1,894 matches
-
reparat pe cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud, cea a olarilor. Breasla olarilor apare ca beneficiind de privilegii din partea principilor transilvăneni încă din 1748, ei existând până în primele decenii ale secolului XX, sub formă de asociații sau ca meșteri independenți. Turnul a fost construit deasupra unui vechi contrafort de susținere a zidului vestic al cetății. Inițial a aparținut breslei frânghierilor, ulterior
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
și ilustrare cărți și reviste. - Execuție firme comerciale pentru spațiul medieval al Mediașului - Design pentru cataloage industriale de prezentare produse - Plachete omagiale, aniversare, bannere, sigle - Prototipuri pentru produse decorative destinate comerțului turistic - Obiecte de souvenir tradiționale din spațiul medieval sud - transilvănean - Diverse lucrări de restaurare piese mobilier, decorațiuni și arta. - Concepție și execuție embleme heraldice de familie - Fondator și coordonator al Cursurilor de Creație și Educație estetică pentru tineri, organizate la Casa Schuller și Club Young ‘s Men Internațional Mediaș. - Fondator
Adrian Matei () [Corola-website/Science/308344_a_309673]
-
Bibliografiei românești vechi (Sugestii exemplificate)", ibid., VII-VIII, 1986-1987, p. 269-289; "Recepționarea operei lui Nicolae Bălcescu în Transilvnaia", în “Studia et acta Musei Nicolae Bălcescu”, (Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu, Bălcești pe Topolog - Vâlcea), IV, 1976, p. 115-131; "Bonifaciu Florescu și Memorialul transilvănean de la 1882", ibid., p. 135-147; "Luministul Samuil Vulcan. (Crâmpeie inedite)", în “Crisia”, (Muzeul Țării Crișurilor, Oradea), X, 1980, p. 583-587; "Ordonanțele școlare ale lui Moise Fulea în Sălaj", în “Acta Musei Porolissensis”, (Muzeul Județean Zalău), XI, 1987, p. 537-582; "Alexandru
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
ibid., VIII, 1977, nr.3, p. 58-69; "Scriitori străini în arhivele române: Giovenale Vegezzi Ruscalla", ibid., IX, 1978, nr.2, p. 168-175; "Mărturii pașoptiste regăsite", ibid., nr.4, p. 14-22; "Corespondență Gh.Asachi, C.Negruzzi și I.Vulcan cu reviste transilvănene", ibid., X, 1979, nr.4, p. 148-154; "Un “Supplex Libellus Valachorum” inedit", ibid., XI, 1980, nr.1, p. 89-10; Elocința patriotică a lui Timotei Cipariu. Un discurs din 1862", ibid., nr.3, p. 21-37; " Petru Maior contra Lexiconului de la Buda
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
nr.44, p. 7; Mircea Zaciu, "Ardelenii", în “Steaua”, 1972, 1-15 oct., p. 14-16; Virgil Nemoianu, "Ilarian printre contemporani", în “Familia”, 1973, nr.2, p. 12; Dumitru Micu, "Vulturul doborât", în “Amfiteatru”, 1972, nr.7, p. 8; Ion Vlad, "Epistolarium transilvănean (2). George Bariț și contemporanii săi (vol. II)", în “Tribuna”,1975, nr. 25, p. 2; Z. Ornea, "Contemporanii lui George Bariț", în “România literară”, 1983, nr.39, p. 4-5; Șerban Cioculescu, "“Decodarea” unei complexe personalități: George Bariț", în “România literară
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
a termenului german "Zipser", care vine de la comitatul Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se diferă
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se diferă profund atât de limba germană standard cât și de
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
În zonele populate de primii țipțeri s-au stabilit ulterior numeroase comunități germane venite din Westfalia, limba și cultura lor fiind influențată puternic și de acest element (de unde provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și privilegiile țipserilor a fost emisă de Ștefan al V-lea al Ungariei în 1274, privilegiile or colective fiind confirmate
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
