă ceva serios, pentru că George era jocheul Țarului. Taică-miu luă din drum o foaie din alea galbene cu cotele și Țarul era cotat cu 5 la 10, după el venea Cefisidote cu 8 la 1 și abia pe locul cinci era Kircubbin cu 8 la 1. Bătrânul puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne lase-n oraș la Întoarcerea spre Maisons și stăteam amândoi În față la Café de la Paix privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-am văzut să bea vreodată, dar acum nu mai călărea deloc, și-n plus, zicea că whisky-ul Îl face să slăbească. Da’ eu observam că se Îngrășa totuși. O terminase cu gașca din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sau așa ceva când câștiga, dar acum abia dacă mai puteam dormi În noaptea de dinaintea unei curse și știam că și bătrânul era agitat, chiar dacă n-o arăta. E cu totul altceva să călărești pentru tine. A doua cursă a lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du Marat. Imediat după ce s-a dus spre linia de start, am șters-o În tribune cu binoclul nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
după toate chestiile pe care le-a-nvârtit. Cred și eu, spuse primul, rupând biletele În două. Și George Gardner se uită la mine să vadă dacă auzisem și sigur că auzisem, așa că-mi zise: Nu-i asculta pe golanii ăia, Joe. Taică-tu a fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune, tată. A fost un 4 Iulie grozav. — Ți-e foame? — Normal. — Și cu pantofii ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune, tată. A fost un 4 Iulie grozav. — Ți-e foame? — Normal. — Și cu pantofii ce-ai făcut? — I-am lăsat În căruța lui Garner. Hai la bucătărie. Tatăl lui Nick o luă Înainte, ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
e foame? — Normal. — Și cu pantofii ce-ai făcut? — I-am lăsat În căruța lui Garner. Hai la bucătărie. Tatăl lui Nick o luă Înainte, ținând lampa-n mână. Se opri și deschise cutia frigorifică. Nick se duse-n bucătărie. Taică-su aduse o bucată de pui rece pe o farfurie și un urcior cu lapte și i le puse-n față, pe masă. Așeză și lampa. — Mai e și niște plăcintă. Ți-ajunge? — E nemaipomenit. Taică-su se așeză pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se duse-n bucătărie. Taică-su aduse o bucată de pui rece pe o farfurie și un urcior cu lapte și i le puse-n față, pe masă. Așeză și lampa. — Mai e și niște plăcintă. Ți-ajunge? — E nemaipomenit. Taică-su se așeză pe un scaun lângă masa acoperită cu mușama. Umbra i se profila mare pe peretele bucătăriei. — Cine-a câștigat meciul? — Petoskey. Cinci la trei. Taică-su Îl privea cum mănâncă și cum Își toarnă lapte din urcior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Așeză și lampa. — Mai e și niște plăcintă. Ți-ajunge? — E nemaipomenit. Taică-su se așeză pe un scaun lângă masa acoperită cu mușama. Umbra i se profila mare pe peretele bucătăriei. — Cine-a câștigat meciul? — Petoskey. Cinci la trei. Taică-su Îl privea cum mănâncă și cum Își toarnă lapte din urcior. Nick bău și se șterse la gură cu un șervețel. Apoi taică-su se ridică și luă plăcinta de pe un raft de deasupra. Îi tăie o felie mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]