14,503 matches
-
pe lista celor admiși la Facultatea de filologie. Nu i-am mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi mai simțeam vibrația în aerul casei și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-au ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Intoarse-n sus de explozie, șinele alcătuiau un diapazon uriaș. Suprarealist. A doua zi chiar, din devoțiune pentru orchestră, ne-a lăsat pe mama și pe mine la tante Liselle, a luat o mașină și fuga în Banat. Etta a traversat singură bulversările de după război. Victor Marievici cînta Kreutzer. Ieșenii dădeau concerte pentru amatorii de muzică simfonică ai comunei Făget. Turneele le sprijinea societatea Astra. Cîntau, cîntau, cîntau, ignorînd că totul se prăbușea. Programele concertelor bănățene le am: Kreutzer, Sonata în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din Tîrgu-Cucului. Dintr-o parte în alta. Mi-a făcut o concesie că s-a explicat: E un rit de trecere. Cum? Cîinilor le place să traverseze strada, n-ai remarcat? Fără alt motiv decît curajul. E probă de curaj și de îndemînare să sfidezi pericolul mașinilor, să învingi forța cailor din motor, să-i pui cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd o să... ăăă... cînd n-o să-mi mai pot asigura un transport decent pe patru picioare sau măcar pe trei, o să-l imit pe Domnul Osache. Știi cum s-a cărat în Tombuctu? Cum a executat Marea Trecere? A tot traversat, la ora de vîrf a traficului, o autostradă, pînă la traversarea definitivă. Cîinii își cunosc viața dinainte s-o viețuiască. A rămas cu gura-n o, pîn' la destinație. N-a lătrat nici la firma Vînd hotdogi. În patru-cinci zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
impostorul de sine", o posibilitate de-a împlini cu întârziere dorința ei din copilărie. Poate n-a fost cea mai izbutită alegere, dar priviți, tovarăși spectatori, priviți cum Pulcheria e, în felul ei, fericită... Scena 8 (Oamenii păsări) (O bârnă traversează scena de la un cap la altul: câte un scaun așezat la capetele ei. Pulcheria se suie pe scaun, apoi pe bârnă, își dezvelește picioarele de sub clopotul galben al rochiei și parcurge bara de la un capăt la altul cu precizie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana veziculară a lui Clarke și șerpii neuronilor bazilari ai lui Bechterev. Fără ca Mioara Alimentară să știe, raza deveni impuls proprioceptiv inconștient. Evolua bine într-un fascicul obez, spinocerebelos (Flechsig) și (de unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de literatura română pentru clasele a X-a și a XI-a, în locurile mentorilor importanți, criticilor și poeților, apăreau V.I.P.-urile TV, fanfaronii politici, prezentatoare de știri, horoscop, curs valutar și reclame la telefonia mobilă. Când trecea Ea. Localnicii traversau distanțele dintre blocuri cu curelele de la pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la cimitirele răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere neurmate de tunet sclipiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o densitate de inteligență, încât părinții au și renunțat la drepturile paternale în favoarea cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara Alimentară, cele mai năstrușnice jocuri pe computer, pentru că vizeta ușii de metal era ecranul prin care putea viziona non-stop arhetipurile umane care traversau destinul înfocat al Mamei, nețărmurita ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta? Ochii Mamei se uitau prin ochii ei prin vizetă, apoi alți ochi, mereu alții și dacă închidea vizeta mâini vânjoase o apucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neîncetat. Sub frunze se sărutau îndrăgostiți, câinii se plimbau alături de struți, o frumoasă panteră dormea pe acoperișul unui tramvai, oprit în stație pentru a lăsa un violoncel uriaș să coboare. Nu se știe de la ce liceu erau puii de căprioară. Traversau strada peste lotcile încărcate cu pești, înaintând cu greu prin apa asfaltului către casă. Se mai împotmoleau în toamnă poeții ieșiți din pagini, mirați că lumea e mai frumoasă decât scrierile lor. Un actor bătrân de la teatrul din oraș era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de douăzeci de ani, devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
după banchetul viermilor. Or, având în vedere modul meu de existență, moartea mea nu va fi observată decât peste foarte multă vreme. Scuturai din cap pentru a alunga această idee absurdă. E o patologie intimă: de îndată ce o ipoteză delirantă îmi traversează mintea, în loc să râd de ea, este absolut necesar s-o iau în serios. Ai crede că mintea mea nu face diferența dintre posibil și dorință. Și când zic posibil, sunt indulgent. Ce așteptam ca să urmez sfatul convivului din ajun? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
despre el. M-am tolănit pe canapea și am început să citesc. Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când livingul cu pași vătuiți ca să nu mă deranjeze. După ce am terminat cartea, am adormit fără să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
te-ai ascunde aici, nu aș destăinui prezența dumitale. Tocmai pecetluise un pact. -Ce preferi? Să pleci mâine cu mine, departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă apucă tremuriciul. După ce cugetă, zise: -Prefer să rămânem și să ne ascundem. „De ispravă, mititica” mă gândii. -Sper să nu te dezamăgesc, adăugă ea, vreau să fiu aici când se va întoarce Olaf. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând grădina și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
seama că rulam spre nord. -Am priceput, zise Sigrid zâmbind printre lacrimi. Mergem în Suedia. -Da, am improvizat. -Țara aceasta îți este la fel de străină ca și mie. -Într-adevăr. Efectuăm un pelerinaj pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda, Germania și în sfârșit Danemarca. Acolo, am trecut peste atâtea poduri și insule încât aveam impresia că mergem pe mare. Solul suedez ni se păru sfânt. Pneurile Jaguarului fremătară atingându-l. La Grand Hotel Vasa din Stockholm, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
stilul hotelului Vasa care era în totală discordanță cu stilul celor mai inovatoare opere. Sigrid vizită mai multe apartamente înainte de a-mi fixa o întâlnire ciudată într-un cartier rău famat al orașului. Mă luă de mână, deschise o ușă, traversă cu mine un culoar mizerabil la capătul căruia îmi ordonă să închid ochii. Mă duse înăuntru, mă mai ghidă puțin și apoi mă autoriză să privesc. Eram în inima unui spațiu gigantic care exprima în mod fabulos noțiunea de vid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
convulsivă de care sunt privați oamenii fără istorie care își duc viața într-o tristă seninătate. În unele dimineți de iarnă, Sigrid îmi cerea s-o conduc până la Cercul polar. Trebuia să rulez mai mult de o zi și să traversez frontiera norvegiană până la coastă. Uneori marea era înghețată, insulele nu mai erau insule, ajungeai la ele pe uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea. Pentru mine, albul acesta era cel al paginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]