KorAP: Find »[drukola/base=tanti & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...80 >

1,982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe câmp, privind la băieții care scoteau din găuri gărgăuni cu cîte-o bilă de pâine la capătul unui fir, fetițele se înțelegeau bine. Toate însă o invidiau pe Puia, fata unui ospătar, pe care n-

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam nici o prietenă, unde rătăceam singură prin casa aia ca un cavou, drumurile până la tanti Aura și zilele petrecute acolo mi se păreau niște evenimente miraculoase. Grădina, camionul, Gigi și Chombe, Marcel și fetele, câmpul nesfârșit și cerul arcuit deasupra, albastru și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
și plin de o turmă de norișori, făceau ca acele zile să se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă, înainte să-ți vorbesc despre alungiți și despre jocul nostru și despre vise, vreau să-ți mai spun câte ceva despre încă un loc din grădină. Câteodată, când mergeam la tanti Aura, se-întîmpla ca fetele

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă, înainte să-ți vorbesc despre alungiți și despre jocul nostru și despre vise, vreau să-ți mai spun câte ceva despre încă un loc din grădină. Câteodată, când mergeam la tanti Aura, se-întîmpla ca fetele să vină mai târziu, Marcel să fie la fotbal, pe stradă, grădina să fie plină de soare și tăcută. Stăteam o vreme singură în cabina camionului, cu Zizi și Gigi (o puturoasă ce nu s-a

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
mai rătăcit prin casă într-o stare de năuceală și reverie flămândă, căci tata, mereu pe la spital, nu era în stare să se ocupe de mine, dar într-o dimineață foarte rece am plecat amândoi (și cu Zizi trei) la tanti Aura. De data asta mătușa ne aștepta, fusese la spital unde mama, încă între viață și moarte după operație, apucase totuși s-o roage să mă țină o vreme la dumneaei. Așa că tata ducea într-o sacoșă tot felul de

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
felul de schimburi de-ale mele, împăturite în grabă, ca vai de lume. La Rond am schimbat tramvaiul luând între timp o cutie plată de menține și încă una de bomboane Vinga, pentru văru-meu, și pe la zece am ajuns la tanti Aura. Nu știu ce se întîmplase de nu prea ne mai duseserăm pe-acolo în ultimul timp. De fapt, ultima oară fusesem toamna trecută, înainte să înceapă școala. Aveam acum aproape doisprezece ani și când am ieșit în curte, de mână cu

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
dorm întreaga săptămână, și care era despărțită de sufragerie printr-o ușă cu glasvand. În penumbra din cameră, mi-am lipit urechea de geamul rece și îngust al ușii, cu flori și arabescuri în relief, de parcă ar fi fost înghețat. Tanti Aura îi poftise în cameră pe alungiți (cum aveam sa aflu că îi numeau vecinii și cum aveam să le spun și eu) și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
alta și nu se lăsa până nu afla de la tine și ce n-ai fi visat să-i spui vreodată. Femeia cea nesfârșită croncănea și ea câte ceva din când în când, pe un ton stins. Am înțeles că veniseră la tanti Aura ca să facă ultima probă unei rochii pe care mătușa, croitoreasă la domiciliu, i-o terminase femeii cu părul mov. Când îmi simțeam o ureche prea rece, mă întorceam și-o lipeam pe cealaltă de geam. Știam că în partea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți cu negru de parcă ar fi fost rimelați. Când m-a văzut țipând, ghemuită în colțul patului, s-a oprit și a vrut să se întoarcă. Dar s-a lovit de tanti Aura, care venise în fugă și care pe lângă el părea o fetiță de șapte ani. Dânsa, după ce m-a liniștit, ne-a făcut cunoștință. Ciudat, după vreo zece minute de conversație tânărul nu mi s-a mai părut atât de

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște intestine. Până la culcare mi-am mai pierdut timpul pe lângă tanti Aura, care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
fi vrut ca această floare să fi fost un trandafir roșu, și chiar m-am hotărât să propun trandafirul: poate va nimeri tocmai la ea. Am intrat în casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
să găsim acolo cine știe ce piatră scumpă. Ba chiar nici atât n-aș fi vrut. Adevărul era că nu mai știam ce vreau, vroiam poate doar să nu mai sufăr atât, să nu mai fie totul atât de nesfârșit de dureros. La tanti Aura era o clientă, dar după un timp a venit și Marcelino și-am mâncat cu el. De la început s-a apucat să mă iscodească, să mă-ntrebe de-a ce ne jucăm, ce e cu tronul acela. A vrut

