2,085 matches
-
peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau să omoare blestemata aia de pasăre nu înseamnă că alții trebuiau să îndure abuzurile ei. Dar ce poți să spui când cea mai bună prietenă a ta îți telefonează cu o seară înainte să plece în călătorie, panicată din cauză că veterinarul nu mai primește păsări la adăpostul său? Orice persoană cât de cât rațională ar spune exact ce-a spus și Adriana — și anume că, atâta vreme cât nu putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îndreptă în camera de zi dar, dându-și seama că puteau s-o audă, se strecură afară pe verandă și-l auzi pe tatăl ei spunând “Pe vremea când lucram eu, niciun editor șef nu și-ar fi permis să telefoneze unui editor la ora nouă vineri seara decât dacă s-a întâmplat ceva foarte, foarte grav”, chiar înainte să închidă ușa în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
oprindu-se la ușa toaletei pentru doamne. Nu e nevoie, dragă, dar îți mulțumesc. Du-te. Îl privi languros printre gene. Mai bine așteptăm să ne vedem în New York. — Cu drag, spuse el sărutând-o pe obraz. Am să-ți telefonez. — Așa să faci, gânguri ea. Adriana intră la toaletă și își omorâ timpul vreo cinci minute împrospătându-și machiajul, după care păși încrezătoare spre punctul de recuperare a bagajelor să se întâlnească cu iubitul ei. N-a s-a mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui Otis nu erau îndreptate împotriva ei, a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai bogat decât al unui elev mediu de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a oferit cu mare plăcere. Turneul curvăsărelii a fost declarat oficial deschis și în plină desfășurare. În ce-l privește pe Rafi, Emmy se așteptase la același entuziasm din partea lor, poate chiar mai mult, în special ieri când i-a telefonat Adriana, dar aceasta a părut mult mai potolită. — Hei, un an nou fericit! îi răspunsese Emmy la telefonul mobil. Ce mai e pe-acasă? Adriana a oftat. — E minunat la Săo Paolo și mă bucur să-i văd pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a înțeles mesajul. Nu i-am răspuns la niciun telefon de când s-a întors din Indonezia. — Da, querida? Și ce mesaj anume? Firește că nu putea fi atât de directă cu prietenele ei, dar Adriana fusese încântată când Emmy îi telefonase să-i spună vestea că Leigh a avut o aventură și de aceea s-a despărțit de Russell. Nu că nu l-ar fi adorat pe Russell — toată lumea îl adora pe Russell. Dar o iubea mai mult pe Leigh și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
peste grupul de băieți francezi de doisprezece ani care formau banda din Foch Avenue. CÎnd se Întorcea acasă, la radio se difuza serialul Flash Gordon, pe postul XMHA, urmat de emisiunea de dedicații muzicale, la care el și prietenii săi telefonau sub diferite pseudonime „Batman“, „Buck Rogers“ și „As“ (ăsta era Jim) -, Îi plăcea să le audă rostite cu glas tare de către prezentator, deși Îi venea să se ascundă În pămînt de rușine. CÎnd Îi aruncă doicii sutana și se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
constată că toate planurile lui erau În pericol. Tulburată de zvonurile legate de război, Vera decisese să nu-și viziteze părinții. — O să te duci la petrecere, James, Îl informă Vera În timp ce Îi Încheia cămașa de mătase. Iar eu le voi telefona părinților mei și le voi povesti totul despre tine. — Dar, Vera, ei vor să te vadă. Știi că vor. Trebuie să te gîndești la ei, Vera... Încurcat, Jim nu știa dacă să se plîngă sau nu. Mama Îi spusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Abia aștepta să-i povestească Întâmplarea lui Chanel. O s-o apuce o criză de isterie când o să afle că Ruby a fost destul de nătângă Încât să creadă că Claudia ar fi În stare să se prefacă Însărcinată. Între timp, Îi telefonă În New York Stellei ca să Îi dea vestea că Claudia trecuse pe la magazin să-și cumpere costume de baie. —Poftim? A cumpărat doar costume de baie? Ce rost are? Presupun că te-ai oferit să Închizi magazinul ca să-și poată aleage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chițăi ea ridicând o salopetă de bebeluș multicoloră. Nu-i așa că-i grozavă? — Nu i-ai spus, este? Chanel insistă. Ruby Își drese vocea și respiră adânc. —OK, de fapt, nu prea i-am zis. Se tot gândise să-i telefoneze Stellei ca să-i pună sub nas ideea cu săptămâna Guatemaleză, dar Stella nu era chiar una dintre filantroapele planetei, și Ruby știa exact cum ar fi reacționat, așa că se hotărâse să-și țină gura. — O să-și iasă din pepeni când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să vină decât până după Crăciun. Din moment ce Crăciunul era cea mai plină perioadă a anului, asta era o mare ușurare pentru Ruby. În timp ce se pregăteau să deschidă magazinul, Ruby i-a spus lui Chanel despre Încercarea ei de a-i telefona Stellei. Chanel fu de acord că nu prea avea rost să Încerce să dea de ea cât era În vacanță. — Doar știi cum e când e vorba de „timpul pentru ea Însăși“. Pe la jumătatea dimineții pică și Fi. Când Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cerut radiologului să facă alte secțiuni, mai apropiate. Au văzut profunzimea și întinderea hematomului dincolo de parenchimul cerebral. Hematomul de contralovitură nu era încă vizibil. Dar nu ți-au injectat în venă soluția de contrast, se temeau de complicații renale. Au telefonat imediat la etajul trei, să pregătească sala de operații. Doctorița a întrebat: — Cine e de gardă