1,870 matches
-
menționăm: Psihologie politică. Individ, lider, mulțime în regimul comunist (2001), Bărbați și femei. Întâlniri cu Serge Moscovici (2007), Povești din cartierul Primăverii (2010), Viața lui Ceaușescu. Ucenicul Partidului (vol. 1), Viața lui Ceaușescu. Fiul Poporului (vol. 2), Viața lui Ceaușescu. Tiranul (vol. 3), (2014-2015). Reghina DASCĂL (n. 1954) este profesoară la Universitatea de Vest din Timișoara, Departamentul de Limbi și Literaturi Moderne, Directoarea Centrului Interdisciplinar de Studii de Gen. Specialistă în studii culturale britanice și studii de gen, domenii în care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
74 alin. (2) din Constituția României. PREȘEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN București, 16 iulie 1994. Nr. 75. Anexa 1 Anexa 2 "DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE" Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani ! Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de român, Și că-n a noastre piepturi
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ ! Anexa 3 Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani ! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani ! Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de român, Și că-n a noastre piepturi
LEGE nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110353_a_111682]
-
Ceaușescu, au abolit imediat pedeapsa cu moartea. Cu execuția lui Saddam Hussein s-a adeverit, a câta oară?, cugetarea lui Solon, fost arhonte în Atena antică, unul din cei șapte înțelepți, care, pentru binele făcut cetății, putea ajunge rege ori tiran. Pus în fața acestei alternative, Solon ar fi rostit acum 2600 de ani: „Tirania (dictatura personală) este un fotoliu din care nu te ridici viu”. Ceea ce nu s-a spus despre această execuție mediatizată este că funia cu lațul aplicat pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care nu poate fi uitat, trebuie spus că moartea lui Saddam este o slabă și palidă compensație pentru o prea mare cheltuială de vieți omenești și de bani. În lume, de-a lungul istoriei, au existat fel de fel de tirani și dictatori, de stânga și de dreapta, dar și neutri (vezi Ion Antonescu), unii au fost adulați, ridicați în slăvi, apreciați de forțele politice democratice, protejați când interesele au dictat-o, trimiși la moarte când s-a socotit a fi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
000 ă români și slavi și alții, trebuiau maghiarizați, dar nu au renunțat nici după, nici acum, la Ungaria Sfântului Ștefan. Români, români, aduceți-vă aminte de vorbele lui Iancu: „Nu cu argumente filosofice și umanitare vei convinge pe acești tirani, ci cu lancea lui Horea”. Și atunci și acum, ungurii vor să apară în ochii Europei ca niște apostoli ai libertății, democrației, drepturilor omului, apărători ai civilizației și valorilor europene, ce mai, „buricul pământului”, încât poți zice liniștit: „Dumnezeu i-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și uitată melodie pe versurile: „Vântule, vânt nebun,/ Stai, doar o vorbă să-ți spun!” Dar n-a mai apucat s-o spună! Apelul la forțele exterioare omului, la supranatural, la paranormal, făcut de cei căzuți în „fandacsie”, capete încoronate, tirani, dictatori, președinți, nu este de dată recentă. Zeci de milenii, societatea umană a trăit sub imperiul magiei, a forțelor malefice, a spaimelor și fricii, de care te puteau scăpa cei „specializați” în astfel de practici: vrăjitorii și vrăjitoarele, terapeuții solomonari
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
roșii și cu portretul „ciuruitului”, care vor asalta sediul guvernului și alte sedii. Domnilor guvernanți și potentați, aveți suficiente helicoptere? Trebuie să admitem că trăim vremuri cumplite, vremuri prielnice pentru instalarea dictaturilor și dictatorilor, a regimurilor autoritare, a tiraniilor și tiranilor. Pot apare, așa, ca din senin, salvatori ai patriei, care nu se vor sfii să vorbească în numele poporului, abolind culorile și pozițiile ocupate pe scena politică: stânga, dreapta, centru și alte variante. S-ar putea ca scenariile pentru instalarea unor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
rămâne surprinși de dimensiunea hoției din țară și toată lumea va înțelege de ce nu ajung banii, când e vorba de instituții și organisme ale statului. 21 august 2010 Lancea lui Horea Motto: „Nu cu argumente filosofice și umanitareveți convinge pe acești tirani, ci cu lancea lui Horea.” (Avram Iancu) Suntem imposibili și incorigibili, pentru toate găsim scuze și justificări și, bineînțeles, nici ce s-a întâmplat la Țebea, unde trebuia să se comemoreze 138 de ani de la trecerea în neființă a Crăișorului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
al Industriei cinematografice române. 32. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societății Radiofonice Române. 33. Mihai Roller, necunoscut înainte de venirea sa în România din Uniunea Sovietică, președinte al Academiei române, autorul istoriei falsificate a Românilor. 34. Profesorul Weigel, tiranul Universității din București, care conducea operația de epurare a studenților anti-comunisti. 35. Profesorul Lewin Bercovich, venit din Rusia, un alt tiran al Universității din București, care controla corpul profesoral. 36. Silviu Josifescu, alias Samson Josifovich, i-a cenzurat pe Eminescu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
venirea sa în România din Uniunea Sovietică, președinte al Academiei române, autorul istoriei falsificate a Românilor. 34. Profesorul Weigel, tiranul Universității din București, care conducea operația de epurare a studenților anti-comunisti. 35. Profesorul Lewin Bercovich, venit din Rusia, un alt tiran al Universității din București, care controla corpul profesoral. 36. Silviu Josifescu, alias Samson Josifovich, i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuță de conținutul care nu se armoniza cu comunismul. 37. Ioan Vinter, alias Jakob Winter, critic literar marxist al României
