1,745 matches
-
a fi într-adevăr un bun fotograf. M-a așezat așa încât totul a ieșit la locul lui; nasul meu părea tras cu linia. Era o variantă ideală a mea, cum aș fi arătat dacă aș fi fost perfect fotogenică. Am tors în sinea mea, cu un fel de satisfacție personală egoistă. Desprinzându-mă cu greu de imaginea unui eu perfect, le-am privit pe cele cu sculptura. Erau la fel de bune. Planeta plutitoare plana în fundal ca o cometă. A surprins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai bun lucru care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Având în vedere că mă pregătesc de vreo câteva zile, nu cred că va fi o problemă. Îi spun că nu vreau să ies în oraș, pentru că sunt o fată rea și chiulesc de la serviciu. — O, îmi plac fetele rele, toarce Adam în telefon. Da, păi... Doamne, sper să nu creadă că fac de obicei multe probleme. Să chiulesc de la serviciu e cel mai rău lucru pe care îl pot face. Cu excepția fumatului, desigur, și a faptului că mă amețesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai spus că despre armă nu putea fi vorba, se interesase la "Comandatur" și era cu mult prea riscant dacă se găsea asupra unui deținut. Ne-a lăsat în schimb un cuțit lung "de apărare", cum zicea el. Ulitia a tors lână din care Olga și Ana au împletit ciorapi și căciuli călduroase, în primul rând pentru Minodora și Vasili și apoi pentru noi toate. Axel reușise să ne procure doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cifrul secret al trecerii timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mașină se simțea cumplit de obosit. Știa că se va duce direct acasă, grăbit să se culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă o bucată de brânză feta, iar candidatul care fusese concediat săptămâna asta la versiunea turcească a emisiunii Ucenicul apărea la televizor Într-un interviu În exclusivitate mărturisind ce anume nu mersese cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urcat pe o stâncă din Paradis, a băgat în seamă toate ființele din jur. Închizându-și ochii din pricina soarelui revărsându-se prin lacoma năpădire a verdelui, își lingea labele din față, își freca urechile, își unduia coada în jur și torcea: "Ei bine, acesta se va numi 'Om', aceea, 'Femeie'. Așa se cade cu două animale dragi din grădina mea. Ele îmi vor servi lapte și iarba-mâței, și mă vor mângâia de câte ori voi pofti . Acum e vremea jocului ' de-a Șoarecele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lung și când ajunge abia de mai rămâne-o picătură. sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea a obosit. doar noaptea, uneori, când n-o vede nimeni, mângâie pe spinare amintirea motanului. și amintirii lui îi place și se-ntinde și toarce. dar acum, până și visul ăsta a luat sfârșit. mai singură decât toată singurătatea, mâna mea tremură. dumnezeule, doamne, pentru ce ne-ai despărțit? LUCIAN VASILIU NARAȚIUNE (EUROPA) Existența mea de acum se rezumă la a exprima căderile masive de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
piept. Li se spune că s-au îndopat cu prea multe sarmale și alcool. Sun acasă și îi spun fratelui meu ce s-a întâmplat. Analizele au ieșit bine, mama n-are nici o contuzie, dar va trebui să se în toarcă la control. Abia atunci observ că nu mai tremur. Ple căm către casă cu un taxi, șoferul ne spune că a fost un accident aproape de oraș. — Noi am fost în ăla, mă trezesc vorbind. Toți vecinii știu ce s-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl și mângâiam. În ciuda trupului țeapăn, avea blana încă moale. Mă întreb cum avea glasul, dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii câștigați mi-au prins foarte bine, dar nu pot să nu mă gândesc uneori la Gunther, prietenul meu mort cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
uite, se lasă mângâiată, ar putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap gândul la grecul care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți alunga absolut orice, până în clipa cînd aprindeau lămpile cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de zece zile măcar în turneele pe la prieteni, aștepta cu nerăbdare seara, să-și ungă încheieturile mâinilor și picioarelor cu nămol și să se retragă în camera sa tapisată cu cărți, să citească și să asculte muzică, în timp ce Pisistrate îi toarce la picioare sau într-un fotoliu. Și probabil nimeni nu-i dădea mai multă dreptate decât Andrei Vlădescu, care se bucura că refuză să-și mai vadă curând prietenul cel vechi și important. Sprijinit cu fruntea de geamul uneia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colțul străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
24. Toți cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint și de aramă, au adus prinosul Domnului. Toți cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus. 25. Toate femeile iscusite au tors cu mîinile lor, și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. 26. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. 27. Fruntașii poporului au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
l-au adus. 25. Toate femeile iscusite au tors cu mîinile lor, și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. 26. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. 27. Fruntașii poporului au adus pietre de onix și alte pietre pentru efod și pieptar; 28. mirodenii și untdelemn, pentru sfeșnic, pentru untdelemnul ungerii și pentru tămîia mirositoare. 29. Toți copiii lui Israel, bărbați și femei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Alecu. Și asta o neliniștea, îi rănea inima cu zimții aceleiași suferințe. Oare va retrăi din nou coșmarul? Era o copilă când îl zărise prima oară pe tânărul Alecu, fiul Luminăției Sale, Poetul. Și în mintea ei începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari o urmau cu blândețe în acel vis care se derula și ziua, și noaptea. Gura lui îi șoptea versuri pline de un tâlc tulburător. Tăcerea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]