1,604 matches
-
aur alcătuiau lanțul întregului episcopat. Erau, cu adevărat, verigile de aur a căror materie era sfințenia, caritatea, loialitatea față de cuvîntul lui Cristos și față de pilda Apostolilor, rîvna pentru Biserica întemeiată prin sîngele lui Cristos și încredințată Episcopilor și teama și tremurul la gîndul că li se va cere socoteală într-o bună zi de către Domnul Isus Cristos, conducătorul și păstorul cel nevăzut. Am văzut că invaziile barbare care au lovit Imperiul Roman au adus Biserica într-una din acele etape de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de-aia am venit aici... Fixă suprafața mesei cu o privire mohorîtă, deprimat de toate acele amintiri. Fără să-l iau În seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În ochi, bucuros că eram acolo, și zîmbi fără pic de ironie. — Frank...? — E-n regulă. (Se ridică, Înseninîndu-se.) Apropo, ce mai face Esther? Ar fi trebuit să te-ntreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Flăcările țîșnesc din chibritul sau bricheta lui. Apoi se Întoarce În cămară. În timp ce focul se dezlănțuie În casa scării, el pornește sistemul de aer condiționat... Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o pe Paula să mă apuce de braț ca să-și calmeze tremurul și clănțănitul Paula, cît pe-aci să pice din picioare, clănțănind din dinți, mă apucă de braț. Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o să se calmeze. — E Îngrozitor să-ți imaginezi așa ceva. În cîteva clipe, amestecul de benzină e Împins prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o femeie la vreo treizeci și ceva de ani, ședeau În interiorul cufundat În tăcere, cu chipurile luminate de tremurul incandescent al unui ecran de televizor. Nici o expresie nu le anima ochii, era de parcă umbrele palide proiectate pe pereții tapetați cu hessian deveniseră pentru ei de multă vreme un substitut mulțumitor pentru gînduri. — Se uită la televizor cu sonorul oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească tremurul mîinilor, lipindu-și-le de piept. Vorbi clar, pe un ton tensionat, dar nedeformat de emoție: — Totul e aranjat - petrecerea e doar o acoperire. Au pregătit explozibili, un fel de bombă cu petrol acționată de niște detonatori acvatici. Charles, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am văzut-o la fel. Am ajutat la uciderea acelor oameni și aproape că m-am Împăcat cu ideea. Charles, trebuie să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma lor această tînără doctoriță agitată și temătoare. — Dar cum, Paula? Ar putea fi dificil. Trebuie să-l avertizăm pe Sanger. Ar putea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi tremură picioarele! Un tremur continuu, pe care nu-l pot opri. îmi caut lucrurile împrăștiate prin cameră și încep să mă îmbrac. în timp ce îmi trag ciorapii, intră Eduard, cu sarafanul și bluza mea în brațe. Se așază pe pat lângă mine și mă mângâie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu sarafanul și bluza mea în brațe. Se așază pe pat lângă mine și mă mângâie. — Nu mă atinge, îi șoptesc, fără să-l privesc. Te rog frumos, nu mă atinge! N-aș suporta să-mi simtă zvâcnetul mușchilor și tremurul continuu al pulpelor. îmi iau hainele și mă îmbrac cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le avusese și, în plus, era un amănunt al unei prinsori pe care o pusese el cu Anda. Ce tâmpenie! Un amestec de trupuri într-o prinsoare făcută la beție, în timpul unui dans la o petrecere! își aminti din nou tremurul Clarei de atunci. I se păruse neavenit și caraghios, dar îi și plăcuse în măsura în care îi atingea va nitatea. „N-ar fi trebuit să mă grăbesc“, își spuse Eduard, dez bră cându-se de haine și aruncându-le pe nisipul umed. „Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se dezbrăcă de hainele jilave și se vârî sub duș, lăsând să curgă peste ea multă, foarte multă apă fierbinte. Apoi se înfofoli într-un halat de baie alb și gros și se vârî tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii, încercând să se liniștească. Dar și cu ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină de imagini disparate. Un chip uitat, zăvorât în rama subțire a unui tablou. Imaginile disparate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înveșmântase de ani de zile. Când ieși din apă chiar aruncă o privire cercetătoare spre bazin, să vadă dacă se observă ceva în urma ei, ca o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un colț. Acolo ședea tânărul mustăcios care se ocupa de tablouri. Atunci își aminti
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simulând scăpătarea într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se ascunde tremurul unui șoricel înfometat, Melanie se pretă la un joc atât de viclean și de riscant în aparență, încât, mult timp după aceea, Vladimir o păstră în amintire, stocând-o sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și delicatețe, într-o atmosferă ce o amintește pe aceea a jocului și în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane. Grațios este lujerul firav și pur al ghioceilor, străpungând zăpada, unduirea macilor în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică, grația emană, de exemplu, din creația lui Vivaldi, Mozart sau Debussy, adevărate dantele sonore, care sugerează suplețea aproape
