1,558 matches
-
replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic în ploaie. Acest lucru i se întîmpla, pentru prima oară, traistei mele cumpărate cu două săptămîni mai înainte la unul din artizanatele Bucureștiului. Draga mea traistă, de care nu m-am despărțit nici pînă astăzi, atît de încăpătoare cînd e vorba să îndeși în ea pîine, acte, țigări, briceag și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic în ploaie. Acest lucru i se întîmpla, pentru prima oară, traistei mele cumpărate cu două săptămîni mai înainte la unul din artizanatele Bucureștiului. Draga mea traistă, de care nu m-am despărțit nici pînă astăzi, atît de încăpătoare cînd e vorba să îndeși în ea pîine, acte, țigări, briceag și tot ce-ți mai poate folosi la drum sau ce-ți mai trece prin cap, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
engleze. Șeful lor, un bărbat înalt, bărbos, cu voce joasă, mă poftește să intru. Printre ei se mai află două femei: o italiancă bătrînă, care se duce la Londra să-și viziteze fiul și însoțitoarea ei, care admiră credincioasa mea traistă din păr de capră revenită la starea ei normală, uscată. Tovarășii noștri de drum ne întind o sticlă de vin acrișor și împart cu noi o traistă de pere. Mă simt bine, mi-e cald în suflet, oamenii aceia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la Londra să-și viziteze fiul și însoțitoarea ei, care admiră credincioasa mea traistă din păr de capră revenită la starea ei normală, uscată. Tovarășii noștri de drum ne întind o sticlă de vin acrișor și împart cu noi o traistă de pere. Mă simt bine, mi-e cald în suflet, oamenii aceia de treabă se înghesuie ca să avem cît mai mult loc și nu-mi pare rău că elvețienii m-au debarcat într-un mod atît de ireverențios din celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pregătește grăbita cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra ochilor, bunicul caută iar o pala, un nor, cu gândul la căpițele rămase în câmp. Deodată se aude un tunet răzleț, în depărtare, la început slab, apoi brusc mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și rece, au Început pe Întregul cuprins al Canalului transferuri de deținuți de la un lagăr la altul; din cei aproximativ 120000 de deținuți, majoritatea politici (din cele 14 lagăre de muncă de pe Canal), pește 60000 au trebuit să-și ia traista de deținut, cu câteva obiecte În ea (mai mult amintiri de-acasă decât lucruri utile) și cu tainul de o zi de deplasare (care consta dintrun sfert de kilogram de pâine neagră, o felie de slănină sărată și rânceda și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
meu șef de lucrări de la Scoala Politehnica din Timișoara, domnul Nicolae Popa, care se nimerise lângă mine În coloana, abia dacă se mai putea urni și atunci, ca să nu fie lovit de securiștii de escorta, din mers, i-am luat traista cu cele câteva obiecte pe care le avea În ea și l-am luat de braț (era ușor că un fulg), continuând urcușul. Pe tot urcușul, care cred că a durat mai mult de o oră, am avut șansa că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am mai zvârcolit o bucată de vreme, ațipind puțin și trezindu-mă la semnalul de deșteptare - loviturile de toaca - de la 5 dimineață. Mi-am luat rămas bun de la prietenii mei de brigadă, care urmau să plece la lucru și, cu traista de deținut În mână, m-am prezentat În fața biroului de grefa unde am mai dat peste vreo șapte-opt colegi de detenție, care urmau să se elibereze În aceeași zi. La ora 7 a sosit plutonierul de miliție de la biroul cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de lângă Bârlad). Pe Înserate am ajuns la București, În Gară de Nord, unde lumea grăbita și care-mi părea bine Îmbrăcată, bine hrănita și fără griji, călătorea unde o mană interesele, fără să se uite la un individ cu o traista În mână și foarte prost Îmbrăcat. Am ajuns a doua zi, pe 30 aprilie 1953 la părinți, pe care i-am găsit mai Îmbătrâniți și mai gârboviți, după atâtea necazuri ce dăduseră peste ei În ultimii ani: cu fiul cel
