2,240 matches
-
Casă și aș merge într-un deșert să-mi plâng păcatele și să mă pregătesc pentru moarte, dar Părintele spiritual nu vrea, pentru că asta nu e voința lui Dumnezeu». Capitolul V În slujba marelui suveran (1879-1901) Uniforma marelui Suveran Odată terminate examenele de maturitate liceală, colegiul profesorilor s-a reunit pentru a întocmi o apreciere atotcuprinzătoare asupra seminariștilor care să fie admiși la teologie. Ajunși la tânărul Calabria de 24 de ani s-a aprins o discuție vivace. Părerile erau împărțite
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
clericii și preoții Operei. Fratele Giuseppe, ajungând vârsta pensionabilă, s-a oferit să conducă lucrările de restructurare de la San Zeno in Monte și de la Santa Toscana din Verona, Casa primară (sau mamă) a Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe. Gigio, odată terminate școlile elementare, unde a obținut nota 10 la toate materiile, a frecventat gimnaziul și liceul în seminarul din Verona. A dobândit diploma de maturitate clasică în Liceul de stat «Scipione Maffei», apoi a luat patenta de învățător. Fiind ultimul dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Băieții se ridicau în picioare la unison și se dedau la o fugă generală zorită spre o grotă. Toți rămâneau în tăcere, înghesuiți într-un unghi, într-o așteptare tremurătoare, ascultând cu urechea apropierea zgomotului produs de motoarele avioanelor dușmane. Terminată incursiunea, băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a unei familii sărace. După șase ani de acest fel de muncă masacratoare, la 33 de ani, și-a terminat tânăra viață. Un martor ocular povestește: «La 7 martie 1942, ca de obicei, celebrează Sfânta Liturghie la orele 8,00. Terminată, începe o rugăciune la Maica Domnului, fiind prima sâmbătă din lună. O durere neașteptată îl lovește și cade zgomotos la pământ, emițând vaiete lente și sfâșietoare. Sacristanul și câteva femei prezente au alergat îndată pentru a-l ajuta. „Isuse, Marie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în așa fel încât să nu poată merge în seminar din lipsă de mijloace. Sub aripile Divinei Providențe să fie informați de spiritul Sfintei Evanghelii, să aibă o orientare spirituală aparte, și să frecventeze școlile gimnaziale și liceale în seminar. Terminate studiile, dacă vor corespunde, cei care își simt chemarea la starea preoțească, dar o vocație ordinară, aceștia vor merge în seminariile lor, și în câțiva ani vor fi preoți buni în diecezele lor (pentru moment regiunea Veneto), ceilalți care se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
formă corectă, însă, în ceea ce privește raporturile dintre frații laici și preoți, prevalează caracterul clerical. Nu se mai face nici o aluzie la paritatea juridică dintre frați și preoți. Pe de altă parte, pentru acea vreme, era maximul care se putea obține. Odată terminată activitatea, s-au făcut și câteva copii dactilografiate. Una a fost prezentată noului episcop monsenior Girolamo Cardinale, succedat cardinalului Bacilieri. Episcopul Cardinale nu a admis anumite concesii în favoarea fraților laici. De aceea, a voit să fie aduse unele modificări substanțiale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe strada San Zeno in Monte, 23. Capitolul XX Decretum Laudis. Aprobarea pontificală După evenimentul furtunos care a dus la intervenția Sfântului Scaun, Congregația Slujitorilor Săraci și-a reluat domol activitățile și viața normală. Vizita Apostolică, chiar dacă se putea numi terminată în august 1937, s-a prelungit pentru alți încă mulți ani. Abatele Caronti propusese Sfintei Congregații a Religioșilor să dispună «studierea mult mai amănunțită a textului Constituțiilor pentru a-i aduce, eventual, modificările care ar reflecta cel mai bine finalitățile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sfâșietoare să se facă rugăciuni pentru mântuirea sufletului său. Era atât de convins că nu valorează nimic, încât a lăsat scris în testamentul său: «Aș vrea ca înmormântarea mea să se facă în cea mai mare sărăcie și ca, odată terminate ceremoniile, trupul meu să fie dus la cimitir, dincolo de Porta Vescovo, pe drumul cel mai scurt». Dar nu erau de aceiași părere toți cei care au avut harul să-i conviețuiască alături ori să-l cunoască: pentru ei don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ci a fost deturnată în vederea obținerii unei imagini de operetă, incredibilă și ineficientă. Dar nici după 1989 lucrurile nu stau altfel, încât astăzi constatăm că nu avem o lucrare de referință completă și la zi privind literatura română, nu avem terminată o Enciclopedie, un Lexicon, un Dicționar tezaur al limbii, nu aveam realizat Descriptivul limbii române după standardele Consiliului Europei, nu avem o Panoramă a literaturii, artelor...”