1,695 matches
-
intrării în aeroport și ale controalelor de rutină, trecu prin poarta de scanare a buzunarelor cu mărunțiș și a bagajelor cu posibile fleacuri contondente de terorist. Din toate câte le avea asupra sa, își reținu lângă el doar maleta-diplomat, cu teancurile nederanjate ale pachetelor de milioane. Nu întârzie să se convingă de faptul că pasagerii cursei aviatice erau, ca de obicei, o gloată de mârlani, ce se buluceau în salonul aparatului de zbor, precum calicii la pomană, să ocupe locurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie cumva pe sub scaunele din salonul avionului. Se trezi între degete cu cheia de la camera de hotel. Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
începuseră să se vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat prin încăpere, trecându-și luleaua dintr-o mână în alta. La mijlocul unei curse, dintre șemineul măreț și biroul său cu teancuri de tomuri lăsate deschise pe podea, cuvântă precipitat: Vreau să verific accesul ipotezei la înțelegerea contemporanilor noștri. Trebuie să le explic această miraculoasă formulă a energiei! Și aceasta, unui număr cât mai mare de oameni posibil! Spune-mi, ma biche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o tabără, să facă peisaj. Florin lucra la mai multe proiecte importante pe web, unul chiar artistic, pentru niște tipi care voiau să vândă pictori români În Japonia. Leac reîncepuse să scrie poezie, a venit Într-o zi cu un teanc de versuri să-i fac eu selecția, Își dorea să le prezinte la cenaclul lui Mincu. L-am certat, ce faci, te duci la oficiali? A râs, cică eram de-a dreptul habotnic, nu era chiar așa, dovadă că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nici următorul proiect, foarte elaborat și costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre gară, ca să Încingem un picnic obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia mereu să mute câte un teanc atunci când primea musafiri, sunt acum ordonat aranjate în biblioteca modernă, modulară. Pe cotoarele aliniate în spatele cristalurilor mobile se disting numele unor scriitori: Mallarmé, Tolstoi, Goethe, Eliade, Zola, Sebastian. De pe unul dintre rafturi, fotografia unei tinere elegante îl întâmpină cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
are nici cea mai mică ezitare în găsirea drumului. Se oprește în fața unui mic seif din fontă răsturnat pe spate. Cercul rotund al fascicolului luminos îi arată că acesta nu suferise stricăciuni importante. Potrivește cifrul și deschide ușa. Zărește un teanc respectabil de dolari pe care îl bagă repede în buzunar. Continuă să caute și dintr-un sertar metalic scoate un dosar subțire, ale cărui coperte negre sunt legate cu sfoară groasă. Nu scrie nimic pe el, dar știe că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este acoperită cu fișete metalice. Unul dintre ele are ușa deschisă și înăuntru se văd o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rodica Zafiu Lectura intensă a unor teancuri de referate studențești - lucrări care, la încheierea unui curs, ar urma să dovedească deprinderea unor modalități de interpretare și asimilarea unor informații de bază - este adesea tulburătoare. Relele vechi nu par să dispară, ba chiar li se adaugă motive noi
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
istorice, au fost opriți de trei bărbați de vreo 25 de ani, îmbrăcați în haine negre, care spuneau că sunt polițiști. Aceștia i-au controlat de droguri pe maghiari. Unul dintre bărbați a găsit în buzunarul unuia din călători un teanc de euro: i-a numărat și i-a înapoiat. Apoi cei trei s-au scuzat - afirmând că pleacă să prindă un traficant de stupefiante - și au dispărut. Totul a durat câteva minute. Când maghiarii și-au numărat banii, au constatat
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
de reprezentare paroxistică. Era un simptom: ajunsesem la saturație. Căutai atunci discuri străine de muzică ușoară și renunțai o vreme la Bach și Haendel. Încântată să-mi facă un serviciu, gazda mea, răscolind în discoteca ei veche, îmi aduse un teanc de discuri cu cântăreți de altădată. Într-o zi mă șocă unul cu o frază muzicală fără cuvinte, o melodie care îndată ce o auzii mi se păru atât de curioasă în înlănțuirea ei sonoră, încît o pusei de zece ori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și de arcuri brune lăsate de ceștile de cafea. Doi oameni erau răspunzători de aeest centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aș fi cerut măsuri de securitate excepționale? ― N-am idee. Luminează-mă. ― Administrația colonială s-ar fi amestecat în afacerea asta și o puzderie de funcționari ar fi venit să se uite peste umărul nostru și ne-ar fi dat teancuri de formulare de completat, privându-ne de libertatea de acțiune. Peste tot ar fi fost numai inspectori, căutând cea mai mică scuză pentru a ne scurtcircuita și de a prelua totul în numele interesului