2,536 matches
-
ei înșiși la sacralitate. O povestire sacră care ținea de acum loc de istorie și urzea memoria genocidului cu mai multă forță decât orice carte. Se produce astfel un soi de întâlnire între o memorie în formare care capătă o tonalitate religioasă și niște ritualuri colective al căror aspect religios nu este de neglijat. Din această perspectivă, organizațiile de supraviețuitori preferă curând să construiască monumente mai degrabă decât să publice "cărți ale amintirii". Astfel, numărul acestora din urmă ajunge de la douăsprezece
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
îndeplinirea datoriei de memorie în legătură cu Holocaustul ar scuti-o, cel puțin provizoriu, să se achite de alte "datorii" de aceeași natură. Chiar și înaintea Războiului de Șase Zile, încă din 1961, reacția iudaității franceze la procesul Eichmann anunța amploarea și tonalitatea pe care le va căpăta identificarea ei cu Israelul. Acestei puneri la contribuție a amintirii genocidului, în Franța, pentru apărarea statului evreu, îi putem găsi diverse motive. Pentru început, apelurile repetate ale lui Nasser la distrugerea și anihilarea Israelului provocau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
30:19. ccccc Sau khurban, khurbn etc. ddddd Endlösung în germană. eeeee Mai multe ocurențe, printre care Leviticul, 1:13. fffff Facerea, 22. ggggg Dar care poate totodată, în uzul curent, într-un sens perfect neutru și lipsit de orice tonalitate religioasă, să desemneze pur și simplu "victima" individuală, inclusiv victima unui simplu accident. hhhhh Isaia, 56:4-5: "Pentru că așa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă și aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie și stăruie în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
audiență și autoritate în toată lumea încă din timpul vieții purtătorului ei. Și totuși, există o asemenea voce este vocea lui Alexandr Soljenițîn. Curajul de a spune și de a apăra adevărul cu orice risc modulează cele două voci deopotrivă în tonalitatea unei dureroase sensibilități la rău și la nedreptate, dar și a încrederii în posibilitatea supraviețuirii adevărului și a umanității din om indiferent de condițiile în care s-ar afla acesta. A mai existat, însă, în secolul al XIX-lea un
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narator-cronicar-autobiograf" și afirmă convingerea că medierea acestui narator însuflețește opera și o diferențiază în mod fundamental de orice cronică documentară 286. Implicarea și verva acestui narator sunt elemente de noutate care impresionează: "Noutatea cea mai frapantă a Arhipelagului Gulag este tonalitatea sa afectivă. [...] Niciodată nu se făcuse simțit autorul atât de prezent, deschizându-se în întregime"287. (trad. a.) Într-adevăr, naratorul nu are nici o reținere în a spune totul, chiar până la a dezvălui nu numai un subiect de povestire care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și doctorița Vera Gangart. Tinerețea și prospețimea Zoiei atrag admirația lui Kostoglotov, exprimată în construcții de genul "drăguță, deloc înfumurată, cu bretonașul ei auriu". Pentru Vera Gangart, în schimb, el manifestă chiar dragoste, fapt ce conferă discursului său o altă tonalitate și alte accente calificative decât cele care se pot observa în discursul lui Rusanov. În asemenea pasaje, percepția este dominată de căldura acestui sentiment: " Inelul taliei îl avea atât de îngust încât mâinile cereau parcă să-l cuprindă cu degetele
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci de urlete răspund pe diferite tonalități și de lungimi diferite. John îi localizează pe lupii din apropiere. Aceștia se apropie, aparent jucîndu-se, intrînd în scena deschisă, la vreo 50 de metri distanță de american. Doamne, doar n-o fi "înnebunit lupul", rîde el mînzește, aluzie făcînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va izbăvi de cel rău. Erau trei persoane, îmbrăcate la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
femeia iubită, e vizată o feminitate care nu aparține contingentului, ci ține de cosmic și primordial, trăsături preluate în manieră avangardistă și mult accentuate în personajul „dona juana” din a treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac, numindu-și iubita „surioară”, după modelul biblic. În nota exultantă a iubirii și tinereții, poetul se autodefinește: „eu sunt o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
raporturile sociale trăite" sau imaginarul social al maselor contemporane să vină să-l golească de sens. SPIRITUALISMUL De aproape un secol, discursul oamenilor de cultură cu privire la tehnică pare să oscileze între două mituri contrarii Faust și Prometeu și între două tonalități patetice catastrofă sau mîntuire; Apocalipsă ori parusie. Bau-baul și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna bună, în America. Pesimismul a luat în ținuturile noastre și în ciuda unui anume Jules Verne locul uluirii, iar gama e foarte vastă: de la fulminația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și-au cîștigat autonomia, sau cel puțin cîteva grade de libertate în trib. Au căpătat valoare de semnătură. Dar natura sa intimă nu s-a schimbat. Vocea este corp, suflu, viață, culoare. Existență imediată. Prin timbrul ei, prin intonație și tonalitate, vocea indică, nu simbolizează. Scrierea detașează și distanțează. Locutorul se retrage din mesajul său scris și este cu totul absent din ceea ce, odată scris, se tipărește. Operatorul obiectivității raționale este, în sine, obiectivitate neutră. În schimb, vocea atacă, determină participarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Vede, și la Eminescu și la Cioran (mult mai discret la Eliade) se simte o rebeliune permanentă și tragică, pentru care gnosticismul ca erezie este emblematic. De fapt, Cioran împrumută