1,549 matches
-
bine, cînd am cunoscut-o pe Ioana, am stat, desigur, mai mult de 45 de minute, de fapt am rămas pînă la închiderea programului, cînd mamaia și-a scos cu mișcări lente halatul, l-a agățat într-un cui în spatele tejghelei și și-a schimbat șlapii cu pantofii de oraș. Tot timpul am discutat chestii intelectuale, despre sinucidere, Mitul lui Sisif, Camus, Cioran etc. Era domeniul meu și am epatat-o pe fată. A fost foarte mirată că în Pitești a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea o comandă, și de fiecare dată cînd trecea pe lîngă el îi dădea cu ciocănașul. El stătea degajat, rezemat de tejgheaua barului și își sorbea berea. și, desigur, o sorbea din ochi pe ea. O urmărea cum se strecura printre mese, cu picioarele încordate și fesele nervoase, dar părînd că nu face nici un efort, și cu sînii aceia colosali, care nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai vine să te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și acuma, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
beton, ce mai ! și aștepta ciocănelul ăla jucăuș. „Piff !“ Așa !... Mamă, ce presiune ! Pe de o parte berea, pe de alta barosanul. „Piff ! Piff ! Piff !“ - chelnerița se oprise în fața lui și își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și mi-o dă. Eu, politicos, îi mulțumesc și-i las cinci bani drept bacșiș. Alteori, îi las și pîinea pe tejghea. Graur are o explozie de rîs care răsună pe toată lungimea scărilor. Cînd reușește să se potolească, mă prinde cu brațul pe după umeri într-un gest care mi-i familiar și mă apropie de el: Mihăiță, povestea cu ouăle ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai circulă între raioanele de salamuri și brînzeturi: nici nu-mi vine să mă uit la raioanele astea! Cum m-aș descurca dacă n-ar fi cantina combinatului?!... Scot o bancnotă de cinci lei din buzunar și-o pun pe tejgheaua raionului de pîine. O franzelă, vă rog! Mai proaspătă dacă aveți, spun eu, gîndindu-mă la ce-aș putea să mai cumpăr ca să mănînc seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia bancnota de cinci lei, dar înainte ca ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi atins banii, eu lovesc pîinea cu palma, trimițînd-o ca pe o săgeată printre rafturi, tocmai în magazie, peste niște borcane de iaurt, care fac un zgomot strident. Întind apoi mîna și-o înșfac pe vînzătoare de piept, trăgînd-o peste tejghea, în timp ce-i strig printre dinți: La închisoare era locul tău, criminalo, nu la raionul de pîine! O mai trag încă puțin peste tejghea, o văd cum își mărește ochii plini de groază, apoi îi dau drumul, repezind-o, amenințînd-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care fac un zgomot strident. Întind apoi mîna și-o înșfac pe vînzătoare de piept, trăgînd-o peste tejghea, în timp ce-i strig printre dinți: La închisoare era locul tău, criminalo, nu la raionul de pîine! O mai trag încă puțin peste tejghea, o văd cum își mărește ochii plini de groază, apoi îi dau drumul, repezind-o, amenințînd-o cu degetul arătător, în timp ce-i șoptesc apăsat, cu ură: Crimă cu premeditare! Trei sute de mii de ouă stricate puse în vînzare într-un singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fost descoperită, v-ați pus repede cenușă pe cap: "Am vrut să ne îndeplinim planul la vînzări", nu? Criminalo! În murmurul general din magazin, printre voci, aud și una: "e inginerul Vlădeanu, de la noi de la combinat" iau bancnota de pe tejghea și mă întorc spre ușă, să ies. Ce s-a întîmplat? întreabă spre vînzătoare, în urma mea, unul de la raionul de carne. Nu știu, nu-l cunosc, spune vînzătoarea cu vocea pierdută. Chiar nu mă cunoști?! întorc eu privirea spre ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Calistrat Hogaș, de pildă - acest „scriitor minor mare”, cu „toate simțurile iritate”, cum l-a definit G. Călinescu -, relația este aproape senzuală. Simțurile tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de subțire ca a unui pictorial pe teme din Tom Waits și Edward Hopper, filmat într-un studio la cererea unei reviste de fițe. Wong își pune actorii să stea în atitudini triste, de regulă aplecați asupra unei băuturi la tejgheaua unui bar, și îi filmează ba prin geam, ba în ralanti, ba cu fundalul în unsharf, ba cu camera de supraveghere. Filmînd în America, nu-i poate pune să fumeze în bar, dar asta nu-i o problemă dacă fumează
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei pe geam, e ca și cînd ar fuma înăuntru. Dacă ei sînt înăuntru și noi ne uităm la ei de afară, culorile fluorescente din jurul lor încep să se scurgă unele în altele ca tot atîtea băuturi diferite vărsate pe tejghea. Ne uităm la ele cum se combină, vedem cît de estetic cade o șuviță de păr peste ochii rătăciți ai unei soții fugite de-acasă (Rachel Weisz), observăm asortarea dintre coafura blondă arborată de Natalie Portman, cămașa galbenă purtată de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai mare plăcere. Fiind un cititor pasionat și bătând zilnic librăriile la ieșirea de la minister pentru a nu scăpa vreo apariție interesantă, eram cunoștința apropiata a personalului librăriilor din București, în special "Mihail Sadoveanu", "Mihai Eminescu" și "Crețulescu", reținându-mi-se "sub tejghea" ultimele noutăți. Bineînțeles că și eu eram "atent", dar ce conta cel mai mult era că treceam drept "tovarășul de la externe", clientul "de milioane"! Să mă explic: pentru cumpărarea de cărți MAE, respectiv Direcția culturală, dispunea anual de un buget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cinci minute, când cineva m-a bătut pe umăr: „Are you Andrei, the Ford fellow?