1,760 matches
-
își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al lui taica nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale culegeri (Zbor alb, 1932), precum și a celei următoare (Golful sângelui, 1936), în care e încorporată unui ciclu de cinci secvențe, unde ea devine a doua. Inspirația îi fusese declanșată poetului de o inscripție latină de pe mormântul soției unui principe transilvan. Eufonia numelui francez al domniței, îngropată „la Sâmbăta de Sus/ în munții valahi, cu fața la Apus”, i-a stârnit poetului, el însuși născut din mamă franceză, imaginația și visarea : „ce-ai căutat pe unde plânge doina... Simplul fapt de a releva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au făcut ca mulți artiști de valoare să-și facă rosturile pe alte meleaguri. Nu mai departe, la începutul stagiunii, un bun bariton ale cărui prestații valoroase le-am elogiat deseori (este vorba de Eugen Secobeanu) a ales Brașovul, urbe transilvană care-și permite să-și plătească mai bine cântăreții, având și schimburi mai tentante cu străinătatea. Faptul că trupa ieșeană se împuținează este un lucru cert care trebuie să-i pună pe gânduri pe cei în drept, deoarece așa procedează
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nu e a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri, în vecii vecilor, amin !...” Terasa e plină de vestigii din toate cele trei milenii care aparțin tracilor, dacilor, carpilor și românilor. OBÂRȘIA TRANSILVANĂ A TEODORENILOR Puțin mai jos de Ghimeș, pe valea Trotușului, se află satul Palanca. Străjuite de ruinele cetății lui Racoczi, amândouă localitățile sunt vechi puncte de graniță, unul moldovenesc, celălalt unguresc. Pe un promontoriu amenajat în malul Trotușului, veghează, într-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în afara festivităților obișnuite banchete, spectacol de gală la operă etc. a fost întărită de prezența mareșalului Badoglio 202, căruia mareșalul Averescu îi dăruia în mod solemn o vilă în capitala Basarabiei, Chișinău. (Ca pentru a face pendintele castelului din Banatul transilvan dăruit generalului Berthelot, dar cu ce diferență în privința serviciilor aduse!... Acest cadou a făcut obiectul unui discurs aprins din partea mareșalului, terminat cu o promisiune răsunătoare: Dacă vreodată Basarabia ar fi atacată, "soldatul" Badoglio va fi aici, alături de voi împotriva invadatorului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Fantazaki a trecut în vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea vârful de granit prefăcut în șișt sur prin intemperiile seculare și milenare..." Așa, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean, chip de a spune că românimea degenerată de dincoace nu se va regenera decât împrospătîndu-se cu sânge curat transilvan. Ca scriitor propriu-zis, Duiliu Zamfirescu e onorabil, deși împins să pună în postură dezagreabilă personagiile care-i sunt antipatice. Astfel în Viața la țară Comăneștenii sunt prea boieri, prea deținători ai tuturor însușirilor umane, față de o clasă nouă simbolizată în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355, 390. Ibidem, I, p. 489. ăArticolul Asociațiunea transilvană, 1862.î Ibidem, II, p. 360 ăCondițiunile unei bune traduceriî. Ibidem, I, p. 492 ăAsociațiunea transilvanăî. Ibidem, I, p. 350, 351 ăPsaltirea lui Coresiî. Ibidem, p. 368. a putut - ca și Alecsandri, ca și dl Maiorescu și ceilalți critici - să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi echivalate printr-o construcție prepozițională (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul zilei" 1678, 1998, 1); "o componentă transilvană, pentru care linia greco-catolică era realmente importantă" ("Dilema" 269, 1998). Indispensabil se dovedește și literalmente, al cărui sens propriu ar cere altminteri parafraze prea lungi: "în adevăratul înțeles al cuvântului, în sens strict" - DEX): "o parte din bulevardele orașului au
