1,739 matches
-
câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colțul străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai Poza bunicii
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai Poza bunicii - cireșul de lângă poartă alb de chiciură
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai Poza bunicii - cireșul de lângă poartă alb de chiciură
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Autoarea este însăși Maria Tirenescu, componentă de bază a conducerii și administrării site-ului. Interesant din punct de vedere al sugestivității poemului este tocmai versul trei. De ce e acel geam pe timp de noapte
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
viață pe care o avem deja. Cu tot șuierul de afară, zăpada ce cade din văzduh, se tot depune la fereastră, micșorându-i spațiul transparent. La un moment dat această micșorare se va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micșorarea geamului se întâmplă în mod vizibil. Ea, chiar își dă seama, de acest fapt, privind în noapte. Negativitatea poemului e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și este întărită și sporită prin continuarea în
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijorați de celelalte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii, ei nu torc, nici nu țes, vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîine va fi aruncată în cuptor, cu cît mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă, cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Saab argintiu se deschise, iar el se strecură pe locul șoferului și se aplecă să meșterească sub volan. M-am oprit În ușa unui tapas bar să mă uit cum manevra expert firele ca să pornească mașina. După ce motorul Începu să toarcă, scoase Saabul din parcare și acceleră pe strada pietruită, jumulind retrovizoarele mașinilor staționate pe margine. PÎnă m-am Întors la Citroënul meu, el dispăruse din peisaj. Am tot condus prin jurul pieței, apoi am cercetat portul și orașul vechi, sperînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea În Residencia Costasol. După cîțiva ani de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privesc în jos, încordată. Simt cum o ghiulea ghimpoasă îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să mă în torc brusc, sprijinindu-mă cu coatele de balustradă. Ghiuleaua ghimpoasă mă înțeapă insuportabil. Nu mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă mama îngrijorată de-a bine lea. Hai, vino în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și înghețata Iuliei. Clara mai conversă puțin cu Georgiana, din nou doar despre prezent, consultându-și din când în când ceasul și așteptând ca pe jar ca Iulia să termine înghețata. Plăti ușurată nota, își luă rămas-bun și se în toarse la aeroport. în avionul care o ducea înapoi spre casă, Clara căută să-și re alinieze la start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându-i explicații sibilinice. Din ele, se putea înțelege oculta răzbunare a Pepenoaicei, pentru deturnarea de funcție, suferită din partea goldăneștenilor: existența ei, deși evident vegetală, nu implica menirea de nutriție, ci, pasămite, misiunea de călăuză. Frivolii meseni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pitoresc în care se poate descifra încă o dată legătura organică a poetului cu mediul său natal: "Pe Valea Borcutului, femeile treceau cu legănașe de lemn, ca niște luntri mici, scobite, atîrnate pe umăr. Cu furca în brîu, călcau apăsat și torceau. Se grăbeau spre casele din cîmp, la bărbații lor. ŤNu ți-e greu să duci și legănașul și să și torci? ť a întrebat-o Blaga pe nevasta care tocmai ne ajunsese din urmă. ŤNu, domnule, i-a răspuns aceasta
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
cu legănașe de lemn, ca niște luntri mici, scobite, atîrnate pe umăr. Cu furca în brîu, călcau apăsat și torceau. Se grăbeau spre casele din cîmp, la bărbații lor. ŤNu ți-e greu să duci și legănașul și să și torci? ť a întrebat-o Blaga pe nevasta care tocmai ne ajunsese din urmă. ŤNu, domnule, i-a răspuns aceasta. Noi nu ieșim niciodată de-acasă fără cujeică. Nici pînă la boaldă să cumpărăm sare ori te miri ce. Așa am
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
de izvor nu. Acolo, în loc să-nvețe lucruri folositoare, adică cum se ară și se samănă mai cu spor, cum faci pe copii să priceapă mai bine cartea, cum se lecuiește o durere de stomah, cum se țese pânza și se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cisme și alte lucruri folositoare de acest soi, s-au pus aproape toți pe politică, să afle adică și să descopere cum se fericesc neamurile și cum se pun la cale țările, adică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
povestită de un contimporan, de un consul general englez care era la București în vremea tratărilor și, fiind interesată chiar Anglia la încheierea acestei păci, e sigur că trebuie să fi fost în cunoștință deplină despre toate firele care se torceau și se țeseau la noi, pe socoteala noastră. Este oare cu putință de-a admite că onoarea marelui nostru vecin ar fi fost angajată în această... cucerire? Posibil de-a zice astăzi cumcă împăratul ar lua-o ca o insultă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâncat, ești obosit, sau nici măcar atâta, să-și fi văzut de arhitectura ei, n-am pretenția la tandrețea femeilor, care nu e decât o cursă... Pisicile sânt superioare, când simt nevoia de tandrețe se mângâie singure de piciorul scaunului și torc pe cont propriu, nu înșeală pe nimeni... S-a retras în dormitor și când spre seară am ieșit și eu din bibliotecă și m-am așezat la masă, la masă nimic... Tu n-ai mâncat în oraș? zice. Ba am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însuși, se descoperise pe sine prin alții... Cum mă chircisem iar, vrând să adorm cu fruntea pe genunchi, mâhnirea împrăștiată în toată ființa mea deveni deodată agresivă și izbucnii în hohote de plâns simțind că mă înec, în timp ce gândirea își torcea mai departe firul, străină parcă de suferința mea. Da, avusese dreptate Ion Micu, aveam și eu ce pierde în închisoare, aveam de ce mă teme. Nu convingeri politice, ca el, ci convingeri mai adânci, că lumea mi-e prietenă și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
companie, dar, lăsând asta ia o parte, sunt un tip corect. Sunt fericit să aud că te simți mai bine. Cel puțin ultima frază părea sinceră. ― Cine ți-a spus că starea mea se ameliorează? Îl mângâia pe Jones care torcea mulțumit și năpârlea pe patul aseptizat. ― Medicul și monitoarele. Mi s-a spus că slăbiciunea și confuzia vor dispărea curând, deși nu-mi pari deloc dezorientată. Efectele secundare ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mulțumi, dar Ripley întrerupse legătura până să apuce să spună ceva. Auzi un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce îi spusese ea și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu era inhibat de chestiuni psihologice. Trase de niște întrerupătoare și apăsă câteva butoane, fericită pentru prima oară că-și consacrase anul precedent ghidării tot felul de încărcătoare și mașini diverse în docurile din Portside. Enormul motor turbo începu să toarcă și vehicolul transportor de trupe, nerăbdător, fremăta, luând-o din loc. Vibrațiile îl readuseră pe Gorman în universul realității și strigă la femeie. ― Ripley, ce dracu, faci? Ea nu-l băgă în seamă, concentrându-sc asupra comenzilor. Trecu într-a-ntâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]