“. Era Jules Weiss, directorul administrativ al „La Mamei“ și șansa mea s-a datorat unui banal pachet de țigări, pe care Jules Îl uitase pe tejgheaua companiei KLM și după care se Întorsese... „Welcome to America! Oh boy! Bine că te-au lăsat să ieși din România, după câte peripeții mi-a spus Ellen că ați avut acolo!“, Îmi spune Jules, vorbindu-mi englezește cu Încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acel moment singurul mod de a nu fugi de mine Însumi era să fug de România. Opt ore mai târziu am ajuns la New York, pe același Aeroport Kennedy, unde nu mă mai aștepta simpaticul Jules cu țigările lui uitate pe tejgheaua KLM-ului. Știam de acum să mă descurc singur, descopeream că eram acasă, atât cât se poate spune vreodată acasă. Am luat autobuzul direct spre „La Mama“ și a doua zi pregăteam deja audiții pentru un nou proiect. Medeea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
false au constituit poate unul dintre motivele pentru care faima autorului de origine irlandeză a apus atât de repede În țara lui adoptivă. Imediat după ciocnire, Maurice a efectuat mai multe acțiuni În ordinea următoare: și-a depus paharul pe tejgheaua barului, și-a scos o batistă de mătase din buzunar, și-a șters „murdăria de whiskey“ de pe piepții brodați ai cămășii, a transferat batista din mâna dreaptă În cea stângă, a luat paharul pe jumătate gol de pe tejghea, a Împroșcat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
paharul pe tejgheaua barului, și-a scos o batistă de mătase din buzunar, și-a șters „murdăria de whiskey“ de pe piepții brodați ai cămășii, a transferat batista din mâna dreaptă În cea stângă, a luat paharul pe jumătate gol de pe tejghea, a Împroșcat cu conținutul care mai rămăsese fața lui Calhoun, și-a depus din nou calm paharul pe tejghea. Mai știu și acum această secvență pe dinafară, după ce am jucat scena de nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe piepții brodați ai cămășii, a transferat batista din mâna dreaptă În cea stângă, a luat paharul pe jumătate gol de pe tejghea, a Împroșcat cu conținutul care mai rămăsese fața lui Calhoun, și-a depus din nou calm paharul pe tejghea. Mai știu și acum această secvență pe dinafară, după ce am jucat scena de nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut loc acolo și atunci, În barul golit de oameni, cei doi bărbați folosind Colt-uri de șase gloanțe. În ciuda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îngrozitoare și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam spre garderobă. O fată atrăgătoare cu o Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Un local care este, desigur, "Bar", într-o baracă improvizată. Erau destui bărbați acolo, bând votcă. Intrarea noastră a produs oarecare neliniște, mai ales că eu aveam un aer cam "oficial" din cauza unui impermeabil militar. Repede a fost ascunsă sub tejghea, o condică. I-am intrigat și mai mult când am întrebat de un bărbat care i-ar fi fost un frate mai mare, cu un nume de poreclă, singurul de care i se părea lui Vasile că își amintește. Spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alte câteva mese, destul de murdare, pe o terasă cu vedere la șoseaua care ducea la granița cu Bulgaria. Localul părea că este plasat în alt spațiu geografic decât acela real și într-un timp incert. De altfel, pe peretele de după tejghea, un ceas arăta o oră fictivă și în calendar un an trecut. Aceștia erau parametrii în care se petrecea acțiunea. Și multe personaje, totdeauna multe personaje, uzate de viață, de alcool și de visuri ratate. Mi-a plăcut totdeauna acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
joace și ca ursul în lanț, dacă li se va cere!). Îmbulzit în grămada celor două-trei sute de oameni adunați în fața unei brutării, încercam [20] și eu să mă strecor, doar-doar îmi va veni rândul. Dar până să ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ajung la tejghea, purtat în dreapta și în stânga de valurile mulțimii ce se zbătea și uneori chiar se bătea de-a binelea, pâinea se termina. Și atunci, bătând din picioare și suflând în palme de frig, stăteam afară, dârdâind rezemat de tejgheaua brutăriei, așteptând și privind cum înăuntru se făcea focul, până se încingea cuptorul și până ce punea pâinea la și, în sfârșit, până ce se cocea. Toate aceste migăloase operații, nu tocmai distractive când așteptai pe un ger de minus 10-15 grade
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
civilizație cu aceeași forță ca și natura. Între timp, reflectăm adânc la ingratitudinea politicii europene care ne situează în anticameră pe durată nedeterminată. Sau pur și simplu ne amăgim că postura ante portas ne absolvă, de la paznic de vită sau tejghea, la magistru de înțelepciune pentru nimeni, de orice efort să păzim o cireadă, să avem servicii specializate și să livrăm înțelepciune pentru comunitatea de aici și de acum. Text publicat în Curentul, 28 decembrie 1997 Îți trimit un ficat! Statistic
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]