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
XI-lea, iar în 1062 înființează abația de la cluj; franciscanii minoriți își fac apariția în Transilvania în perioada 1229-1239; dominicanii își încep misionariatul în ardeal în jur de 1220; teutonii și Ioaniții sunt ordine cu o prezență semnificativă în spațiul transilvan al acelui timp. După lupta de la Mohács din 1526, protestantismul își face simțită din plin prezența în Transilvania. În sud, luteranismul era prezent încă din 1524, iar în nord apar ideile calviniste. „Dieta din 1572 recunoștea existența în Transilvania a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu o prezentare a dumneavoastră deși știu că este foarte incomod să vorbească omul Pântea despre artistul Pântea. Cristian Pântea: Sunt născut în anul foametei (1947), an de foc în spirala numerologică. Tatăl meu, Dumitru Pântea, a venit din Ciceul transilvan la începutul sec. XX, stabilit în “Țara Berladnicilor” căsătorindu-se cu Ana Bogescu, dintr-o famile de vechi târgoveți bârlădeni. Școala primară am început-o la Roșiorii de Vede, jud. Teleorman, iar gimnaziul la Școala nr. 2 Bârlad. Urmez cursurile
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
filosofice și în structurarea poeziei și a dramaturgiei lui Blaga. Se refac, pornind de la o informație variată și adecvată, împrejurările sociale, datele culturale și premisele literare care au concurat la conturarea personalității lui Blaga; în primul rând, se configurează „atmosfera transilvană” și mediul universitar, dar și cel artistic vienez. Plecând de la atitudinea față de cultura populară, se stabilesc și unele paralelisme cu Mihai Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
revista „Steaua”, unde în 1970 va fi angajat redactor. Mai colaborează cu însemnări, cronici literare, studii și eseuri la „Tribuna”, „Făclia”, „Echinox”, „Utunk”, „Cronica”, „Vatra”, „Convorbiri literare” ș.a. Participă la realizarea unor volume colective: 9 pentru eternitate (1977) și Pagini transilvane. În colecția „Restituiri” editează în 1974 o antologie din memorialistica de călătorie a lui Gala Galaction, intitulată Sub feeria lunii. Primul volum de autor, Apropierea de imaginar, îi apare în 1988. Concediat abuziv din redacția revistei „Steaua” în 1985, este
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
Andreescu (2000); Ruleta. Români și maghiari, 1990-2000 (2001); Națiuni și minorități (2004); Reprimarea mișcării yoga în anii 80 (2008); L-am urât pe Ceaușescu. Ani, oameni, disidență (2009). A editat Naționaliști, antinaționaliști. O polemică în publicistica românească (1996) și Problema transilvană (în colab. cu Gusztav Molnar, 1999). Mihnea Berindei este cercetător la Institut des Sciences Sociales du Politique/CNRS. A reușit să plece din țară în 1970 și s-a stabilit la Paris, unde a devenit cercetător la Ecole des Hautes
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în fața istoriei. Hegel a spus tot ceea ce este real este și rațional. Omul înțelept se pleacă în fața realităților. Petrașcu a capitulat în fața realităților și rațiunii istorice. E un om politic realist și un țăran cuminte, un costoboc milenar al plaiurilor transilvane. Expunerea de înalt nivel ar merita să vadă lumina tiparului. (Aiud 18 octombrie 1963) Recunoașterea calităților lui Nicolae Petrașcu de acest dușman neînduplecat, ca toți marxiștii, este pentru noi, un elogiu involuntar adus omului și Mișcării Legionare. Din mărturiile lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, instituție de cultură care a luat ființă în aprilie 1990 la București. Și-a constituit filiale la Cluj-Napoca (Centrul de Studii Transilvane) și la Iași (Centrul de Studii Românești). Este condusă de un consiliu director, alcătuit din douăzeci și patru de personalități, director fiind Augustin Buzura. F.C.R., instituție neguvernamentală și apolitică, difuzează cultura română în lume și, concomitent, alte culturi în spațiul românesc, organizează