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
să ne întoarcem pe lumină, adică la ora opt cel târziu. Marcelino era fericit, bănuia că Egor îi va arăta niște jucării uimitoare sau îi va spune povești cu pirați, cum îi mai spusese când trecuse cu maică-sa pe la tanti Aura. Vărul meu nu mai fusese la foișor, dar știa cărarea până acolo, așa că am plecat de mână, sporovăind și râzând, pe poteca abia vizibilă, pe marginea căreia creștea cîte-o păpădie singuratică. Am ocolit spre stângă, pe după ultima casă, cu

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
am discutat cu Egor, vărul meu a dat bătălii peste bătălii pe covorașul prețios. La început, discuția nu prea se închega. Egor întreba concentrat, cu o privire greu de definit, eu răspundeam scurt și timid. Da, îmi plăcea aici, la tanti Aura. Trebuia să stau cel puțin o săptămână, pentru că mămica... Iar când am tăcut amândoi, am scos din buzunar mica scoică-evantai și i-am întins-o, i-am povestit ce visasem, temîndu-mă că este prea puțin, dar uriașul s-a

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
aspră. Mi se uscaseră lacrimile și eram iarăși fericită. Am coborât cu atenție și am pornit din nou la drum, cu soarele bătîndu-mi în față. M-am trezit devreme și după ce m-am spălat m-am dus la bucătărie, unde tanti Aura întinsese pe mușamaua curata, dată cu făină, un strat lipicios de cocă. Mi-am luat și eu un scaun și-am început să mă uit cum face mătușa gogoși. Le decupa cu gura unui pahar și le așternea în

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai prindea din când în când câte unul. Atunci, la reclamația vecinilor, tanti Aura prindea pisica și-o bătea peste cap. Gigi răbda cu stoicism, își ștrîngea ochii și-și lipea urechile de spinare, iar când scăpa fugea la câțiva metri de locul martiriului și începea să se spele frecîndu-și bine capul cu

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
făcea cum trebuie lecțiile, când o ascultam acasă, pe balconul cu iederă, în fața tablei improvizate dintr-o ușă de servantă veche. Deci, în acea dimineață, m-am îmbrăcat deosebit de curat și frumos, cu rochița mea de oraș bine călcată de tanti Aura și cu ciorapi albi trei sferturi, și-am plecat, cu tata de mână, la spital. Cred că aș fi murit de nefericire dacă n-aș fi știut că mă voi reîntoarce. Chiar și așa m-am trezit scâncind ușor

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
pielea ei era, udă. Părul ei era extrem de subțire și destul de rar, așa că i se lipise de pielea capului. Arăta foarte rău, foarte slabă. Am stat vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam bine la tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Omega al melancolicilor. Dar atunci, cu tata, stând pe marginea patului ei, nici nu bănuiam ce ne aștepta. Am plecat tăcuți, după ce-am sărutat-o iar, și ne-am văzut afară, în soarele moale și fierbinte al amiezii. La tanti Aura pe stradă erau adunate toate prietenele mele, cam obosite de zbânțuială. Fără mine nu putuseră să se joace cu adevărat de-a Reginele. Hotărâseră să amâne încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată de cauciuc

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
și la cei trei prinți călare. Jucaseră și Un-doi-trei-la-perete și făcuseră pași de furnică, de leu, de elefant și de zână. După ce le-am povestit cum a fost la mama, ne-am împrăștiat și eu am mâncat de prânz cu tanti Aura, tata și Marcel. Resturile le împărțeau, sub masă (căci am mâncat afară) Gigi și Chombe. Cânta la radio o melodie care îmi rămânea în cap zile întregi: "Ada-Kaleh, Ada-Kaleh..." M-am mai jucat în casă puțin cu văru-meu și

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
mai bună, cu care o vizitasem pe mama și pe care nu vroiam să o schimb, îmi băgasem o mână sub pernă și ascultam fără să aud țăcănitul obsedant al mașinii de cusut din camera cealaltă. Când m-am ridicat (tanti Aura mă chemase la masă), în cameră era întuneric. După masa de seară m-am culcat și am visat un pahar. Doar o parte din buza lui se vedea, lucind, dintr-o tufă de măcriș. Căci mă aflam, pe cărarea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar pe Puia mai bine de-o oră, dar n-a apărut. Nimeni, nici Balena, nu știa ce e cu ea. Până la urmă am ieșit din subteran și am intrat în curte la tanti Aura. Ester s-a așezat pe tron și i-am pus coronița aurie peste pletele ca sârma de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]