5,174 matches
-
pe ea și nu scrisorile ei. Dacă scrisorile ei nu sosesc la o dată precisă acum situația este cu totul alta, este vorba doar de câteva minute. Zărește lomotiva trenului a cărui sosire a fost, în cele din urmă, anunțată și tresare. Are senzația că suferința și fericirea au aceeași plămadă că în cazul uneia sau alteia diferă doar starea concretizată în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi îi va zări chipul drag, acel chip care se
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
ce iartă.Creștinu-n lume Pacea poartă.... IV. N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. N-am știut că-i primăvară, Pînă cînd o floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
S-au trezit ,s-au dezmorțit. Și un vînt parcă adie, O divină simfonie, Toate s-au înviorat. Și e vremea de cîntat. Citește mai mult N-am știut că-i primăvară,Pînă cînd o floare -afară,Mă făcu ca să tresar,Să mă uit în calendar.E zăpadă sus la munte,Chiar de zilele-s trecute.Însă,chiar în vale-aici,Nu mai ninge nici un pic.Floarea, gîza și cu -o rază,Stau acuma la taclaua,Că din somnul de iernit
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
frunzele păioaselor iritate de trecerea lui. Foșnetul continuu devenea din ce în ce mai obositor, mai stresant. Din cănd în când se oprea în loc pentru a se convinge că el era singurul care tulbura liniștea. Era singur cu vietățile nopții. Până să se obișnuiască tresărea la cel mai mic zgomot făcut de acestea pregătit fiind să deschidă focul asupra eventualilor urmăritori. Pipăia câte un cocean de porumb. Uneori avea norocul să dea peste căte un știulete chircit, încă necopt pe deaîntregul, rămas necules. Despănușa coceanul
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
vremea instrucției de specialitate. Sunt lungiți la pământ pe foile de cort. Au ajuns să cunoască în detaliu orice denivelare de dinaintea lor. Fiecare se așteaptă ca din clipă în clipă să se contureze o mogâldeață pe care să o someze. Tresar și ei la cel mai mic zgomot alungându-și somnul. Nu sunt singuri. Au sosit întăriri de la Iași și Rădăuți. S-au obișnuit cu gândul că fostul lor camarad a comis o crimă. Doi-trei dintre ei se înțeleseseră să se
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor să răzbesc, dar nu e nimeni, doar vântul tresare, oftează... Lupii din sufletul meu urlă a pustiu, demonii mă înșfacă, mă infierează, aș vrea să opresc timpul, să treacă ceasul, dar e târziu, se înnoptează... Referință Bibliografică: Lupii / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor de speranță Și dulci petale de iubire În a destinului balanță. Gustăndu-le a lor savoare Și mintea intră-n agonie, Iar inima în piept tresare În puritatea-i sângerie. Făclii de purpură solară Ce-i mistuie iubirii rugul, Se sting ușor la ceas de seară, Când se revarsă-n cer amurgul. Iar la al macilor sfârșit, Rămânem simpli spectatori, Tăciunii lor mai ard mocnit Prin
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte. - De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. - Plâng pentru că eu nu am nimic de dat florilor, oamenilor, și ție, Măria ta. - Dar mie mi-ai dat să văd cea mai
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
îmbinările faldurilor de la draperie . În întunericul camerei ea se juca pe față bărbatului care dormea cu fața în sus și gura ușor întredeschisă, făcând să se audă un mic șuierat, când expira aerul din plămâni. Soneria telefonului a făcut să tresară lumina de pe fața lui. A sărit din pat, nu obișnuia, să mai lenevească, după ce se trezea, a mers la baie, a făcut duș, s-a bărbierit, apoi în timp ce se îmbrăca, a sunat după taxi; patronul a răspuns promt, era pregătit
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp... Referință Bibliografică: Se scutură îngeri de ploi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365570_a_366899]
-
de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl dojenea, dar cum era iritat, a repezit-o. - Ce vrei să spui?!... și s-a uitat mai atent ca s-o vadă în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
de lance i s-a răsucit între coaste și, fără să doarmă, a auzit cum îi vorbea Leana, că s-a retras speriat. - Andrei, nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl dojenea, dar cum era iritat, a repezit-o. - Ce vrei să spui?!... și s-a uitat mai atent ca s-o vadă în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
mult dorești și cât de dulce iubești! Știu ce este în sufletul tău, când taci și când vorbești. Știu ce este în inima ta când te privesc și când dorm, când sunt lângă tine ori departe de tine... Știu cum tresari la primele șoapte prin care te chem. Știu când mă visezi... Sunt lângă tine mereu. Sunt și când mă aflu departe. Gândul meu este veșnicul prizonier al gândului tău și folosesc, împreună, aceleași căi, intersectându-se de zeci de ori
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂND TOAMNE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1004 din 30 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când toamne se răresc în vis când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie abia mă-ntunec blând - că-n urma