. — Bine, bine, ajunge! Știu eu toate astea! Pastenague nu se poate opri brusc: — „...România
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
gelul de concentrare și se crește intensitatea curentului electric la 30 mA. După 3-4 ore, dacă frontul de migrare, marcat de albastru de bromfenol ajunge la 1 - 1,5 cm. de marginea inferioară a gelului de separare, electroforeza se consideră terminată. Pentru colorarea fracțiunilor proteice separate prin electroforeză, gelul de poliacrilamidă se imersează timp de 12 ore în soluție de Amidoschwartz 10 B 0,1 % în acid acetic 7 % și alcool etilic 20 %. Colorantul nefixat se îndepartează prin spălări repetate cu
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
După înfrîngerea catastrofală din 31 mai 1223 a oștilor cumnao-ruse la Kalka și migrarea cumanilor în nordul Mării Negre, Moldovei și Valahiei, unele căpetenii cumane au crezut că vor găsi un sprijin de apărare în lumea creștină ceea ce l-a de-terminat pe papa Grigore lX să răspundă favorabil în vara anului 1227 la sugestia episcopului de Strigoniu de a-i converti pe acești păgîni la creștinism. În anul 1226, Bela regele Ungariei face o vizită cu oștirea în Cumania unde obține
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
valenței lor ironice, unele dintre aceste adverbe au o frecvență importantă în limba vorbită și, mai ales, în limbajul relaxat, colocvial, al forumurilor. 2.3. Adverbele în -iș (-îș) 2.3.1. Situația adverbelor în -iș (-îș) în dicționare Adverbele terminate în -iș (-îș) − majoritatea aparținând limbajului popular (-regional) și familiar, dar preluate și în stilul beletristic − alcătuiesc o clasă formală și semantică mică, reprezentând un tipar total neproductiv. DILR 2007 inventariază 2520 de unități (boldiș, brânciș, bulziș, chiondorâș, chiorâș, clipiș
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Aceasta înseamnă de fapt: cincizeci de ani de educație politică. Nu ești niciodată un cetățean perfect edificat. Nu ești niciodată pe deplin lămurit în pasiunile și opiniile tale. Să înțelegi politica este, așadar, o educație, un exercițiu de umanitate niciodată terminat, pentru că experiența acțiunilor și a cuvintelor oamenilor rezervă întotdeanuna surprize și pun întrebări la care nu ne așteptam. Aron a scrutat viața politică cu o atenție neobosită până în ultima clipă, pentru că nu putea să iasă la pensie din locul în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
dumneavoastră la formațiune?”. „Ooo, păi dovedești că ești un bandit!” „Întotdeauna vom fi bandiți, că așa ne-ați socotit la Început și așa rămânem!” A făcut o figură... a făcut fețe-fețe, s-a Întors pe loc și a plecat. „Gata, terminat, terminat!” Vă mai amintiți ziua eliberării? Parcă era 19 septembrie... Eram la Salcia și știam că pe data de... mă eliberează. Eliberându-mă mai târziu, după alții care s-au eliberat, nu mi s-a părut o zi de menționat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Jos, și spunea că acolo este o exploatare forestieră care are nevoie de oameni, că nu mergea nimeni să lucreze acolo. Și m-am dus să mă angajez... Și m-au angajat ca și contabil la materiale, cu toate că n-aveam terminată școala. Văzând că sunt angajat la birou, am zis că să mă Înscriu și la școală, ca să termin liceul, cu intenția că probabil voi face și-o facultate... În ’58 mă cheamă Într-o zi șeful de cadre și-mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-am dus pe jos spre sud, până la Peninsula... Pe o parte din deținuții de la Peninsula i-o dus la Închisoare și-o parte au rămas acolo. Da’ de ce-au rămas la Peninsula? Erau, de obicei, deținuți cu pedepse terminate, da’ au primit