1,422 matches
-
la nivelul coroanei arborilor. În timp de germanii erau protejați de tranșee împotriva schijelor proiectilelor și așchiilor rupte din copaci de explozii, atacatorii, care operau în loc deschis, se aflau în poziții vulnerabile. Spre deosebire de germani, care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele incomplete. În pădurea Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite și erau bine pregătiți pentru luptă. În jurnalul de front al americanilor este descrisă concis desfășurarea evenimentelor: Armata I a Corpului VII (SUA) a atacat pe 16 noiembrie 1944 cu Div[izia] I de inf[anterie], Div 4
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
moarte pentru trădare. În ciuda faptului că a cerșit milă unchiului său a fost decapitat. După bătălie au fost capturați aproximativ 500 de rebeli și au fost închiși în biserica Sf. Maria din Westonzoyland. Alții au fost vânați și împușcați în tranșeele în care se ascundeau. Cei mai mulți au fost spânzurați în spânzurătorile construite de-a lungul drumului. Aproximativ 1300 de persoane au fost judecate și condamnate la deportare în Indiile de Vest sau executate. Printre cei judecați se afla și tânărul Daniel
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
lateral al orașului, considerând deasa rețea de galerii contramină un obstacol insidios pentru orice altă operațiune; dar La Feuillade l-a ignorat și a ordonat celor 48 de ingineri militari să elaboreze un plan pentru excavarea unei serii lungi de tranșee. Marchizul de Vauban a condamnat în mod public metoda lui La Feuillade, spunând că el își taie gâtul dacă francezii vor reuși să cucerească Torino din punctul de atac ales de La Feuillade. Vauban nu a participat la asediu, chiar dacă se
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de la Tel el-Kebir. În 12 septembrie totul era gata și în cursul aceleiași nopți armata a mărșăluit spre bătălie. 13 septembrie 1882 - Urabi și-a redistribuit forțele pentru a apăra Cairo de armata lui Wolseley. Forța sa principală a săpat tranșee la Tel el-Kebir, la nord de calea ferată și Canalul cu apă dulce, ce legau Cairo de Ismailia. Apărarea a fost pregătită în grabă. Forțele lui ‘Urabi posedau 60 piese de artilerie și carabine cu închizător. Wolseley a făcut personal
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
început când britanicii s-au apropiat la o distanță de 600 de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000. Armata britanică a înregistrat mai multe pierderi datorită căldurii, decât datorită acțiunii
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare parte din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care au făcut greșeala de a ieși din tranșee în grupuri în loc de a merge împrăștiat, au devenit ținte pentru mitralierele germane. Atacatorii au câștigat 10 kilometri, dar nu au produs pierderi serioase apărării germane — bine organizată și fortificată — deși rușii erau mult mai numeroși decât inamicii lor. Teritoriul câștigat
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
Inițial, tunul francez de 75 mm a fost proiectat ca un sistem de armă anti-personal, destinat să lanseze o cantitate mare de proiectile cu șrapnele, cu focos de timp, asupra trupelor inamice, în câmp deschis. După 1915 și apariția „războiului tranșeelor”, au început să prevaleze alte tipuri de misiuni care cereau un nou tip de proiectil, exploziv și cu detonare la impact. Începând cu 1918 tunul de 75 a a devenit principalul mijloc de lansare a proiectilelor cu gaze de luptă
Tun de 75 mm model 1897 () [Corola-website/Science/333691_a_335020]
-
partea vestică a canalulu, trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
din secolul al XIV-lea . În 1920, a fost înființată Comisia Cetății Kaunas, însărcinată cu administrarea cetății. Din cauza dezvoltării de noi tehnologii militare, reconstrucția ei a fost considerată o cheltuială prea mare și inutilă. Armamentul cetății a fost demontat, iar tranșeele umplute cu fier vechi. Unele secțiuni ale cetății au fost atribuite unor instituții civile, armata ocupând cazărmile fostei Divizii a XXVIII-a. Forturile VI și IX au fost utilizate ca penitenciare, iar în Fortul VII au fost instalate Arhivele Centrale
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
franco-belgiene, nu în interioriul teritoriului belgian. În cele din urmă, Gamelin a decis să adopte Planul D datorită noilor construcții antitanc construite de belgieni de-a lungul râului Dyle și la Gembloux, care ar fi permis o rapidă mobilizare în tranșee a trupelor aliate. Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea să facă joncțiunea cu forțele olandeze prin Breda. Această opțiune avea să se dovedească a fi una riscantă, de vreme ce Armata a 7-a
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
mai). În vreme ce Grupul de Armate A înainta prin Ardenii belgieni, Armata a 6-a din Grupul de Armate B a lansat o ofenisvă spre breșa de la Gembloux. Gembloux ocupa o poziție în câmpia belgiană și era un spațiu nefortificat, fără tranșee din linia defensivă principală belgiană. Această linie se întindea de la capul sudic al Liniei Dyle, de la Wavre până la Namur, pe aproximativ 30 km. După ce a atacat la Maastricht și a înfrânt defensiva belgiană de la Liege,obligând Corpul I belgian să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de aceeași forță cu un corp de blindate german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer comandat de Hoepner și cel de cavalerie al lui Prioux s-au ciocnit lângă Hannut pe 12 mai. În ciuda unei păreri general acceptate, germanii nu depășeau cu mult efectivele franceze. Cifrele vehiculate cel
