1,699 matches
-
o păstra o vreme, dar apoi se stingea lent la loc, îi dispăreau numele și urma. Doar pe unde treceam foarte des culorile, în loc să dispară, se intensificau tot mai mult, ajungeau limpezi și luminoase, în revărsări de azur evanescent și tencuială galbenă și frunze atât de verzi, că te dureau ochii. Bucureștiul era atunci, pentru mine, o stea de mare luminoasă, cu centrul în casa noastră și cu brațe întinse către casa mătușii Vasilica din Dudești-Cioplea, a nașei din Maica Domnului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știa că ochii mei erau pe atunci încă orbi la litere. Cămașa șofranie a mamei avea mari pete de transpirație la subțiori când am dus covorul la fabrică. Soarele năclăise literalmente toată bolta, plină de fulgii plopilor de pe marginea drumului. Tencuiala fațadelor făcea bășici, sfârâia de căldură. Am rămas în curtea fabricii mai mult ca oricând, poate mai mult de o oră, trântit alături de câinele cu limba de-un cot la umbra unei damigene cu acizi. Priveam vârfurile ciudate ale plopilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orătănii pe-o parte și un strat de lalele ofilite pe cealaltă, ducea o alee de cărămidă și totul, fiecare lucrușor îngrămădit acolo, mirosea intens, disperat, ca o floare abia deschisă: cuiele miroseau a rugină, scândurile miroseau a lemn putred, tencuiala grosolană mirosea a coșcovit și var fermentat, pământul mirosea a râme. Jenel, un copil urât de vreo patru ani, mirosea mereu a caca. Maică-sa-l ținea într-un fel de costumase pe care nu i le schimba cu săptămânile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre benzinărie. Știa el, pe Eminescu, un chioșc care ținea deschis până târziu. Trecuse de ghețărie, de frizerie și de școala veche. De-a lungul străzii patriarhale, cu salcâmi, se-nșirau construcții ireale: case vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de ipsos, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casei. Și casa era în ruine. Gardul de fier era lăsat și nu mai avea portiță. Banca-și pierduse scândurile, rămăseseră din ea doar picioarele de beton. Curticica fusese parcă incendiată, și limbi de foc furioase linseseră parcă și casa. Tencuiala zidurilor căzuse aproape de tot, iar ce rămăsese era ca o lepră întunecată. Ferestrele nu mai aveau tocărie, din găurile lor diforme ieșeau tulpini viguroase de buruieni. Ușa fusese de mult, poate, spartă cu toporul și pusă pe foc. Rămase-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca vai de lume, de mânerele de lemn înșirate pe bara de sus, ești zmucit curând încoace și-ncolo de-a lungul vechii Căi a Moșilor, atât de îngustă, încît poți crede că treci printr-un canal de calcar și tencuială, nu prea adânc, prin praful căruia se vede, undeva deasupra, cerul. Un mitocan își face brutal loc cu coatele, altul îți pune-n brațe papormța lui cu găini vii, pline de găinaț, un al treilea-ți suflă-n față damf
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine. Cocoțat pe un scaun de bar, pălăvrăgea cu barmanul un Cocoșat de la Notre Dame. Bertine își primi repede paharul, din care-ncepu să bea femeiește, cu înghițituri mici, clipind des din cauza aburului de alcool ce-i irita ochii. În contrast cu tencuiala albă-a obrazului, ochii verzi erau tiviți cu o dungă roșie de pieliță crudă, de parcă ar fi picurat cineva sub pleoapele lor, dintr-un ac de seringă, câțiva milimetri cubi de sânge. Zeița-ncepu să sporovăiască, uitîndu-se galeș în ochii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străzile nu erau prea luminate, ele ar fi trebuit să fie altfel. Ceva nu era-n regulă cu fațadele caselor, căci de obicei clădirile nu se construiesc din ceață lăptoasă și pânză de păianjen. Razele ascuțite ale lunii pătrundeau prin tencuiala lor. Vedeai, prin ziduri, zone mai întunecate: mobilele masive; vedeai umbre mișcîndu-se: cei dinăuntru. Era ca și cum ai fi privit prin carnea hialină a unui crustaceu. Ferestrele și porțile păreau desenate de curând, neuscate încă, pe fațadele palide. Și așa și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