în Berlin. După o scurtă perioadă când a fost jurisconsult al Moldovei, Papiu devine membru al Eforiei Școlilor din București. În 1862 el va fi numit procuror de secție la Curtea de Casație din București. Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București: între octombrie 1863 și ianuarie 1864 a fost ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, legându-și numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstirești). Papiu-Ilarian a fost primul președinte al societății "Transilvania
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
trăia o însemnată comunitate turcă, au existat culturi de năut și pe teritoriul acestei provincii românești, unde verile calde și secetoase erau prielnice acestei plante. De aici provine si denumirea alternativă de "mazăre a berbecilor". Turmele de oi ale mocanilor transilvăneni care transhumau în Dobrogea provocau adesea pagube acestei culturi, fiind hrana preferată a berbecilor. Năutul este bogat în proteine, săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B. Având o concentrație ridicată de proteine (24%), la
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
1951 a urmat un val de strămutări forțate ale șvabilor bănățeni în Bărăgan. Multora dintre ei li s-a permis reîntoarcerea în Banat după 1955. După 1960 a avut loc un nou val de emigrare a șvabilor bănățeni. Atât sașii transilvăneni, cât și șvabii bănățeni au început demersuri pentru a obține aprobarea strămutării în Germania. În perioada regimului Ceaușescu, autoritățile române au ajuns la un acord cu guvernul Germaniei Federale, prin care acesta din urmă plătea guvernului român o taxă de
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
bine văzut la început, ceea ce s-a schimbat însă după numai trei ani. Acțiunile represive contra Grupului de Acțiune Banat au fost inițiate ca urmare a unei sesizări care informa că "... cîțiva tineri români de naționalitate germană dintr-un oraș transilvănean, cu preocupări literare, s-au izolat de cenaclul literar din localitate, înființînd pe cont propriu un cerc de lectură, fără aprobarea organelor competente. Există indicii că printre lucrările prezentate se găseau și poezii și proză cu caracter ostil, denigrator la adresa
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
Domnească păstrează uși și ferestre în stilul Renașterii. Intrarea în casele domnești se făcea printr-un portal, marcat de o frumoasă ramă de piatră, de pe latura dinspre biserică. Ferestrele au rame de piatră, compuse din câteva profile în stil renascentist transilvănean. Tinda de la intrare separă clădirea în două, de o parte și de alta a sa aflându-se două săli spațioase. În încăperea de pe latura vestică se putea intra și din afară, pe o ușă aflată la nivelul pavajului curții. Alte
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
este o carte voluminoasă, numărând 200 de file, grupate în 25 de caiete, cu 22 de rânduri pe pagină. Ca și în cazul Liturghierului, meșterul tipograf ce realizează Octoihul din 1510 este același ieromonah Macarie ce aparține grupului de tineri transilvăneni plecați în străinătate să deprindă arta tiparului după cum adeveresc documentele de epocă. Octoihul din 1510 este o lucrare deosebită ce aduce contribuții însemnate la istoria începutului tiparului românesc. Cu toate aceste frumoase jurăminte, relațiile dintre domn și puternica familie de
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme. Tânărul Petre nu a urmat cursurile unor școli, el a fost educat de
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
(n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj (interbelic) — d. 30 septembrie 2006, Budapesta) a fost un scriitor maghiar și demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947. a provenit dintr-o familie de simpli țărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud și a celui din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană "Világosság" cu eseul "Levél egy román barátomhoz" („Scrisoare către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