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Consider viața mea refăcută, nu mă interesează să mai trăiesc de-aici înainte cu o femeie în aceeași casă. Dar cu ea? Acest lucru nu-l afirmai. Își aprinse o țigare și gândii că mâinile îi tremurau, dar nu un tremur perceptibil, mai degrabă o anume disarmonie în mișcările degetelor. Ce bizar, credeam că m-am despărțit de ea definitiv și iată că a fost suficient ca Matilda să se apropie iar de mine, chiar în acest fel care nu mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor și înghițind cu dificultate. Trebuie să fie în aceeași stare ca Gorman. Semnalele lor sunt foarte slabe, dar trăiesc încă. Glasul îi pieri odată cu entuziasmul. Dacă trăiau încă și erau ca Gorman, asta însemna... Comtehul fu cuprins de un tremur pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
substanță de tip adrenalina) lotului experimental, iar lotului de control o soluție salină neutră (având efect de tip placebo). Epinefrina e o substanță adrenalinică și produce: creșterea tensiuni sistolice, accelerarea pulsului, accelerarea ritmului respirator, mărirea concentrației de zahăr din sânge, tremur muscular. Primul lot a fost împărțit în trei grupe (al doilea factor manipulat de experimentator a fost informația furnizată subiecților). Primul grup a primit informații exacte despre simptomele fiziologice pe care le vor simți într-un interval de 20 de
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească un adăpost, ferit de privirile celorlalți. Luciditatea asta nervoasă, prea crudă pentru a rămâne izolată în creier, era punctul lui slab. Paul vorbea cu calculatorul, crezând că nimeni nu-l aude. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ceva succes. Cel mai bine mergea cu femeile, centrul micului meu univers imaginar. Le alegeam cu grijă și blândețe, pregătit să le depăn câte-o poveste (uneori, să și ascult): o privire vioaie sau lăsată ostentativ în jos; un tremur imperceptibil al vocii; o fustă cuminte, la mijlocul distanței dintre genunchi și coapse. Pe cele mai îndrăznețe le găseam pe calorifere, bâțâindu-și nerușinat picioarele. Păream un băiat bun, timid, aproape că-mi venea și mie s-o cred. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
european al poporului român în proces de înjghebare etnogenetică. Reculul, retragerea din Europa, a venit însă cu marile migrații ale popoarelor care au așezat un gros strat de zgură deasupra fondului nostru european. Totuși, în dedesuptul acestuia continua să palpite tremurul limbii latine, care a răzbătut până la urmă sub forma închegării limbii române. Celălalt factor care a salvat latinitatea (i.e., europenismul) pe durata acestei faze de recluziune a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului Ev
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care este mijlocul de care se servește pentru a-și atinge scopul: limbajul 226. Impresii, intuiții... Experiențe instantanee, tresăriri, trăiri fugace care pun stăpânire pe conștiința. De aceea rămâne, la sfârșitul oricărui bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de fiecare dată înspre încă ceva. Înspre... ce? Care este cuvântul? Kant ajunge să pomenească, abia, "urmărirea unui maximum" pe deasupra hotarelor experienței 228
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit? De ce l-au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din suflet? Oare pentru că văzuse din nou acești ochi? Însă doar plecase din Grădina de Vară numai și numai ca să-i vadă! Doar tocmai aceasta îi fusese „ideea subită“. Ținuse morțiș să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat în voce, cu stropi care-i săreau din gură, de parcă ar fi plesnit sau ar fi explodat cu totul; însă, brusc, se grăbi atât de tare cu vorbele, încât, după primele zece cuvinte, nimeni nu mai înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați ridicat și ați plecat când era trecut de două... Dumneavoastră ați fost, dumneavoastră! De ce m-ați speriat, de ce ați venit ca să mă chinuiți - nu înțeleg, dar dumneavoastră ați fost! Și în privirea lui licări deodată o ură infinită, în pofida tremurului de spaimă, care tot nu i se potolise. Acum, domnilor, veți afla totul, eu... eu... ascultați... Iarăși, teribil de grăbit, își înșfăcă foile de hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să refacă teancul; filele tremurau în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la cale cam prea în pripă și chiar cu un fel de surescitare absolut inutilă, și tocmai pentru că în această familie „totul era ca la nimenea“. De vină era nerăbdarea Lizavetei Prokofievna, „care nu mai dorea să se îndoiască“, și tremurul fierbinte al ambelor inimi părintești pentru fericirea fiicei lor. Pe deasupra, Belokonskaia urma să plece în curând; întrucât protecția ei însemna mult în înalta societate și deoarece erau șanse ca ea să aibă o atitudine binevoitoare față de prinț, părinții Aglaiei sperau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]