4,316 matches
-
o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare, mai înverșunat decât până atunci, de parcă aș fi fost într-adevăr la un pas de moarte. Mihaela se apropie din nou. De astă dată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o fi întors între timp (deși n-ar fi fost chip să se întoarcă fără s-o zăresc.) Degeaba! În odăile lipsite de prezența ei se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care nu știa să articuleze decât două cuvinte, mai rele decât otrava: ― M-a înșelat! M-a înșelat! Deși vorbea la persoana I, ca pentru mine, îi răspundeam ca unei alte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
O cetate medievală substanțial restaurată, oricând rivalizând cu suratele din Apusul și Centrul Europei. Am rătăcit de unul singur, într-o dimineață rece, sticlos luminoasă, de-a lungul meterezelor și șanțurilor tip Vauban, prin tuneluri misterioase, cu ca mere de tortură și drumuri de acces către tunurile fioroase, pe lângă sinistrul eșafod al tragerii pe roată a lui Horia, apoi printre uriașii cai frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
face râsetele să amuțească, tăcerea să coboare, dăruind nemurirea. Pentru cel ajuns la un anume grad de beție lucidă și care, culcat noaptea târziu între două femei de stradă, se simte golit de orice dorință, speranța nu mai e o tortură; spiritul său domnește peste toate timpurile, iar durerea de a trăi nu mai există pentru el. Într-un sens, trăisem întotdeauna în desfrâu, de vreme ce dorisem întotdeauna să fiu nemuritor. Și nu-i oare acesta străfundul firii mele precum și urmarea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
care avea dreptul să intre oricând la el să-i vadă nemernicia și, astfel, să i-o mărească, îi era dușmană - dar pentru că nu venea, pentru că poate îi ghicise boala și se temea, îi era mai dușmană încă. Așa era tortura nopților febrile. Dimineața întreagă era consacrată unei toalete minuțioase, ce reconstituia pe prințul Maxențiu așa cum fusese mai înainte. Același tip borgian, în care otrava era difuzată însă de un bacii mic, de o virgulă sinistră văzută adesea de Maxențiu în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
volumului colectiv, Nebiruit de noapte (Ed. LIR, Iași), apărut prin truda sa și participarea cu eseuri a unui grup restrâns de prieteni și binevoitori, îngroziți de suferințele din detenție ale Părintelui Tertulian Langa, cu care Gheorghiță a ajuns la Gherla torturii și la minele de plumb-Baia Sprie. Cartea sufletului său chinuit Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și l-a scos și de data aceasta teafăr din infern în țara sa, devenită ea însăși penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
În relatările din interviurile și dialogurile obișnuite, Gheorghiță Savel manifestă pasiunea detaliului, îl scoate în evidență, aduce în sprijinul credibilității lui, și mărturiile altora. Așa face, de exemplu, când se oprește asupra genocidului din penitenciarul Pitești, adică al reeducării prin tortură și asasinat. El introduce mărturii publicate de alți schingiuiți din această închisoare: Paul Dumitrescu, Constantin Aioanei, Cristian Troncotă, Dumitru Ispas, Aristide Ionescu, Traian Popescu.... Sunt scene care înfioară: sânge, urlete, lacrimi și suflete sfârtecate nu numai patronate dar și prin
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest tip la scară națională. Dar nimeni nu vrea să pună punctul pe i și să precizeze că reeducarea prin tortură a început la Pitești, nu numai pentru că acolo era tineretul intelectual, ci mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest tip la scară națională. Dar nimeni nu vrea să pună punctul pe i și să precizeze că reeducarea prin tortură a început la Pitești, nu numai pentru că acolo era tineretul intelectual, ci mai întâi pentru că acești tineri erau peste 80% legionari și simpatizanți legionari. Obiectivul terorii îi viza pe legionari, în primul rând. Țurcanu gândea pe linia ministrului securității, Jianu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
la Constanța: vestitul H. Doicaru, la Bacău: Câmpeanu (nume fals), la Suceava era Popic Adalbert care a inițiat și pus în fapt Organizația deținuților de convingeri comuniste (ODCC), folosindu-l pe criminalul Eugen Țurcanu, autorul în teren al reeducărilor prin tortură de la Pitești și Gherla (precizăm că în penitenciarul Suceava acesta a avut rol de informare și caracterizare a legionarilor); la Tg. Mureș semnalăm pe Dascălu Eugen a cărui nume este fals. Iată doar o parte dintre cei care puseseră piciorul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
personale, are momente când îl copleșesc chiar după ce a dezvăluit ororile prin care a trecut, depunând mărturie detaliat în cartea al cărei narator este, și-n interviurile date ziariștilor. Contrar convingerilor părintelui Roman Blaga, trecut și el prin reeducarea prin tortură a martirajului de la Pitești: “Nu are rost să vorbim despre ororile care au fost în închisori, ci despre biruințele noastre sufletești, victoriile din adâncul ființei noastre care ne-au dat posibilitatea să ne ridicăm la lumină, considerând suferința ca acces