un regat sigur și stabil. Mama lui Matia a fost Erzsébet Szilágyi "(Elisabeta)", dintr-o familie de nobil maghiar cu foarte mare influență, fiica căpitanului László Szilágyi de Horogszeg "(Ladislau)" al cetății de la "Bradics" și sora lui Mihai Szilágyi, voievod transilvănean și regent ungar. După moartea lui Iancu de Hunedoara, oligarhia maghiară a revenit la putere. „Tânărul rege” (Ladislau Postumul) a fost conducătorul nominal, însă adevărații conducători erau familiile maghiare "Garai, Ujlaki" și "Cillei". Grija lor a fost să combată influența
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
din Cluj, primind numele de "Matia" ca născut în ajunul zilei de 24 februarie, zi în care calendarul roman îl comemora pe Sfântul Matia (trecut în calendarul răsăritean pe 9 august). Din cauza frecvenței reduse a numelui "Matia" în spațiul românesc transilvănean, prenumele regelui a fost și este pronunțat de români, Matei sau Mateiaș. Aceasta poate fi și o urmare a asemănării numelui apostolului Matia cu cel al evanghelistului Matei (sărbătorit la 21 septembrie în calendarul roman universal, respectiv la 16 noiembrie
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
care nu ar fi fondat o altă dinastie puternică. Această politică a dus la alegerea în fruntea statului ori a unor regi total incapabili sau în veșnic conflict cu nobilii. Mai mult, în afara unor excepții notabile ca cea a principelui transilvănean Ștefan Bathory (1576-1586), regii de origine străină erau înclinați să subordoneze interesele Uniunii statale intereselor propriei lor țări sau case domnitoare. Acest fapt a fost evident în special în politica și acțiunile primilor doi regi aleși din casa suedeză de
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
O cronică maghiară redactată în limba latină în a doua jumătate a secolului al XII-lea, așa numita "Cronică a lui Anonymus" ("Faptele Ungurilor" - "Gesta Hungarorum"), relatează câteva episoade ale primului contact al ungurilor cu spațiul transilvănean. Acesta este izvorul cel mai important care atestă structrile politice care au existat în regiune în momentul venirii ungurilor. Într-un alt pasaj din cronică este reluat conflictul dintre ducele Arpad și ducele Menumorut, care rezida în cetatea Biharea. Arpad
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
Iosif Ciura, Teslovan, Ioan Rațiu, Simion Balint, Alexandru Roman, Nestor Socaciu, Francisc Mihăilașiu, Ioan Ciurileanu, Isaia Moldovan (21). Tot în contextul amintit se înscrie Ioan Oros (22), Ioan Pușcariu (23), Andrei Șaguna (24), Iosif Șterca Șuluțiu (25) etc., numărul memorialisticii transilvănene trecând de câteva zeci de autori și texte (26). Tot aici trebuie menționate rapoartele ce nea-u rămas de la principalii conducători ai revoluției, mai întâi cel datorat lui Avram Iancu (27), iar apoi cel al lui Simion Baint și cel al
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
astfel ca în situația Transilvaniei să fie evidențiate cu prioritate evenimentele de până în toamna anului 1848 și mai puțin victoria revoluției române aici peste Carpați și războiul civil, evenimente cu nimic mai importante ca cele anterioare. Mai mult, deși românii transilvăneni au acționat doar pentru a-și apăra drepturile, proclamate în modul cel mai democratic și luptau doar în spațiul lor strămoșesc și doar pentru acest spațiu unde constituiau marea majoritate a populației, iar adversarii erau trupe străine venite din afara acestui
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
cu polonezii: "daß die Söhne des ruthenischen Adels und der Geistlichkeit nach Maßgabe ihrer Befähigung gleich den Polen zu öffentlichen Ämtern befördert werden." Înlocuirea denumirii de „unit” cu aceea de „catolic” a fost menită a facilita emanciparea socio-culturală a românilor transilvăneni și a rutenilor. După ridicarea Episcopiei de Făgăraș și Albă Iulia la rang de mitropolie, așa cum a fost până la unirea cu Romă, Biserica Română Unită a revenit la această titulatura oficială, căutând astfel să-și sublinieze propria autonomie ecleziastica în cadrul
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]