16,850 matches
-
mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț, dar ne șoptește mai încet. Are un fel de fanatism al tinereții, care ar putea fi considerat cumva periculos și de neagră tradiție, dacă ar fi scop în sine. Dar acest fanatism nu e filosofie de viață ca în anii '30, ci reacție la un fapt concret, ocuparea scenei publice din merite
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
răbdare să mă uit pînă la capăt. Am căzut apoi peste un bărbat care are o nouă și promițătoare relație de amor și o șansă de bani, dar, cînd se și vede scăpat din orășelul de nimic unde își irosește tinerețea, intră într-un bucluc: e acuzat că a violat o minoră. N-am găsit în mine resursele necesare ca să duc filmul la, presupun, bun sfîrșit. Așa că am închis și m-am culcat. Am visat că un boss american avea un
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
asist la o scenă halucinantă dintre Galaction și Geo Bogza. Era iarna. Galaction, bolnav, întîrziase la ședință. Cînd a intrat, Geo Bogza, înalt cît un stîlp de telegraf, s-a repezit să-l ajute pe împuținatul bătrîn (care, totuși, în tinerețe, nu fusese deloc scund) să se dezbrace de palton. Paltonul a fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă neașteptat de lung. Această operație
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor pe uniforma de pînză, uniforma de vară. Prima impresie
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe ori - a unei tendințe actuale. Că extinderea pluralului există mai de
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
ea. în parte, impresia că printre intelectualii români de odinioară au predominat cei de extremă dreaptă a fost agravată de circulația postbelică, în Occident și în SUA, a numelor lui M. Eliade și E. Cioran. Cum aceștia se număraseră, în tinerețea lor românească, printre emulii lui Nae Ionescu și simpatizaseră cu Garda de Fier, trecînd ulterior sub tăcere acest lucru, s-a creat o opinie cvasigenerală defavorabilă care a copleșit dreapta judecată a rolului intelectualității românești din epocă. Publicarea Jurnalului lui
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
nu a fost protagonistul acelor evenimente, trecutul totuși îl preocupă. Romanul se petrece în Germania anului 1996, situația autorului este aceea a prezentului. Prin urmare eu revin la o tematică din trecut: relațiile acestor personaje sunt fixate prin evenimentele din tinerețea lor. Atunci când fiecare dintre ei se situa în părți diferite. Și eu vreau să descriu cum a funcționat această dictatură, fiindcă acum, la zece ani după sfârșitul ei, nimeni nu a participat la ea ca făptaș. Dacă întrebi oamenii, nici unul
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Nicolae Manolescu Puțini știu cine a fost Jonathan X Uranus, pe numele său adevărat Mihail Avramescu (1909-1984), preot, poet (avangardist în tinerețe), astrolog, alchimist, filosof (de inspirație guénonistă), autor de articole, scurte proze și jurnal intim, neconsemnat de istoriile literare postbelice, și ale cărui două cărți, alcătuite de către d-na Mariana Macri, fiica sa, au fost nu demult prezentate public la Colegiul
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
ar fi exprimat unul din corifeii exegezei realist-socialiste, bandelor contrarevoluționare... Drept consecință, vreo șapte ani în șir, ca-n Biblie, n-am mai putut publica aproape nimic. Credeți-mă, dragi cititori! În acel răstimp sensibil la culme, al trecerii de la tinerețe la maturitate, în care nu mai nădăjduiam că voi ieși vreodată la liman, apariția unui singur articol sau a unei singure poezii mi-ar fi luminat sufletul mai mult decît, la acest ceas tardiv, cel mai prestigios premiu! Dar acea
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
noapte la Ateneu și arătând foarte bine, elegant îmbrăcat și manierat cum era, îi atrage atenția unui om de afaceri german care se împrietenește cu el, după ce discutaseră vreo oră aproape despre Faust al lui Goethe, cu aventurile sale de tinerețe... Aflând că studiase Politehnica la Karlsruhe și dându-și seama că nu făcea parte din categoria agenților de lume bună strecurați prin hotelurile de lux ale regimului comunist, neamțul se apropie foarte mult de el, propunându-i chiar să facă