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală și pentru germani, și pentru austro-ungari. S-au săpat cincizeci de kilometri de noi tranșee și s-au folosit 1000 km de sârmă ghimpată pentru șapte linii de apărare în jurul orașului. În interiorul cetății, o garnizoană militară de 127.000 de soldați, împreună cu 18.000 de civili erau înconjurati de șase divizii rusești. Przemyśl reflecta natura
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de saci de nisip și ridicări de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în zonă constau în tranșee, obstacole antitanc și antipersonal, garduri de sârmă ghimpată și mine. De asemenea existau planuri pentru inundarea zonei folosind acumulările din barajele de pe râurile Biebrza și Narew, dar vara din 1939 a fost una din cele mai secetoase din istoria Poloniei
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
înălțimi, de unde supravegheau în mod eficient toate căile de deplasare ale trupelor aliate. Tactica germană era să lupte în zonele puternic împădurite, unde focul artileriei americane și bombardamentele de aviație erau ineficiente. Americanii au fost atrași în lupte sângeroase de tranșee. Americanii au fost obligați să lupte din greu pentru cucerirea dealurilor unul câte unul și cu pierderi foarte mari. Numeroasele atacuri germane au contribuit din plin la încetinirea înaintării americanilor, deseori aceștia din urmă fiind nevoiți să cedeze terenul cucerit
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
mare spre teren în timpul atacurile navale. Dispozitivele au fost utilizate în acest mod în special în bătălia de la Noryang (anul 1598) din războiului Imjin. Hwacha era construit pentru a fi foarte bine supravegheat în timpul folosirii. După ce armata se întorcea în tranșee sau în tabără, soldații trebuiau să demonteze arma de asediu, plasând lansatorul în partea de sus. Hwacha semăna cu trebuchetele europene ca și mod de transport și trebuiau asamblate înainte de utilizare. Toate dispozitivele prezentau caracteristici similare iar matricea mobilă de
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
esență în acest spectacol care combină umorul negru cu tragicul și care nu se situează de partea niciuneia dintre taberele beligerante. Inamicii sunt cu toții la fel, numai numele lor diferă. Doi soldați, unul bosniac, celălalt sârb, se trezesc blocați în tranșeele dintre linii. Vorbesc aceeași limbă, cunosc aceiași oameni, se uită la aceleași meciuri de fotbal sau filme, dar se urăsc de moarte. Un al treilea soldat zace pe o mină care, la cea mai mica mișcare, urmează să explodeze, ucigând
Două spectacole fierbinți la Teatrul Național din București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105818_a_107110]
-
îndreptată în grabă spre zona în care înaintau blindatele franceze, pentru ca să indentifice coloanele aliate în mișcare și să le întârzie înaintarea. Regimentul de infanterie Großdeutschland a schibat balanța victoriei în favoarea germanilor. Großdeutschland a eliminat liniile antitanc și infanteria franceză din tranșee. Pe flancul stâng al dealurilor Bulson, germanii au trebuit facă față atacurilor a 13 tancuri și a infanteriei de sprijin întâlnite lângă Chéhéry. Inaintarea germană urmărea să atace la Connage spre sudul orașului Chéhéry, pentru ocolirea liniilor franceze. Kirchner a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
esență în acest spectacol care combină umorul negru cu tragicul și care nu se situează de partea niciuneia dintre taberele beligerante. Inamicii sunt cu toții la fel, numai numele lor diferă. Doi soldați, unul bosniac, celălalt sârb, se trezesc blocați în tranșeele dintre linii. Vorbesc aceeași limbă, cunosc aceiași oameni, se uită la aceleași meciuri de fotbal sau filme, dar se urăsc de moarte. Un al treilea soldat zace pe o mină care, la cea mai mică mișcare, urmează să explodeze, ucigând
Un weekend bogat în premiere teatrale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104282_a_105574]
-
uneori la îndoială sub tentația populismului, radicalismului sau demagogiei, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european. Acesta ne-a oferit mai mult de 70 de ani de pace. Nu întâmplător, Uniunea Europeană s-a născut chiar în locul tranșeelor de acum un secol. Ea este cel mai amplu proiect politic și cultural de înțelegere și dialog între europeni, ca alternativă la ură și dezbinare, un angajament de solidaritate, unitate și coerență în fața problemelor externe și interne cu care se
Iohannis, discurs la comemorarea Primului Război Mondail () [Corola-website/Journalistic/102852_a_104144]
-
ne-a mai relatat. DC News: A meritat să luptați pentru România? "Nu a meritat. Nu ne-a recompensat cu nimic. Am 200 de lei pensie de veteran de război, deși am stat trei ani pe front. Am stat prin tranșee, numai prin gropi. Nu credeam că mai vin acasă. Câți morți erau ca bolovanii... cădeam peste ei. Credeam că o să îmi vină și mie rândul. A dat Dumnezeu să scap, m-a ferit și uite că am ajuns în etatea
Cum trăiește în România un veteran de război la 95 ani. Mesaj pentru politicieni by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102840_a_104132]
-
în niște localuri unde lumea de obicei stă la bar, cu spatele la scenă, și joacă la pokerul electronic. Este un dezinteres și o sfidare cruntă acolo! Să știți că există două nivele în muzică: aristocrații și noi ceilalți care suntem în tranșee, într-o altă categorie socială. Noi trebuie să conducem câteva ore cu mașina până la următorul concert în condiții mizere. Nu ni se oferă nici cazare. Facem duș pe la benzinării. Vorbesc de America. În fine, aceste lucruri ne consumă. Nu-i
AG WEINBERGER, interviu. De ce a lăsat visul american pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102061_a_103353]