4,202 matches
-
să o fac să înțeleagă că am intenții serioase. Într-unul din cele mai negre momente din toamna aceea - la două zile după ce Rachel a suferit un avort spontan, patru zile după ce lui Bush i-au fost date ilegal pe tavă alegerile și douăsprezece zile înainte ca Henry Peoples să reușeasă să o găsească pe dispăruta Aurora - am cedat nervos și am făcut-o. Spre imensa mea surpriză, cererea în căsătorie mi-a fost întâmpinată cu hohote de râs strident. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pasagerii să îți respecte intimitatea măcar câteva minute. Până la urmă, ceilalți membri ai echipajului se ocupă de ei în timpul pauzelor tale. Dar viața e nedreaptă și, nu după mult timp, vreun bătrânel trage perdeaua și aruncă un șervețel folosit pe tava mea. Eu cred că el crede că îmi face o favoare. Că mă scutește să îl culeg de pe jos mai încolo. O altă femeie urlă că una din toalete dă pe dinafară. O rog politicos să se adreseze unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o voce caldă. —De ce? Păi, nu cred că sunt primul pasager care ți-a dat întâlnire. Râde. Râd și eu. Nu pot să spun că nu are deloc dreptate, desigur. Odată, un brazilian uimitor de frumos mi-a lăsat pe tavă numărul lui de telefon. Stătea o noapte în Dublin. Dar o noapte cu un brazilian nu era chiar ce voiam eu, așa că i-am refuzat invitația la cină. Și la orice altceva s-ar mai fi gândit. Apoi, altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
siguranță. Desigur că l-am sărutat pasional pe bancheta din spate tot drumul spre casă, dar lucrurile nu au mers mai departe de atât. Îmi pare rău! Mă urc la bordul avionului și, după o scurtă verificare, încep să număr tăvile pentru pasagerii din spate. Capul îmi pulsează. Să sperăm că pasagerii de azi or să fie drăguți și n-or să-și lase copiii să țipe prea mult. Cel mai mult urăsc oamenii foarte gălăgioși și foarte mici. Avionul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar eu oricum îi spun „Cu plăcere“. Doar ca să o enervez. Totuși nu observă. Poartă căști și se uită la ecranul din față. Servitul băuturilor durează o veșnicie, dar nu contează. Mai avem oricum încă șase ore de pierdut. Facem tăvile de mâncare teanc apoi tragem cărucioarele duble, grele, pe culoar. Azi e de ales între pui și miel. Aș vrea vită, spune femeia care mai devreme dorea ceai. Mă tem că nu puteți să alegeți decât între pui și miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
avem de ales între o varietate de cereale, omlete și croissante încălzite, dar de obicei ești atât de obosit când iei micul dejun, că niciodată nu e atât de gustos pe cât ar trebui. În fine, acum m-am așezat cu tavă cu tot și stau de vorbă cu o fată pe nume Amy, pe care nu am mai văzut-o niciodată. E o blondă superbă, înaltă de vreun metru optzeci și cu o piele perfectă. Sporovăim despre pasageri, deoarece e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca nu cumva să o ia la fugă în direcția opusă. Bărbații fug de mănâncă pământul de femeile care par prea dornice, așa că nu am nici o intenție să fac asta. Dar nu crezi totuși că i se dă totul pe tavă? întreb eu direct. — Cine a zis că nu fac și eu la fel? Rânjește și ochii îi sclipesc. NU se poate! Ba da. Cine? Îl știi pe prietenul lui Tim, Shane? Îmi pică fața. Debbie s-a văzut cu Shane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că Adam a invitat în oraș toate stewardesele cu care a vorbit. Hai, trebuie să recunoașteți că am fost câteva. Sandy, Wendy, eu și acum Lydia. Ocupat bărbat, nu? Piloții și Lydia se întorc la bord exact când ne eliberam tăvile. Lydia râde isteric de ceva ce a spus Mike. Nu cred că a fost nici măcar un pic amuzant. Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un zâmbet nu costă nimic. Și asta e tot ce va primi Celeste față-ascuțită azi de la mine. Scumpo pe naiba. În spate, Lydia are un atac de panică. Îmi spune că, în timp ce scotea căruciorul, una din chifle a căzut de pe tavă și s-a rostogolit până pe podeaua toaletei. Cineva a lăsat ușa deschisă. E îngrozită pentru că în mod normal sunt o mulțime de chifle în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun la loc pe tavă. Lydia se uită și nu-i vine să creadă. Doar îi plătesc o poliță unei vechi prietene, spun, punând tava deasupra căruciorului, ca nu cumva să uit să i-o dau special lui Celeste. De fapt, fac asta pentru Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun la loc pe tavă. Lydia se uită și nu-i vine să creadă. Doar îi plătesc o poliță unei vechi prietene, spun, punând tava deasupra căruciorului, ca nu cumva să uit să i-o dau special lui Celeste. De fapt, fac asta pentru Emily. Emily era o fată cam grasă pe care o știam când eram la școală. Era chiar mai mare decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
