1,900 matches
-
am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce îmi lăsase, trupul acela nemișcat și călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania, despre cei ce nu vor strigăte, despre cei ce vor să primim surâzând scuipații ticăloșilor, despre cei mai mult decât ticăloși, despre cei ce se-ntreabă ce anume o să facem cu libertatea. Ei? Ei..., s-o vândă. Prostituați! O să mă-ntorc iarăși, după ultima dată, după ce-am spus că nu o să mă mai întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania, despre cei ce nu vor strigăte, despre cei ce vor să primim surâzând scuipații ticăloșilor, despre cei mai mult decât ticăloși, despre cei ce se-ntreabă ce anume o să facem cu libertatea. Ei? Ei..., s-o vândă. Prostituați! O să mă-ntorc iarăși, după ultima dată, după ce-am spus că nu o să mă mai întorc la el, la Jugo de la Raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum îmi știam liniile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pregătim cina. Cinci mii de oameni, se gândea Fima, numai cinci mii care să refuze să servească drept rezerviști În Teritorii - și ar fi suficient. Toată ocupația s-ar prăbuși. Dar tocmai acești cinci mii au devenit specialiști În olane. Ticăloșii ăia au dreptate când spun că tot ce trebuie să facă e să tragă de timp. La sfârșitul poveștii se va culca cu mine. Acum Își face pregătirea. —Câteva ierni, continuă Annette și o linie subțire și amară Îi apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În felul ăsta pur și simplu ne așezi pe același nivel, pe ei și pe noi! Mai rău: din cuvintele tale reiese că, În clipa asta, nemții au un avantaj moral față de noi, pentru că ei au terminat deja, iar noi, ticăloșii, continuăm. Cine te crezi? George Steiner? Radio Damasc? Ăsta e exact genul de comparație murdară pe care până și Grass, absolventul Wehrmachtului, Îl stigmatizează și Îl consideră demagogie. Furia lui Fima se potoli. În locul ei veni tristețea. Și Îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să spună Îmi pare rău, ar primi și el ceva. Dar așa? Să meargă Arik1 și să Încheie afacerea cu Arafat ca de la gangster la gangster. Ce credeai? Că vreun Yossi Sarid 2 sau vreun altul o să facă afaceri cu ticălosul ăla de Arafat? Pe Yossi Sarid o să-l mănânce arabii de viu, apoi o să apară vreunul de la noi, o să-i descarce niște gloanțe În burtă și gata. Cel mai bine e să taie Arik. Când ai de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu poți vorbi despre lucruri care au cea mai mică legătură cu... — Da, exact! În fine... Când am urcat-o în taxiul lui Alfie, Lisa râdea în hohote. — Are vreo legătură cu treaba cu degetul și cu soțul tău cel ticălos? întrebă Alfie după ce se asigură că Lisa nu era rănită grav. — Sunt sigură că Lisa îți va da toate detaliile pe drum spre casă. Îi place să vorbească cu șoferii de taxi. Lisa îmi atinse mâna cu blândețe. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi neagă calitățile de poet! Alberuela, 25 mai 1972 INDICE ALFABETIC DE NUME ȘI TEMATIC Álvarez, José Sixto. Scriitor argentinian (1858-1903), poreclit „Fray Mocho“. A desfășurat o intensă activitate jurnalistică și a publicat numeroase proze scurte, dintre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
BARNES, USN. — Nu se poate, zise Norman. Credeam că Barnes vrea să plecăm. — Așa a fost, dar s-a răzgândit când a văzut ultima Încăpere și nu s-a mai ostenit să ne spună. Îmi vine să-l omor pe ticălos. Îți dai seama despre ce este vorba, Norman, nu-i așa? Norman Încuviință din cap. — Speră să găsească o nouă armă. — Exact. Barnes e omul președintelui și vrea să găsească o nouă armă. — Dar e imposibil ca sfera... — Nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
extraterestră. În schimb, era foarte probabil să obțină ceva folositor de la astronava Însăși, care era construită de oameni și la care congruența era puternică. Astfel că mințise pentru a-i reține jos și pentru a continua cercetările. Ce facem cu ticălosul ăsta? Întrebă Beth. — Deocamdată, nimic, spuse Normări. — Nu vrei să-l Înfrunți? Doamne, eu abia aștept. Nu va servi la nimic, fu de părere Norman. Lui Ted n-o să-i pese, iar oamenii de la Marina Militară se supun cu toții ordinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi spui că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte, Îl urăsc pe ticălosul ăsta. Este atât de arogant că mă Înnebunește... Și, colac peste pupăză, mai e și tânăr! — Iar tu ai patruzeci de ani, remarcă Norman. Nu s-ar putea spune că ți-ai trăit traiul. — Pentru fizică, s-a dus, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ACUM. O DORESC! — E clar că nu ține cont de argumente, zise Barnes. — Jerry, spuse Ted, trebuie să ne lași singuri pentru un timp. NU. ASTA