administrativ, continuarea pedepsei... Eu am primit la Securitatea Constanța o condamnare de 36 de luni administrativ... Da’, să știți, că-n ziua În care am terminat pedeapsa, n-a fost de nici o importanță pentru mine... Mi-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a foamei a mai antrenat o ripostă din partea autorităților? Pentru c-am făcut greva aceasta mare, la care o mai participat și alții, și la un moment dat s-o ajuns să fim vreo 400 de oameni, toți cu pedepsele terminate, ne-o dus la Constanța la cercetări... „Ce-ați vrut să faceți? C-ați rupt niște uși”... „Domne, nu se poate, dumneavoastră nu respectați drepturile omului!” Noțiunea aceasta de drepturile omului am Învățat-o foarte bine de la Remus Radina... Ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că putea cu cinci clase să fie și prim-secretar de regiune... Da’ n-a vrut el să plece... și a stat pe lângă casă... Ați continuat studiile după eliberare? Da. Așa cum ți-am spus, În 1959 aveam Facultatea de Ziaristică terminată, ar fi trebuit să-mi susțin lucrarea de stat, Însă ei mă exmatriculaseră. Și m-am dus după eliberare și am Întrebat: „De ce m-ați exmatriculat, domnule?”. „Tocmai ca să nu te poți folosi niciodată.” Că puteam să fiu profesor... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zi, iar șefii de cadre a doua zi Îmi spunea că s-a ocupat postu’... Tot așa, până am ajuns la primu’ secretar, un domn Botgros, și ăsta m-a primit În serviciu, contabil la Cooperație. Io aveam Liceu’ Comercial terminat, aveam și Academia Comercială, ASE-ul cum era... Am intrat În serviciu, dar fosta soție... nu s-a potolit și-a-nceput să mă reclame din nou: că atunci când eram la armată, am furat de la armată, la Securitate la fel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu exista. Și ne Împărtășa În fiecare zi, pe la zece așa. Și era o atmosferă extraordinar de bună... La un moment dat a venit un ordin, așa, care are mustață, barbă și nu avea trecut la dosar treaba asta trebuia terminat. Preotul Iovan, probabil, așa zic eu, n-a avut barbă când l-a arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos și l-a dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o jumătate de veac, în noiembrie 1921. Obținându-și bacalaureatul în sesiunea 1876, junele Constantin Bacalbașa se înscrie la Facultatea de Drept din București, avându-l coleg, printre alții, pe viitorul scriitor și diplomat Duiliu Zamfirescu; facultatea însă n-a terminato niciodată, după obiceiul vremii, când mulți începeau studiile universitare și puțini le isprăveau. Îl atrăgea viața boemă a junimii bucureștene, ideile anarhiste și social democrate care, prin mirajul unei lumi mai drepte și mai bune le înfierbânta tinerilor cu oarecare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al citatului, corectat în text de noi: „Am plecat, plecat, plecat-am“. 340. Muza de la Borta rece, bufonerie literară lirică în 3 acte, editată de Revista contimporană, 1873, pp. 46-47 (aria „La Chirița la grădină“). „Bufoneria“, după știința noastră, era terminată, Mihail Zamfirescu a murit, ca și Eminescu, într-o casă de sănătate din București, în 1878. 341. Referire la volumul Cântece și plângeri (1874); poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu cinci ani decît mine, Vasile al mătușii Marința știe o sumă de lucruri din timpul foametei pe care eu nu le știu. Că mîncarea de bază era loboda sălbatică, fără nimic altceva, numai cu cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe ogoare. Pentru apă trebuia să te scoli devreme, să fii printre primii la fîntînă. Vitele erau adăpate din albia Sucevii. Într-unul din drumurile făcute cu „trenul foamei”, tata l-a luat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
casă, punîndu-se îndată pe lucru. A doua zi dimineață băiatul se întoarce și găsește coliba aproape gata: «Dumnezeu mă ajută!» gîndi el mulțumit. Și construiesc așa, completîndu-se unul pe altul, băiatul ziua, priculiciul noaptea. În cele din urmă coliba e terminată. Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere ca ospăț o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioara ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi, tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]