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n gură-i cad de somn. Într-o poieniță strâmtă, jos în vale după deal, Iată, au zărit
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în ritm de jazz ademenindu-mă am întins mâna să-i prind umbra mi-a înfășurat sufletul în ritual ceresc acum o am aproape simt cum bate cântă șoptește tresare pentru mine de ieri și azi și mâine... învelită în strai de îngeri dimineața va fi rod de soare cu muguri vei trăi ... Citește mai mult inima ta s-a deschis floarejoacă lumina și roua zorilorprintre petaledanseazăîn jurul meu în
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Acasă > Poezie > Cantec > N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului N-am știut că-i primăvară, Pînă cînd o floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit
N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365282_a_366611]
-
-n mine nea Și că flori de gheață stau să mă doară și aș vrea O iluzie, un vis să-mi mai treacă de urât; Știe toamna ce să-mi dea și mai știe ea și cât Îmi ajunge să tresar ca o frunză fără ram, Când pălesc de-atâta dor și mușcatele la geam... Nu am cântec, nu am vers și nici un alt anotimp Nu încape-n toamna mea și mă caut în răstimp Într-un scâncet fără rost, într-
VARA MEA, CU TINE-N GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364807_a_366136]
-
din valuri repezi încă îți mai scriu Vântul își golise întreg arsenalul. Tu ai scos bagheta și-ai oprit furtuna, Ca un magician care-ți dă fiori Pe un țărm de pace mi-ai întins și mâna Răsărit de soare, tresărit în zori. Dimineață-ți spun, știu că așa îți place..., Când deschid ferestra, intri-n casa mea Și desfaci petala unei flori din glastră Acum fără tine, sigur n-aș mai sta. Roua lăcrimează în grădina vieții Frunze arămii totuși
ÎNCĂ NU-I TÂRZIU.... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364823_a_366152]
-
concentreze întreaga atenție. Nici nu trecu de Ciulnița, când legănatul trenului o conduse în lumea viselor. La acest lucru contribuise și scularea sa matinală. O trezi din somn atingerea ușoară a tânărului care i-a dat atâtea emoții de plăcere. Tresări și deschise ochii, încă pe jumătate adormită: - Domnișoară, am ajuns la București. Se uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
pantofi și în rochiță, durându-mă șosetele, în autobuz citind o carte adormită. O lamă de văpaie mă termină de durere. Mă plictisesc să obosesc și invers. SATURARE Îmi țâșnește inima, Oja-mi sare și dispare. Se sfarămă mijlocirea Și tresar din ceas în gând În inimă-mi rămâne-un strop de saturare Și lumina-mi sfâșie laminarea. Mă scapă de nădejde Și devine cuviincioasă În luntrea-mi curățată În ruinele neliniștii În neasigurarea urmei Îmi aud glasul în mutilarea pruncilor
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
l-a cuprins pe după mijloc, ca o liană, rezemându-și capul pe umărul lui. El a încrucișat mâna peste a ei și i-a cuprins posesiv mijlocul, sărutând-o pe păr. Când a auzit: “Andrei, mă enervezi!”, Maria Mireanu a tresărit. Parcă și timbrul vocii o răscolise un pic. Au început s-o năpădească amintirile, de parcă ar fi fost chemate anume. Cu opt veri în urmă, într-un loc dătător de speranță, unde unele persoane căutau sănătate cu dramul, ea auzise
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
despre elicoptere, favoritele sale, despre cer, zbor, aerodrom, aterizare sau decolare. Curiozitatea unora îi răscoleau amintirile sale de la aceeași vârstă cu a lor și-i încărca sufletul de bucurie. Ba... chiar și mai dinainte, de la vârsta de 10-12 ani, când tresărea și alerga din casă cu picioarele goale numai să prindă cât mai mult cu privirea zborul unui avion ce-i survola casa bunicilor din Ianca. Cum mâinile sale se ridicau în aer și saluta, cum vedea el că parcă pilotul
AVIATORUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366331_a_367660]
-
zbura de pe un aerodrom pe altul, când se ancora în viața de familie. Dincolo de profesie, zborul a fost și rămâne pasiunea sufletului său, în care visele s-au rotit continuu. Mereu va ascunde o lacrimă în colțul ochiului și va tresări când va privi spre cerul survolat de un aparat de zbor, pentru că, retrăiește încărcătura emoțională ce-o traversa când el însuși stăpânea aerul. Starea aceea de libertate și imensitate nu i-o va smulge nimeni din suflet. Dorința aceea vie
AVIATORUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366331_a_367660]
-
Și valul amurgului plânge Tăcut, tremurând și se stinge Odată cu pașii ce-n șoaptă Aleargă pe valuri, așteaptă Un semn, o chemare, o umbră Să se ridice din undă Nu știu ce-am văzut azi în tine Mă-ntreb și tresar...nu e nimeni Singurătatea m-apasă Pe umeri, pe viață, pe casă Și trec mai departe alene Plutind între vise prin gene Ce se deschid la chemarea sublimă Un cântec de dor, o cântare divină Și-ating o mână prin
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]