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin prisma celor întâmplate mie în această lume. Și simt că, în sfârșit, a sosit momentul să mă gândesc la mine însumi. Poate să pară ciudat ca un om care a fost etichetat în presa de mare tiraj drept un „tiran“, un „barbar“, și (dacă îmi amintesc bine) un „monstru înnebunit de putere“, să fie brusc cotropit de sentimentul că nu s-a gândit niciodată la sine însuși. Dar asta-i realitatea. De fapt, nu dețin decât în foarte mică măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă irită sau mă contrariază, obrajii mi se aprind ca para focului. Această trăsătură care pe vremuri mă supăra, a devenit mai târziu un fel de „marcă a fabricii“; și când am început să fiu considerat, în profesiunea mea, un tiran, s-a dovedit, în chip nedeliberat, un element util pentru a speria oamenii. Ochii mei sunt de un albastru deschis, rece; port, numai la citit, ochelari ovali, înguști, fără rame. Părul e blond, aproape fără culoare, lins și tuns scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisoare lungă? Dacă i-aș scri-o, de bună seamă că nu i-aș trimite-o prin poștă. Gândul acesta m-a întors îndărăt către „le mari“. Să fi fost Hartley nefericită? Oare pentru că dânsul era un tip gelos, un tiran, un violent, care nu lăsa pe nimeni să se apropie de soția lui? Asta să fi fost? Și dacă așa stăteau lucrurile... Ce salt primejdios făcea mintea mea la acest gând, și ce viziuni sinistre și hăuri înfiorătoare se deschideau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fusesem conștient ceva mai înainte, și pe care o izgonisem cu fermitate, se furișa din nou pe căi lăturalnice, oricât mă străduiam să am numai gânduri curate. Să fie soțul ei, Fitch, Ben, cum l-o mai fi chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă-i așa, atunci poate că...? În cele din urmă am hotărât că dacă a doua zi nu găsesc nici o scrisoare de la Hartley, să mă duc la bungalov și naiba să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
situația dată, anumite imagini, anumite cumplite senzații. Iar celălalt sentiment care se îmbrățișa strâns cu acesta de pe urmă, înălțându-se întunecat și radios la suprafață, era un soi de înspăimântătoare bucurie. Ben era întocmai cum... mă temusem... și sperasem. Un tiran detestabil. Un om absolut respingător. Și deci... și deci... ISTORIE Capitolul trei — Orice căsnicie care dăinuie e bazată pe frică, mi-a spus Peregrine Arbellow. Dar dați-mi voie să vă explic. Scriu aceste pagini, ca și pe cele anterioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exista urmă de spirit sau de tandrețe spirituală. Din punct de vedere fizic era lipsit de atracție, cu gura lui mare, senzuală, și cu înfățișarea de licean tuns scurt. Și, după toate probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atunci... Da, însemna o ușurare pentru mintea mea șocată și înspăimântată să-mi spun că acum nu mai era atâta grabă, că nu era nevoie să urc din nou dealul acela și să hotărăsc cum să-l înfrunt pe gelosul tiran. Exista, desigur, problema transmiterii scrisorii, dar nu părea o chestiune de nerezolvat, de fapt îmi și schițasem un plan cum s-ar putea realiza acest lucru. Am mâncat o conservă de carne de vită cu varză roșie și nuci murate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decât părțile rele, și ți-am creat, probabil, o impresie greșită. — Acum ai să începi să-mi spui că ai avut o căsnicie fericită! — Nu, dar n-a fost tot timpul așa de rău, Ben n-a fost întotdeauna un tiran cu Titus. Ben e un fel de Doctor Jekyll și domnul Hyde sau poate că toți bărbații sunt așa. Numai faptul că tu ieșeai mereu la suprafață îl făcea să se declanșeze, și nu te puteam îngropa în uitare pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în stare să judeci toată situația, așa că dă-mi voie să judec eu în locul tău. Nu mai putem continua în felul ăsta. Încep să am senzația că sunt un terorist. M-ai silit să mă plasez într-o poziție de tiran, adică în rolul pe care-l detest cel mai mult. Foarte bine, nu știu exact cum a fost căsnicia ta și poate că n-a fost chiar atât de îngrozitoare, și nici el n-a fost atât de îngrozitor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o scrisoare dificilă și forma ei finală era departe de a mă mulțumi. Prima versiune fusese mai belicoasă, dar James, căruia i-o arătasem, mi-a atras atenția că dacă-l acuz pe Ben că-i un despot și un tiran, ar putea reieși că Hartley s-a plâns de el. N-aș fi putut justifica asemenea acuzații fără să arunc o umbră asupra „loialității integrale“ pe care jurasem, comițând un sperjur, că i-o păstrase Hartley. Această omisiune anihila, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici) • substantive comune exprimând realități umane: „Această mișcare a omului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ se introduce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asta-i soarta conducătorilor de popoare, rar ajung la bătrânețe, poate nu-i lipsit de importanță să cităm câteva rânduri din proclamația lui Despot Vodă la înscăunare : „Dorința mea nu este alta decât să liberez această țară a mea de tirani și să o conduc iarăși în stare bună, cu m a fost pe vremea prealuminaților mei străbuni. V-am eliberat de tiranul cel mare și de domnul de neam prost, care nu se sătur a să verse sângele și să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lui Despot Vodă la înscăunare : „Dorința mea nu este alta decât să liberez această țară a mea de tirani și să o conduc iarăși în stare bună, cu m a fost pe vremea prealuminaților mei străbuni. V-am eliberat de tiranul cel mare și de domnul de neam prost, care nu se sătur a să verse sângele și să și însușească averile voastre, să vă fa că pe toți robii lui. Sunt departe de gândul de a stăpâni astfel... Nu vreau
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]