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
publică și-l cheamă pe Diogene să pregătească împreună libertatea de mâine (p. 157). Filosoful cinic, care în tot timpul petrecut în casa protectorului său și-a dorit un singur lucru, să fie liber, se grăbește să-și ia mantaua, traista și bățul și să plece, deoarece acum socotește că poate să fie liber (p. 158). Dornic să facă ordine în cetate, proaspătul arhonte se adresează o dată în plus celui pe care-l socotește a fi un om dintre cei mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe acest pelerin transformându-se prin practica rugăciunii, devenind un vas plin de Duh Sfânt, care departe de a cunoaște revolta, durerea sau disperarea așa cum ne-am aștepta, găsește că are o viață plină și o comoară de neprețuit în traista sa cu Biblia, Filocalia și o bucată de pâine uscată. Un tovarăș de călătorie care ne devine în scurt timp învățător și ne povestește despre toate lucrurile care contează, cele care nu pot fi cumpărate, numărate, cotate la bursă. Într-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
au ocupat loc de cinste în lada mare și înflorată. Tot din lână, ne-a țesut țoluri vărgate și sumani, pe care le-a dat la "chiua" (piua) de la Satu Mare, să le netezească. Pentru pat țesea cuverturi în ozoare și traiste (mici) în patru și opt ițe. În livadă se semăna câțiva ari de cânepă și de in, în fiecare an. Prelucrate, mama țesea multe valuri de pânză albă pentru cămăși și lenjerie de pat. Mai țesea valuri de ștergare mari
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
măr copt, mama intervenea numaidecât, spunând că, frumoși sunt toți copiii când sunt mici, fără nicio deosebire. Mi-a povestit tata mult mai târziu, că într-o toamnă, o țigancă de la Frătăuții Noi, Sasca, a venit la noi cu o traistă de râșcovi, pentru a-i pune la murat, pentru iarnă. Nu vroia bani pentru ei, ci doar niște rufe vechi, bărbătești (având un băiat bolnav). Cât timp a fost plecată mama că caute rufele, eu am rămas în cameră cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Anul Nou urmează o serie de evenimente „matsunouchi” care continuă până pe data 8 ianuarie. În ziua de 7 ianuarie se mănâncă „Nanakusa no kayu”, un terci din ierburi de primăvară : „suzushiro”, pătrunjel” seri”, „suzuna” nap, „hakobera”, „gogyou”, „hotokenoza”, “ nazuna” și” traista ciobanului” ce se consumă pentru sănătate(se găsesc la supermarket). Se crede că, fiind consumate în această zi, îți asigură sănătatea pentru tot anul. Tot azi se răspunde la felicitările primite de Anul Nou. Pe 8 ianuarie se sărbătorește„Seijin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ne vor ajuta cu nimic. — Mărite frate, interveni Conrad cu blândețe, Stăpânul nostru, al tuturor, ne hotărăște destinele, dar noi trebuie să ne luăm singuri măsurile de apărare. Cum spun țăranii noștri: „Dumnezeu Îți dă, dar nu-ți bagă În traistă.“ — Ce să facem mai mult? izbucni Bertold. Castelul e păzit zi și noapte, nimeni n-are voie să intre Înarmat. Ce să facem altceva? — Nimeni În afară de cavalerii noștri, susură Conrad. — Frate, nimeni și nimic În lume nu mă va putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scăpa și-mi va Îngădui să trec Într-o altă lume, mai bună. Păstră agrafa de argint pe care i-o dăruise Adelheid la prima lor Întâlnire, atunci când o salvase de la moarte, și porni mai departe, ducând cu sine doar traista de cioban, În care se aflau, ca odinioară, o pâine și o ploscă cu vin. Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lucruri pe care ni le dădea în grijă. Mircea, tu ești cel mai mare, ai grijă de sora ta. Lică, tu ia perna și pătura voastră. Titi, tu la fel. Radule, tu ia olița pentru fratele tău, Bebi. Mircea, ține traista asta în care avem niște pâine, un cuțit și puțină sare. Lică și Titi, luați cele două sticle cu apă. Mama își revenise, săraca, și acum era tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii ei, pentru familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și utilizat pe atunci cel puțin la Grumăzești împotriva acestor paraziți era pelinul (Artemisia absinthium). S-au mobilizat toate forțele disponibile, s-a reconstituit, mental, harta cu punctele de recoltare a plantei sus-amintite, apoi s-a intrat în dispozitiv cu traistele de gât pentru culegerea prețiosului elixir. S-a făcut o treabă pe cinste! După-amiază patul meu arăta ca o iesle umplută cu verdeață care-și aștepta, cu masa plină, pașnicele rumegătoare venite de la izlaz lihnite de foame. Toată lumea era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată, sub brazda roditoare, sămânța de grâu, luată cu mâna dreaptă, din traista ce-i atârna de gât -, spune-mi și mie, zic (dacă vrei, bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de vertiginos ștacheta longevității "oilor" Tale? Au dat dovadă de "obrăznicie"? Au ieșit din "turmă" și s-au dus să "pască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locul de însușirile și calitățile omenești. Nu mai puțin convingerea că putem obține oricînd, fără nici un efort, orice. Nu-i adevărat; cele ce țin de noi trebuie să ni le obținem singuri. Dumnezeu te ajută, dar nu-ți bagă în traistă. Marea primejdie e căutarea perfecțiunii, recomandabil, cunoscîndu-ne și recunoscîndu-ne limitele, să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cît mai puțin rea., singura accesibilă aici. Virtutea ce se cere creștinului este discernămîntul, darul esențial al deosebirii adevărului de eroare. Extazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altele erau înlocuite de un fum gros și apăsător, arome de tutun ieftin, care provo- cau crize de tuse în jur, eroi de război pentru care nu băgai mâna în foc că ar fi călcat vreodată pe front, dar aveau traiste întregi de pilde care mai de care mai senzaționale, unii cu un ochi lipsă sau gura puțin mutată din loc, de la un obuz, ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e minunat. Așa te-am crescut și eu, și taică-tu... Ce mândru ar fi fost de tine dac-ar fi fost aici, cred că nu s-ar mai fi oprit să te sărute. Cum ai venit tu cu o traistă în lumea asta străină și ai așezat-o, iată, la picioarele tale. Asta nu se face numai cu talent, cum să nu văd asta ? Dar tot ce iei cheltui a doua zi pe nimic. Dacă te întreb acum cât ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un Moldovean: să se poarte pe rând unul pe altul în spate, cel din spate să cânte, și să se vadă care a putea cânta mai mult până ce cellălalt n-a mai putea. A cântat dracul până ce și-a isprăvit traista și Moldovanul l-a purtat în spate. Pe urmă a venit rândul omului, s-a suit în spatele Dracului și a început a cânta Doina. Și cântă și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
greu năravul tău, Holteieș stăpânul meu. Câte sate te-am purtat Pe la multe mândre-ai stat. Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din preajma Folticenilor, ca în Rădășeni, sat cuprins de negustori de mere. "La noi nu se face revoluție, îmi zicea un sătean din Rădășeni. La noi au oamenii ce mânca. Dar acolo, în jos, unde hamurile cailor îs de frânghie, și traista de sac, acolo cum să nu se ridice?... Dacă au ajuns așa, și nici ce mânca n'au, trebuie să fie oleacă de tocană..." Vă rog să primiți, domnule Ministru, asigurarea respectului meu. 3 Septemvrie 1907* Folticeni Mihail Sadoveanu [DESPRE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]