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
a unei plante provenind dintr-o sămânță aruncată de vânt pe un sol roditor radioactiv ca la Valea Vinului. Un tip care se răzbună târziu de tot pe un alt tip din cauza unei femei pe care a iubit-o în tinerețe, fără să-i fi mărturisit însă vreodată acest lucru. Iar acest tip se răzbună pe cel de-al doilea care se căsătorise după douăzeci de ani cu femeia dorită și iubită, deși nu i se declarase niciodată amor. Femeia aceasta
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
și simplu altfel. Iar receptorul ei trebuie să fie la rîndul lui un receptor predispus la a înțelege și a asimila un astfel de mesaj. Povestea care dă titlul volumului e un fel de rescriere în cheie autobiografică a basmului Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Nu întîmplător povestea începe cu un fel de scară a raportării personale la obiectul artistic: la început basmul a fost văzut ca o capodoperă, apoi ca un fel de variantă a vieții lui Budhha
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
al Troiei îi va dărui, mai tîrziu, o singură frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
filmele lui Bergman o au în comun. În acest cadru frînt, cu componente dezinteresate de o integrare în tot, cu personaje care nu încetează a vorbi despre Dumnezeu ca despre un alt personaj, căsătoria este, în general, o greșeală de tinerețe, iar consecințele conștientizării acestui fapt, dramatice. Clișeul ține de o lume conștientă de propria criză, în care constrîngerile sociale încă mai sufocă impulsul către împlinirea personală. Iubirea este numai o etapă, doar un cadru, e drept: reușit, dar de pe care
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
revolverul ei mic, de damă, cu plăsele de sidef, da' nu nimerea, ori calibrul era prea mic... Stăteau spate în spate, cu fața la dulăi, iar femeia, transpirată de frică, mirosea a odicolon franțuzesc, pretindea criminologul cu mare succes la femei în tinerețe... Că era scris acolo, pe-o piatră veche de lîngă mănăstire, că nu era voie să calce în lăcașul lor picior de muiere (cuvînt ce o enervase cel mai mult pe "înalta doamnă"). Iar tînărul criminolog se întreba dacă "înalta
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
personal, avîndu-i profesori ori colegi de catedră. Ș. Cioculescu mi-a condus teza de doctorat. Pe Pompiliu Constantinescu l-am descoperit cu adevărat începînd din 1967 cînd soția lui, Constanța Pompiliu Constantinescu (după cum remarc că semna, pe o fotografie de tinerețe, în care putem vedea o femeie cu un profil superb și expresiv; cînd am întîlnit-o eu, pe la sfîrșitul anilor '60, mi s-a părut nesuferit de bătrînă), i-a publicat, după manuscrise și culegeri, cronicile literare în cele șase volume
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
în 1929 se stabilește la Iași, unde devine asistent la catedra condusă de Șt. Zeletin. După doctorat (1930), se apropie de sociologul Petre Andrei, devenind conferențiar pe lîngă catedra lui, în 1941, după moartea acestuia, ajunge titularul catedrei. Era, din tinerețe adept al social-democrației și cursurile sale, ținute cu strălucire, dovedesc această apartenență. După al doilea război mondial devine ideologul social-democrației românești și apropiat de Constantin Titel Petrescu, conducătorul partidului, colaborînd la ziarul și revista mișcării. Dar, de prin 1947, situația
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
Proiect - Vrăjitoarea) și, cine știe, în timp, ea va ajunge, poate, să aibă același efect precum, în epocă, Noul val francez sau - păstrând proporțiile - neorealismul. Cât despre Søren Krag-Jacobsen (cineast de 53 de ani, deci trecut bine de a doua tinerețe și, deja, celebru în Danemarca prin șapte filme pentru tineri), "Mifune" dovedește că "preceptele" Dogmei 95 pot, de asemenea, servi ca adevărată cură de întinerire și revigorare a profesioniștilor amenințați cu rutina. Mai apropiat ca tematică și stil de "Festen