public sacrosant. Faptul că povestea dumitale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acasă, să mă bucur de colecția mea de Pif-uri. Îmi lipseau doar câteva numere, pe care le căutam cu pasiunea și nebunia colecționarului. Umblasem prin toate anticariatele, vânzătorii deja mă cunoșteau, îmi deschideau ușa prin spate, să intru direct la teancuri. Iubeam benzile desenate, mă regăseam în lumea cauciucată a Castravetelui Mascat și simțeam bucurii inimaginabile în călătoriile transatlantice ale lui Corto Maltese. Îmi plăceau slipul de piele al lui Rahan și bâta noduroasă cu care Gardianul-Șef îl urmărea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cu Pif-urile, era altă poveste. Ceva despre copilărie, plăceri băiețești (colorate și mirosind a plastic velin) și dorința de-a trece triumfător prin timp. Degetul lui Freud și prăjiturile lui Proust laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la 38 de ani: încăpățânat, irațional și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puști răsfățat. Anticarii îmi știau deja nebunia; unii poate o și înțelegeau. Titi și Titu, pe Moșilor, săreau de la jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri mărunte de viitor (pentru mine, viitorul arăta ca un ochean întors pe dos). La plecare, tropăiam pe teancurile de reviste „Femeia“, încălziți de furie, deznădejde și-alcool. Iubirea și sexul n-aveau ce căuta acolo (cum nu mai avea nici Dana), oricum nu ne interesau detaliile, până și cinismul nostru de-adolescenți ai socialismului păstra o decență, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși să ne convingă că se poate veni binedispus la cursuri și la ora opt. Le dădeai bună-ziua și simțeai aburii țâșnind din partea cealaltă a catedrei; încercai doar să le ghicești conținutul. Alții scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu, la orice curs sau seminar: era melodia salvatoare, refrenul duios al plictiselii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ținute deoparte de ochii indiscreți. Nu puteau lipsi, nu-ți puteai imagina lumea fără ele. Până și comuniștii păstraseră obiceiul, le făceau la Braiconf și Tricodava, groase, încăpătoare, să te țină până la pensie. Le găseai pe raft la mercerie, în teancuri de câte douăzeci, pătrățoase, în carourile alea vișinii pe fond verde (la partea estetică, stăteau mai prost). Astăzi, poți să cauți oriunde, de la prăvăliile de pe Calea Moșilor, la magazinul sătesc din Dolhasca; nu mai există. Lumea nici nu își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Așa, fără vreun motiv anume, ai fi zis că le face plăcere să-ți bage bețe-n roate. Sau poate era doar un exercițiu democratic: aveau dreptul să se plângă, îl foloseau. Curgea cu reclamații, în fiecare semestru; găseai un teanc la secretariat, sub corespondența profesorilor. Unde ajungeau hârtiile, nu se știa, pentru că nimeni nu văzuse, de la Alexandru Ioan Cuza încoace, să li se dea vreun răspuns. Și tot așa, în fiecare an. O mână spăla pe alta, ca-n filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
carpetelor) și curgeau niște ațe din ea. Ne-am așezat pe canapele fără să mai așteptăm invitația. Eu și Maria pe-un pat, tânărul Lupu și sacoșa pe celălalt. Mihnea a scotocit prin cufăr și-a smuls de-acolo un teanc de prosoape. Ne-a aruncat fiecăruia câte unul. „Ștergeți-vă bine, avem de stat ceva aici.“ „Presupun că e căsuța ta de vacanță...“, a oftat Maria, în timp ce-o frecam bine cu prosopul pe cap. „Sau coșmelia bunicilor...“, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Van Gogh, cu-o strângere de inimă. Dădeam banii în aceiași zi, îi lua doamna Matei, nici n-apucam să mă uit la ei. Dacă ar fi aflat Maria, m-ar fi omorât. Prin casă mai țineam și-un teanc de hârtii de la bunicu’ Vitalian, împachetate într-un dosar de piele legat cu șiret. Când ne apuca cheful de iluzii și nostalgii, forfoteam împreună cu Maria printre poze și hârtii fermentate: ne prindea noaptea citind scrisori din armată sau mesaje sărbătorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit, un lucru rămânea clar: nu îmi aparținea. Cineva îmi strecurase în dosar un teanc de hârtii, fără destinatar sau semnătură, pe care le botezase „Scrisori“, le ștampilase pe ani și le pusese și-antetul Securității, sus, pe colțul din dreapta, ca la idioți. Devenisem campionul genului epistolar. Îl depășeam net pe Eminescu, eu mă lăudam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de partea de jos, dar nici nu mă născusem ieri: ce frumos trebuie să fi fost să conduci facultatea din automobilul mic de piele, moale și confortabil, aproape pufos, cu role în loc de picioare, deplasându-te fără zgomot printre birouri, spre teancurile de agende și hârtii oficiale! Scrisoarea 2. 7.03.1998 Direcția operativă, serviciul corespondență De la mii de kilometri, din locul unde la ea este ziuă, iar la mine noapte, Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]