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287109_a_288438]
-
Ion Creangă. Spațiul memoriei, Iași, 1984; Vasile Lovinescu, Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Valeriu Cristea, Despre Creangă, București, 1989; Destinul unui clasic. Studii și articole despre Ion Creangă, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1989; Teodor Tanco, Lumea transilvană a lui Ion Creangă, Cluj-Napoca, 1989; Dumitru Furtună, Cuvinte și mărturii despre Ion Creangă, îngr. și pref. Gheorghe Macarie și Manuela Macarie, Iași, 1990; I. Mitican, Cu Mihai Eminescu și Ion Creangă prin Târgul Ieșilor, București, 1990; Mircea Scarlat, Posteritatea
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
transpunerea fiind făcută de Edith Stark. A percepe oamenii cvasisculptural, cum o face la D., e un lucru rar. Personajele sale, figuri în ronde-bosse, par niște statui fără socluri. Autorul lui Urcan bătrânul, la el acasă printre cei din Câmpia Transilvană, nu vrea să știe de transcendență, de metafizică, de pitoresc local. Peste oamenii aceștia vârtoși, neînduplecați, înrădăcinați în pământ, s-au succedat veacuri, fără să-i schimbe; au trăit repetitiv, fixați în cutume severe, sustrăgându-se noutăților; ageri, activi, rigizi
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur, dincolo de care la D. apar inserții în magic și superstițios
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin rapacitate, prin tertipuri și furtișaguri, bătrânul Urcan a ajuns „gazdă mare” (bogat); odată cu „numărul boilor din poiană și turma din ocol, [Urcăneștilor] le crescuse și vaza în sat, unde nu se mai ia nimeni după faima neamului
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
33-48; Holban, Literatura, 107-116; Vlad, Lect. prozei, 124-132; Negoițescu, Ist. lit., I, 240-241; Nicu Caranica, Pavel Dan, JL, 1995, 21-24; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 51-55; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 185-189; Petrescu, Studii transilvane, 53-57; Dicț. analitic, I, 230-231, IV, 322-326; Constantin Cubleșan, Opera literară a lui Pavel Dan, București, 1999; Ioan Holban, Pavel Dan, CL, 2000, 11; Dicț. esențial, 233-235; Amintiri despre Pavel Dan, îngr. Ion Buzași și Aurel Podaru, pref. Ion Buzași
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
din bisericile Bihorului, I-II, Oradea, 1985-1986; Manuscrisele românești medievale din Crișana, Timișoara, 1986; Avram Iancu în tradiția poporului român, Oradea, 1989; Memoria vechilor cărți românești, Oradea, 1990; Însemnări pe bătrâne cărți de cult, Oradea, 1992; Vasile Sturza Moldoveanu, peregrinul transilvan, Oradea, 1993; Oradea în epoca Luminilor, Oradea, 1996; Misterioasa miniatură „Madona română” din Biblioteca Vaticanului, Oradea, 1997; Cărturari și artiști din Muntenia și Moldova, peregrini în Crișana (sec. XIV-XVIII), Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Eugen Pavel, Florian Dudaș, „Cazania lui Varlaam
DUDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286891_a_288220]
-
București, 1991; Bonifacia, tr. Alain Paruit, Paris, 1986; ed. București, 1991; Le Calidor, tr. Alain Paruit, Paris, 1987; ed. (Din calidor. O copilărie basarabeană), București, 1990; L’Art de la fugue, tr. Alain Paruit, Paris, 1990; ed. (Arta refugii. O copilărie transilvană), pref. Marta Petreu, Cluj-Napoca, 1991; Sabina, Cluj-Napoca, 1991; Astra, tr. Alain Paruit, Paris, 1992; ed. Cluj-Napoca, 1992; Amnezia la români, I-II, București, 1993-1995; Amadeva, Iași, 1995; Justa, București, 1995; Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor, Oradea, 1995; Jurnal, pref. Laszlo
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea, călătorește
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]