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
pentru curajul de a protesta împotriva nazismului și de a scrie atît de direct despre tragedia evreiască. Kazin a rămas direct pînă la sfîrșitul vieții, chiar dacă uneori s-a bucurat chiar de mai puține aprobări decît în acel moment al tinereții sale. Cu peste aproape jumătate de secol mai tîrziu, Elie Wiesel, nemulțumit de felul în care Kazin scria despre identitatea evreiască, din perspectivă religioasă și intelectuală, a obținut din partea tribunalului un document oficial prin care lui Kazin i se interzicea
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
în primul rînd de un regizor care să știe să o citească și să-i revele miza. Dar tot atît de bine un director de scenă inabil poate să o îngroape. Așa s-a întîmplat cu Larry Thompson, tragedia unei tinereți (1996), tradusă și pusă în scenă la "Nottara" de Mara Pașici-Manolescu. Necitind-o și văzînd doar "ce se petrece pe scenă ți se poate părea, în mare parte, o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
de ludic și umor pentru imaginația unui regizor. Din păcate, de data asta n-a fost să fie. Oricum, "the show must go on", spune subtitlul și mesajul din finalul spectacolului. Teatrul "Nottara" - premieră pe țară: Larry Thompson, tragedia unei tinereți sau Show must go on de Dusan Kovacevic. Traducerea și regia: Mara Pașici-Manolescu. Scenografia: Lia Dogaru. Muzica: Nicu Alifantis. Distribuția: Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian Șofron, Ion Haiduc, Ruxandra Sireteanu, Anda Caropol, Ion Siminie, Valentin Teodosiu, Claudiu Romilă.
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Așa se întâmplă, de exemplu, în articolul despre banala "eugenie", articol care poate fi considerat o capodoperă a genului: "Poet de-aș fi, i-aș scrie o odă. Ca mulți dintre noi, eugenia s-a născut și și-a trăit tinerețea în socialism; fidelă ca o măicuță îndrăgostită de Hristos, eugenia a servit sistemul cu o devoțiune pe care, hai s-o recunoaștem, n-a avut-o nici unul dintre noi. S-a unduit după împrejurări și a fost ce i s-
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
erou romantic. Privirea i se îndreaptă, explicabil, spre trecut, dînd unora impresia că ar fi "un întîrziat într-o epocă defunctă": "Paradoxul se explica prin cultul nemărginit al poetului față de generația de la 1848, pe care îl întreține în opera de tinerețe și asupra căruia va reveni în publicistica ultimilor ani de viață. Și pe bună dreptate, întrucît climatul în care se formează era impregnat de ideologia pașoptistă și romantică. La nivelul ideologiei macedonskiene, filopașoptismul se exprima prin atitudinea "liberalistă", antiburgheză, promovarea
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
rol important în formația lui Macedonski. Evocarea bijuteriilor și a pietrelor prețioase, priveliștea cetății moarte, admirația trezită de vasul cizelat și de emailuri, "japonezeriile" și "egipțianismele" - cum le definește Adrian Marino - sînt motive stil Hérédia macedonskienizate în unele poeme de tinerețe (Castelul, Niponul, Vasul) și, mai cu seamă, în Rondelurile de porțelan. Reabilitarea formei fixe a sonetului (nu mai puțin de 118 în culegerea herediană) îl va fi ambiționat pe Macedonski care creează, de asemeni, cîteva bijuterii ale genului". Putem vedea
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
exemplu în acest sens este monografia Marius Tupan între utopie și parabolă scrisă de Ion Roșioru. Poetul Roșioru și-a călcat pe inimă, și-a pus deoparte harul poetic și s-a dedicat artei "dușmane", critica, de dragul prietenului său din tinerețe. O funcție importantă la revista de literatură Luceafărul (acesta ar fi punctul de vedere extraestetic) l-a îndemnat probabil să facă pasul hotărîtor. Și iată că, după cîteva volume de versuri, haiku-uri și altele, elanul cultural al autorului pomenit
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]