de la Gnoză mai mult decît majoritatea temelor, mai mult decît tonalitatea. El trăiește în același spațiu de referință, structural sfîșiat, condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos. Cele două organe fonatoare nazal și oral îi furnizau suficiente tonalități cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii, hrean și sfeclă. Toate gospodăriile sunt la fel, aproape identice; și probabil că oamenii de prin partea locului sunt la fel. Mici funcționari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îți trebuie chiar talentul lui Proust pentru a te delecta căutând timpul pierdut. Cineva sătul de prezent va putea să se extragă din mizantropia actuală, îndreptându-și obiectivul propriului aparat de visare către trecut. Răsfoind albume cu vechi fotografii, cu tonalitate "sepia", atenuată de trecerea timpului, alteori cu nuanțe albastre, ca pozele revistelor de acum multe decenii, "Adevărul literar și artistic" sau "Realitatea ilustrată" sau "Trup și suflet", efectul de transpunere în alte coordonate psihice este sigur; cu puțină capacitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin catolicismul reformist al epocii, Rosmini îi opune viziunea unei Ecclesia pauperum, care, chiar dacă nu este, așa cum ar fi putut părea unor observatori, în conflict radical și de neînvins cu cea de dintîi, cu siguranță însă dă reformismului rosminian o tonalitate cu totul diversă: "Așadar tocmai pentru că Biserica este plină de prada din Egipt ca și de alte trofee, tocmai pentru că ea pare că a devenit arbitră a sorții omenești, atunci tocmai ea este neajutorată: ea este David oprimat de armura
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director. — Păi dacă ești, de ce taci? — Ca să vă aud, domnule director. Iarăși contrariere. — Poftim, ca să mă audă. Ești prea calm, Pascule, prea calm, e bine că ești calm, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amănunte!), atunci când eu nu sunt în stare decât să bâigui? Și totuși... dacă poți, dacă vrei, dacă nu ești convins că-ți pierzi timpul, încearcă s-o faci.“ Unde, în ale cui pagini, citite de curând, am mai întâlnit aceeași tonalitate sufletească, aceeași mărturisire inechivocă a prieteniei, aceeași înfrigurare în așteptarea răspunsului celui invocat sau, nesperată fericire, a venirii prietenului în carne și oase? Unde am întâlnit aceste trăiri, căci le-am întâlnit nu demult într-o carte? Răspunsul mi l-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acest prasad celor de acasă! - a replicat ușor iritată Ana. - Nu știu, Ana, nu mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul de mine! Dar și mai... nefericita de Ana! Prietena mea nu sesizase jocul cuvintelor și am reușit, astfel, să declanșez o adevărată dramă... A început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
modernă a "Frumosului din dosarul adormit?" Ceea ce începuse în "Dosar" ca un "slow dance" un dans lent -, în perioada 1968-1978, deși Alecu lucra în MAE, a dobândit ritmuri mai alegre în perioada 1979-1989 MAE, ONT și IAPIT, înregistrând, în final, tonalitățile tragice din poemul simfonic al lui Saint Saens "Dans macabru"! Despre "teatrul absurdului" cu eșecul plecării la Roma, cu socrul care-mi era unchi și unchiul care-mi era socru, cu "na, aprobarea, ia, aprobarea", cu dialogurile halucinante între Salcia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pot face dictatura, totalitarismul, până unde pot merge -, ea este extrem de pretențioasă din punct de vedere artistic; transparentă, perfect accesibilă la prima vedere - derutează totodată și pare, pe alocuri, chiar ermetică. Stilistica, estetica filmului, care suprapune și interferează diverse modalități, tonalități, personalități, care amestecă epoci și costume, care se petrece - ca să-l cităm pe Abuladze - „Nicăieri și pretutindeni. Niciodată și întotdeauna” sunt de o amețitoare complexitate. Invitat să definească genul, specia filmului său, regizorul propune câteva aproximații: „fantasmagorie tristă”, „tragicomedie grotescă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
critica sa veninoasă împotriva lui Cristos, Care este și rămâne adevăratul Binefăcător al omenirii și Înfăptuitorul unicei civilizații adevărate? Când?! Dar astăzi, în fața prăbușirii zgomotoase a noului turn din Babel, „slujirea noastră a Cuvântului“ trebuie să-și recapete din deplin tonalitatea apostolică, reafirmându-L pe Cristos, Dumnezeul nostru, Învierea și Viața, în fața acestei lumi cadaverice: «Și în nimeni altul nu este mântuirea» (Fap 4,11). 49. În conștiința Apostolilor exista un simț profund al responsabilității, indispensabil creștinului și mai ales preotului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acele cuvinte îl aduceau cu solemnitate în scenă, personaj indicat nu doar cu Numele integral, ci și cu locul Lui de origine: «Isus Cristos Nazarineanul». Ce limpede răsună numele Mântuitorului dintr-o inimă plină de prezența Sa! Aceasta este adevărata tonalitate religioasă! Isus în centrul tuturor intereselor vitalității noastre. Isus în minte, în inimă, în limbaj, în fapte. Isus singur, excluzând categoric orice alt element. Orice altceva intră în inimă nu se poate simți acasă dacă nu are legătură cu Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o vorbărie frate! Pe calea cunoașterii lui Dumnezeu, creștinului i se prezintă prima, cea mai dulce relație, și el îl numește pe Dumnezeu: Tată. Apoi își dă seama că se stabilesc alte relații și că aceiași iubire se colorează de tonalități diferite. Dumnezeu devine frate, prieten, și noile fibre ale inimii îi devin proprii. Dar, la un moment dat, sufletul experimentează noi legături mult mai profunde, mult mai totalitare, mult mai afectuoase și mult mai adecvate maturității atinse și îl numește
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]