NU SE POATE. NU SUNT DE ACORD. NU! Acum Își dă arama pe față, ticălosul! sări Barnes. „Regele copil“, gândi Norman și, cu glas tare: — Lasă-mă și pe mine. — Ești invitatul meu. Jerry, spuse Norman. DA NORMAN. SUNT AICI. — Jerry, este foarte interesant pentru noi să discutăm cu tine. Barnes Își dădea ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar nu auziră decât un fâsâit nediferențiat. Lui Norman Îi suna ca zgomotul de bandă, Întrerupt din când În când de bolborositul apei. Dacă n-ar fi fost atât de Încordat, zgomotul i s-ar fi părut enervant. Barnes spuse: — Ticălosul e deștept. A reușit să ne orbească, acoperindu-ne toate hublourile cu cleiul ăsta. — Nu e clei, Îl corectă Beth. Sunt ouă. Șuieratul continua, neschimbat. Tina răsuci butoanele hidrofoanelor. Se auzi un zgomot moale și continuu, de celofan mototolit. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și jumătate. Se pare că... sedimentele de pe fund au fost agitate și... foarte negru, Întunecat. Bâjbâim pe lângă habitat. Liniște. — Suntem În partea de nord. Acum mergem spre est. Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
De ce nu? Întrebă Harry. HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Nu te supăra, Jerry, spuse Norman alarmat. Pe ecran, nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-o vadă pe Beth, dar aceasta dormea chircită pe canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date, era ciudat că arăta atât de strălucitoare. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Trăsăturile ei aveau acum un aer rafinat. Cu fiecare clipă, părea că devine mai elegantă. — Harpoanele sunt În B? Întrebă Norman. — Desigur. Uită-te pe monitor. Beth apăsă pe o tastă. — La naiba! Harpoanele dispăruseră din Cilindrul B! — Cred că ticălosul și-a luat toate măsurile de precauție, spuse Norman. Dragul de el! Beth Îl privi Îngândurată: — Norman, tu te simți bine? Desigur, de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și uită-te. Deschise cutia albă a trusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ți mai răci gura de pomană. Norman opri banda. Monitorul o arăta acum pe Beth la consola din camera de jos, acționând tastatura. — Beth? Ea nu-i răspunse; continua să lucreze la consolă, bombănind ceva În surdină. — Ești un mare ticălos, Norman, știai? Cred că te simți atât de oribil Încât simți nevoia să-i aduci pe toți cei din jur la nivelul tău. Desigur că despre ea vorbea, Își zise el. — Te dai mare cu subconștientul: subconștientul În sus, subconștientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dezamăgirea lui, nu văzu decât lumina galbenă care se stingea treptat În interiorul habitatului. — Norman. — Da, Beth. Acum se simțea În largul său răspunzându-i lui Beth. Avea mâinile pe comenzile submarinului, gata să-și Înceapă ascensiunea. — Norman, ești un mare ticălos. — Ai Încercat să mă ucizi, Beth. Nu am vrut să te omor. Nu am avut de ales, Norman. — Mda, bine. Nici eu nu am de ales. Ascultându-se, știa că are dreptate. Decât să moară cu toții, mai bine să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mutat majoritatea lucrurilor, a zis el. O să te contactez. Ai grijă de tine. S-a întors pe călcâie și a părăsit rapid salonul. De fapt, aproape c-a rupt-o la goană. Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și că merit să-mi plâng de milă, am realizat că în urma acestei experiențe aș putea deveni o ființă mai bună, că o să fiu mai puternică, mai înțeleaptă și mai plină de compasiune. Dar nu imediat. —Taică-tu e un ticălos, i-am șoptit fetiței. Săritorul preot homosexual a tresărit. Probabil că mă auzise. După o oră, am început să coborâm spre aeroportul din Dublin. Ne-am învârtit deasupra câmpurilor verzi din nordul orașului și, cu toate că știam că fetița nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Microbii pătrund în iarbă prin tăieturi și-o să vă moară toată.) Într-un final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru ceaiul lui Michael. —Ticălosul ăla bătrân și leneș, ne-a spus mie și lui Helen printre smiorcăieli. Niciodată nu face nimic. Și din cauza lui am ratat The Flying Doctor și Countdown. Iar iarba a crescut până la genunchi. Mi-e rușine de mor din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
femeilor din familia noastră? Nu știu de ce, dar bănuiam că nu era așa. Ce șanse putea să aibă un bărbat așa de tânăr, care exercita un efect așa de intens asupra femeilor? Nu putea să se transforme decât într-un ticălos. Care se așteaptă ca femeile să plângă, să leșine, să urle și să se îndrăgostească de el cu firescul cu care respiră. Era mult prea frumos chiar și pentru binele lui. O desfigurare-două nu i-ar fi prins rău. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]