venit rândul meu. Apoi Emily a avut o cădere nervoasă, s-a mutat de la școală și am pierdut legătura cu ea. M-a bântuit ani în șir regretul că nu am făcut nimic s-o ajut. —Poftă bună. Îi înmânez tava lui Celeste. Acum zâmbește mai stins. Și eu zâmbesc mai larg. De fapt, începe să mă doară falca de cât de mult am rânjit în timpul acestui zbor. Dar e mai bine decât să plâng. Da. Dacă aș începe acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îți promit. Ți-ai băut lichiorul pre-Întâlnire ? De unde știe... A, da. I-am spus-o În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată pe o tavă de argint. — Ai pregătit-o special pentru mine ? zic uluită. — Nu, e băutura mea preferată. E atât de serios, că nu mă pot abține și izbucnesc În râs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dându-mi un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o mănânci la masă. Și nu costă decât două lire ! Iar dup-asta ai program artistic gratis ! Câteodată e bingo sau whist... altădată cântă cu toții la pian. Ba, odată au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și de unde. E Aidan, de la barul cu shake-uri. — S-a Întâmplat ceva ? zice. Ești OK ? Preț de câteva momente n-am nici cea mai mică idee ce să-i răspund. Toate emoțiile mele au fost Împrăștiate pe jos asemeni unei tăvi cu ceai și biscuiți, și nu știu deloc pe care dintre ele s-o ridic Întâi. — Cred că răspunsul la Întrebarea ta este nu, zic În cele din urmă. Nu sunt OK. Nu sunt deloc OK. — O. Pare sincer alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
suplimentară de siguranță, pentru urgențe și unicate. — Ești cumpătarea însăși! zice Emma, clătinând din cap. Vezi, de‑aia ești tu expertul financiar și nu eu. Își ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de foame! Eu vreau... bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mama ar face moarte de om. Peste tot numai marmură și granit, un frigider cât o navă spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă uit șovăitoare la plataou. Sau mai bine să‑l servesc, dacă tot sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs pritenesc, dar nu primesc nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vor să fiu consultant pe formate. Sau să mă școlească pentru a deveni producător. — Becky, tuturor ne‑a părut groaznic de rău de ce s‑a întâmplat, zice Zelda în timp ce ne croim drum spre o măsuță de lemn, ținându‑ne bine tăvile cu șandvișuri și băuturi. Cum îți merge? Ți‑ai găsit o slujbă la New York? — Ăă... nu chiar, spun și iau o gură de apă minerală. Deocamdată... mai am puțin de așteptat. O văd examinându‑mă cu atenție și adaug repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă documentele într-o tavă de ars și strânge de pe raft ultimele câteva cărți rămase. Vii cu mine? o întreabă Mao pe fată. Printre lacrimi, ea îi spune că în clipa aia nu poate gândi limpede. Are nevoie de timp ca să se hotărască. Haide, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când va avea nevoie. El e încântat de afacere. A fost avansat secretar al Biroului Siguranței Naționale din China. Ucenicul lui Stalin. Mao îl numește „dinții de oțel înfipți în carnea republicii”. El vine să o ajute. Îi oferă pe tavă cele mai valoroase informații și o ghidează cu sfaturile sale. Zece ani mai târziu, el va scoate la iveală o listă cu nume, nume ale dușmanilor ei, despre care el o convinge că o vor distruge dacă nu-i distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le fi schimbat obiceiurile, căci pământul este o tavă care se coace. Cerul e ca un castron cu orez, iar eu merg pe fundul lui, incapabilă să mă cațăr și incapabilă să ies afară. Neajutorarea mă lasă fără aer în piept. Ai nevoie de figura simbolică. Ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Întoarcerea, Într-adevăr... Felul cum au decurs lucrurile când m-am Întors, Într-adevăr... Nu mai are altceva de făcut decât să Înceapă cu Întoarcerea. Capitolul 18 Întoarcerea tc "Capitolul 33"tc "CIRCULAȚIE OPRITĂ" Giulia servește Înghețata și fructele, aduce tava cu Rémy Martin și Amaro Lucano, coniacul și digestivul preferate ale profesorului, și se așază să asculte, cu mâinile În poală, ca o fetiță cuminte. N-o să vă vină să credeți, dar, atunci când șeful statului pleacă sau vine Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]