multe locuri sub coaja lucioasă, nu mai trimite emanația sa acrișoară în cercuri de aer de jur-împrejur, ci devine el însuși un grăunț de miros. Femeile ne apar ele însele ca molecule de parfum, clădirile însele nu mai miros a tencuială proaspătă: Dumnezeu însuși își trimite-nspre noi mireasma lui de măr, de femei și clădiri, grăunțe olfactive pe care, cu bulbul ce ne-a umplut toată țeasta, le interpretăm, le clasificăm și-ncercăm să detectăm de unde vin. Construim modele haotice de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Târgul Lespezi-Brăteni, a făcut reparații integrale la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Bombardamentele din 1944 au distrus parțial biserica, aceasta necesitând reparații. În 1974, un comitet de credincioși în frunte cu preotul Gheorghe Potolincă s-au ocupat de repararea acoperișului, refacerea tencuielilor exterioare și repararea clopotniței, între anii 1975 - 1976. Între 1977 și 1978, se construiește casa praznicală, în anul următor se repară clopotul mare, iar în 1983 se introduce în biserică curent electric. Biserica „Sfinții Voievozi” Un manuscris din 18 noiembrie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
avea să pătrundă în cabinet ar fi putut constitui un prilej extraordinar de a-și evalua prietenii. Ușa întîrzia însă să se deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt adevărații mei prieteni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acea credință în care Aloim nu are încredere și pe care mi-o neagă. Poate că ăsta e destinul tău, băiete. Eu însă îl am pe al meu... Abatele se opri preț de o clipă privind o crăpătura fină din tencuiala tavanului, care îi aducea aminte de cutremur. ― Astăzi am luat hotărârea să vă rog să vă împărtășiți secretele pe care vi le-am spus fiecăruia. În funcție de răspunsurile pe care le veți da... Aloim se ridică în picioare: ― Stai așa! Vrei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
coșul pentru rufe murdare, că la bătrânețe nu o să-ți mai facă masaj cum îți făcea în tinerețe ; să schimbe și el scutecele bebelușului (dar cu blândețe); -să știe să bată un cui în perete, fără să sară varul și tencuiala; -să ducă copilul în parc nu este o rușine, ci din contră , este plauzibil; să ducă sacoșele cu cumpărături, altfel lumea va râde de amandoi. Dar nu și atunci când sunt prea multe, repartizarea se va face în funcție de greutate, mai ales
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
întorc ochii de la Sabatele Mele, și sunt pîngărit în mijlocul lor. 27. Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi care își sfîșie prada; varsă sînge, pierd sufletele, numai ca să-și potolească lăcomia de bani. 28. Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înșelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu!" Și Domnul nu le-a vorbit! 29. Poporul din țară se dedă la silnicie, fură, asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune la aruncat. Despărțite prin două fire erau obiectele din tabăra legiunii, o fibulă de bronz, un dinar de argint, Terra sigillata cu figura gânditoare. Sub vertebra balenei de deasupra intrării în casă am pus o inscripție, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul e jupuit, că n-a mai rămas la locul ei nici tencuiala? încearcă Curistul să-i atragă atenția. Părințelul mai are doar puțin și o să înceapă să-și smulgă părul din cap de necaz. V-am spus eu că veți fi mai cîștigate dacă încercați să priviți partea bună a lucrurilor, în loc să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
N-a fost suficient pentru el. —Să nu zici că mă crezi, dacă nu-i așa. Sunt de acord cu tine, Daniel. Pe bune. Cel puțin așa ajunseră acasă și în pat. Dar autopsia continuă, pe întuneric. El se adresă tencuielii crăpate din tavan. Toată dezbaterea a fost un dezastru absolut, nu-i așa? Nu-și dădea seama dacă și-ar fi dorit ca ea să-l aprobe sau să-l contrazică. —N-am știut ce ne-a lovit. Imediat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o brichetă goală. O bucată de prelată și două sticle de bere. O pojghiță subțire de praf din tencuială acoperă podeaua. Dar un om ar putea trăi aici. Nu-i mare lucru. Omul se obișnuiește cu orice. Ea stă în picioare în vechea lui cameră, arătând cu degetul, făcând: pat, dulap, rafturi, ladă de jucării. Ochii ei îi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu sfidare. Nat s-a holbat la mine, cu ochii de un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur, în pronaos nu era nimeni, toți monahii erau în naos și cu glas mare cântau Sfinte Dumnezeule, cel Puternic. Prințul se întoarse spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuit să fie uși și felul cum urmau să arate în puțină vreme cu oameni care să le locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
urmau să arate în puțină vreme cu oameni care să le locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi bătea prin păr și o auzeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]