la neurochirurgie? Au început să te pregătească. O infirmieră te-a dezbrăcat încet, tăindu-ți hainele cu foarfecele. Nu știau cum să-i anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un gastroprotector. — Mai sunt alte leziuni? — Este suspectă de o ruptură a splinei. — Hemoglobina? — Doisprezece. — Cine e la neurochirurgie? — Eu, eu sunt. Ciao, Timoteo. Alfredo îmi pune o mână pe umăr, are halatul descheiat, părul și fața ude. — Mi-a telefonat Ada, de-abia plecasem. Alfredo este cel mai bun din secția lui, și totuși nimeni nu are prea multă considerație pentru el, din cauza felului său nesigur de a fi, deseori antipatic, fără merite vizibile; operează în umbra medicului primar, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă fără să se uite. M-am luat după ea pe o pantă din pământ bătut, printr-un labirint de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meu era cu adevărat mizerabil. — O repară. Am auzit-o frecându-și mâinile pe care le ținea la spate. Își coborî privirea, apoi o ridică. Mi se păru că întreaga ei ființă vibra imperceptibil, poate eram doar beat. — Vreți să telefonați? — Da. M-am dus din nou în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
resturile lichidului meu seminal. Din nou Kelly. Nu, nu se poate să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce meserie fac. Ba poate că da. Când m-am dus în cealalată cameră să telefonez, a căutat în borseta mea rămasă pe divan. Nenorocita, blestemată nenorocită. N-o să te creadă. Tampoane. Mă voi apăra. Voi spune că ea a fost cea care m-a atras cu o scuză oarecare în casa ei, ca să mă fure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să te iau la ora șase. E prea devreme? Dacă te răzgândești, nu-ți face probleme. La șase dimineața este deja în stradă, gata machiată. O paiață în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și dulceață de la micul dejun, pe care le-a pus deoparte în fiecare dimineață. Zâmbesc, întind mâna și aranjez oglinda retrovizoare. Capul mi-e plin de gânduri confuze, care se amestecă între ele, fără nici o legătură precisă. Azi dimineață a telefonat Elsa, apelul ei m-a găsit în cameră, aveam deja bagajele pregătite, credeam că este recepția, așa că am răspuns fără să-mi fac probleme. Italia a spus ceva, ceva în legătură cu actul ei de identitate, uitase să-l ceară înapoi. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te omor! Cu pumnișorii ăștia? — Da. Dar tu, Angela, ai făcut vreodată dragoste? Îmi aduc aminte ziua în care, în urmă cu trei ani, ai devenit femeie. Erai la școală, profesoara de engleză te-a însoțit la secretariat, i-ai telefonat mamei tale la ziar, ea a venit să te ducă acasă. În mașină a glumit, tu ai zâmbit moale, ca o bolnavă, te simțeai ciudat, erai puțin supărată. Așteptaseși momentul acela, dar acum îți părea rău să crești. Fuseseși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
explicat tot, se va duce la recepție și își va spune numele, o așteaptă, au o cameră rezervată pentru ea. Eu, fără îndoială, nu pot rămâne, este și așa destul de neplăcut că am însoțit-o până aici. Am să-i telefonez după-masă. Italia nu a băgat de seamă că, atunci când am urcat, i-am privit burta, am crezut pentru o clipă că se putea vedea ceva, o umflătură. Nu știu ce am căutat, ceva ce nu voi mai vedea... Una din roți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Lume singurate că cinând în picoare pe un covor de rumeguș și servețele de hârtie unse. M-am întors în stradă, distrat și neputincios, lovind întunericul. Magazinele închiseseră și orașul se îndrepta spre odihnă. Am intrat într-o cabină să telefonez, receptorul era desprins de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și servețele de hârtie unse. M-am întors în stradă, distrat și neputincios, lovind întunericul. Magazinele închiseseră și orașul se îndrepta spre odihnă. Am intrat într-o cabină să telefonez, receptorul era desprins de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o sală goală care miroase a fum stătut. Se așază lângă mine, foarte aproape. Mă privește, apoi nu mă mai privește, apoi mă privește din nou. — Te-am așteptat. — Scuză-mă. Te-am așteptat mult. De ce nu mi-ai telefonat? Nu răspund, n-aș ști ce să-i răspund. Și-a dus o mână la față, iar fața îi este acum roșie, ochii gri de plâns. În fundul sălii se află un acvariu. De departe, peștii par confeti. — Te-ai răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu se lăsase dusă a doua oară la clinică, disprețuise eleganța acelui fals hotel. Eram vinovat doar în parte, mă limitasem la a o lăsa singură. În abandonul acela se cuibărea deprinderea mea cu lașitatea. Într-o seară mi-a telefonat Manlio, ne-am dus să mâncăm o pizza ca doi studenți bătrâni care se revăd. — Ce mai e cu fata aceea? — Nu e. — Și tu ce faci? La o masă mai încolo, o femeie blondă fumează cu spatele la mine, văd doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exactă de aterizare, a început să discute, a ridicat vocea. Să se înfurie pe un funcționar pentru nimic este maniera lui de a fi alături de mine. Are celularul cald încă, nu reușește să-l lase din mână, ar vrea să telefoneze din nou, dar nu știe cui. Se teme să rămână singur cu mine în interiorul tăcerii. Știi că este obișnuit să aprindă viața așa cum își aprinde trabucele. Se agită, respiră zgomotos, colțurile gurii i-au căzut o dată cu ochii, se simte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]