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a acestora în el, ceea ce înseamnă unitate, solidaritate, expresia practică a armoniei. Există ceva mai sublim? Creatorii de suspiciuni sunt factori dezagreganți, un fel de hoți care strigă: „prindeți hoții!” Circulând printre nimicniciile lumești, cei care au trecut reeducările prin torturii comuniste, scăpați din acestea, au cunoscut din plin aceste suspiciuni, care-n unele cazuri, le-au stânjenit revenirea la lumina normalității, împingându-i spre alte suferințe de ordin moral. Tulburătorii de ape, de conștiințe, care dacă ar fi trecut măcar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul tate și sufeream încă din greu. Serile erau o tortură. Imediat cum cerul se colora în roz-sângeriu, simțeam cum se apro pie de mine valuri de disperare și suferință. Era ceva fizic, o durere localiza bilă, în centrul pieptului. Nu mai puteam respira, muream de nefericire. Așa-mi trecea pe-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Peste câteva luni, va avea nevoie să-i reamintească cineva zilele astea. Iar ea va fi pregătită. Zilele de recuperare lâncezeau în repetiții zdrobitoare. Până și un urangutan ar fi început să meargă și să vorbească, doar ca să scape de tortură. Când Mark se ridică în sfârșit în picioare, Karin începu să-l plimbe în cerc, mai întâi în jurul camerei, apoi în jurul camerei infirmierelor, apoi pe etaj. Tuburile dispărură, eliberându-l. Împreună, cu pașii lor mici și târșâiți, formau un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușor de apropiat; acum însă, ocupat cu ale războiului, dădea intrare oricui o cerea, încât prea lesne s-ar fi putut îndeplini scopul lui Decebal, dacă întâmplarea n-ar fi adus descoperirea planului de la unul din conjurați, care supus apoi torturii, arăta și pe ceilalți. După ce Traian trece pe pământul Daciei, Decebal închipuește o altă șiretenie. Înșeală anume pe un comandant roman foarte iubit de Traian, Longinus, prefăcându-se că ar vroi ai vorbi de pace și după ce pune mâna pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte complicat, cu multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea să însemne asta? Thaw se întoarse și-l văzu pe Coulter. Strînse bine bățul și șopti: — Niște planuri. — Planuri pentru ce? îl întrebă Coulter dînd tîrcoale. — Pur și simplu planuri. — Ei, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a dus jos, pentru că am ieșit cu capul înainte. Am simțit tot felul de mizerii ieșind din mine și dispărînd în întuneric. întunecimea aceea mă îndrăgea. Doar în momentul în care a revenit lumina, muzica a devenit din nou o tortură și am leșinat. Asta s-a întîmplat cu mult timp în urmă și, iată-mă, vorbind cu voi, într-o cameră frumoasă și curată. — Vei fi bine îngrijită aici, spuse Lanark brusc. Se ridică și se îndreptă spre arcada ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că pleci din deșert, îi spusese Esfandiar, cofetarul, care ajunsese prea gras ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era zartosht, ci șiit musulman, cum i se schimbaseră și lui rudele. Nu vorbeau despre asta în casă. O singură dată bătrânul zost începu o discuție, când mâncau: — Tu ești încă necopt, băiete, și nu știi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din țara mea“. — Și la ce bun? se întrebă Leclerc, mormăind. Mohsen Irani era comisarul care se ocupa de anchetă. Nu exista acuzat care să nu tremure în fața lui și i se spunea Corbul Alb pentru că era un expert al torturii psihice lente, la care îi supunea pe deținuții politici, „pe spionii și pe târâturile care scuipau pe Islam“. „Nu există suflet de muritor care să nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
altora, dacă vreți!“. Ghazal cunoștea toate astea și știa de asemenea despre practicile terorii, care ar fi făcut și un lemn să mărturisească. O vorbă a gardienilor, la Evin, spunea că „și un cocoș poate face ouă de struț sub tortură“. După ce Shahla a declarat, sub propria semnătură, că ea e făptașa, lucrurile s-au mai liniștit și, în 2004, a primit cea dintâi sentință de condamnare la moarte. Atât ayatollahul Mahmoud Hashemi, șeful judiciarului de atunci, cât și alții au
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tu departe de orice bărbat? Ca să fii prostituata cu acte a unui cuceritor care-ar vinde pielea oricui ca s-o scape nevătămată pe-a lui? Ai știut vreodată ce-a spus în ziare, când tu te aflai aici, sub tortură? „Am încredere că justiția o să-mi salveze onoarea!“ — Nu vorbi așa despre el! Nu e un om rău, mă iubește! Plângea cu sughițuri, ghemuită ca o fetiță, cu genunchii la piept. Avocatul Shahlei ascultase surprins izbucnirile lui Ghazal, dar nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi opus cultului imperial și să-și fi manifestat o asemenea intransigență față de religia oficială? Dacă ea acceptase obiceiurile romane în materie de căsătorie, nu avusese, poate, mai multe motive să facă acest lucru atunci când refuzul de a sacrifica presupunea tortura și moartea? Nu ar trebui să conchidem că tot ceea ce s-a spus despre martiri nu poate fi decât un fals? Oricum ar fi, principiul în chestiune refuză mesajului creștin orice posibilitate de originalitate. 2. În primele secole nu exista
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]