1,408 matches
-
fiecărui an Leonistic, Leo susțin o conferință anuală. În această conferință, Leo sunt recunoscuți pentru performanțele lor. Fiecare țară unde există Leonismul este împărțită în Districte. Fiecare district are ofițeri executivi diferiți care includ Președinte de District, Vice Președinte, Secretar, Trezorier și Directori. Leo au de asemenea conferințe anuale pentru multi-district. Există o procedură democratică pentru Leo să își aleagă un Președinte de District. Dacă un District Leo primește mai mult de o nominalizare pentru poziția de Președinte de District o
Leo clubs () [Corola-website/Science/322066_a_323395]
-
Eli Pariser (director executiv al MoveOn.org), antrepenorul australian David Madden și Jeremy Heimans (cofondatori ai Purpose.com) și Andrea Woodhouse. Consiliul de Conducere este format din Ricken Patel (președinte), Tom Pravda (secretar), Eli Pariser (președintele consiliului) și Ben Brandzel (trezorier). Președintele fondator și actualul Director Executiv al organizației Avaaz este Ricken Patel. De origine candiano-britanică, Patel a studiat științe politice, filozofie și economie la Colegiul Balliol din Universitatea Oxford și a absolvit un Masterat în Politici Publice la universitatea Harvard
Avaaz () [Corola-website/Science/329652_a_330981]
-
fixase prețul decât pentru primul exemplar, primind 24.000 de livre de la trezoreria regelui Spaniei. I-a fost mai greu să obțină plata celorlalte trei versiuni comandate de către Primul Consul. Deoarece a solicitat 20.000 de franci pentru fiecare tablou, trezorierul general al guvernului Martin-Roch-Xavier Estève i-a trimis factura lui Vivant Denon care i-a cerut pictorului să-și reducă pretențiile și a fixat la 15.000 de franci suma oferită pentru picturi. Charles Paul Landon, în "Annales du musée
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
și astăzi studiate. În contrast cu acești compozitori, Dieterich Buxtehude nu era un compozitor de curte ci un angajat în slujba bisericii, deținând posturile de organist și Werkmeister la Marienkirche din Lübeck. Printre sarcinile sale de Werkmeister se numărau acelea de secretar, trezorier și manager de afaceri al bisericii, în vreme ce postul său de organist includea interpretarea la toate slujbele importante, uneori în colaborare alți instrumentiști sau soliști vocali, de asemenea plătiți de biserică. În afara sarcinilor sale pentru biserică se ocupa de organizarea unor
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
ַּנְאֵל, în portugheză Dom Isaac Abravanel, 1437 Lisabona - 23 septembrie 1508 Veneția) a fost un om politic, bancher, cărturar, filozof, rabin și exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui Veneției. Inițial preocupat de filozofie, ulterior a fost mai interesat de mistica iudaica
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
politic, bancher, cărturar, filozof, rabin și exeget evreu portughez, dintre conducătorii obștii evreiești din Portugalia și Spania, a fost trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui Veneției. Inițial preocupat de filozofie, ulterior a fost mai interesat de mistica iudaica. Dom Isaac a fost un membru al familiei Abrabanel sau Abravanel, care după o veche tradiție, se pretindea deja vreme de
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
din Ierusalim de către babilonieni. Familia era în posesia unei peceți speciale, precum și a unei cărți genealogice a tribului Iuda (Yehuda). Între fiii acestei familii, originari din Sevilla s-a numărat Don Juda Abrabanel, probabil străbunicul lui Isaac,care a fost trezorier al regelui Ferdinand al IV-lea al Castiliei, și "almoxarif mayor"... Samuel (Shmuel) Abarbanel, bunicul lui Isaac, a fost sfetnic în domeniul finanțelor în timpul regilor Enrique al II-lea și Juan I și trezorier (contador mayor) în timpul domniei lui Enrique
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
străbunicul lui Isaac,care a fost trezorier al regelui Ferdinand al IV-lea al Castiliei, și "almoxarif mayor"... Samuel (Shmuel) Abarbanel, bunicul lui Isaac, a fost sfetnic în domeniul finanțelor în timpul regilor Enrique al II-lea și Juan I și trezorier (contador mayor) în timpul domniei lui Enrique al III-lea ai Castiliei. În împrejurări neclare., Samuel Abrabanel s-a convertit la catolicism sub numele de Juan Sanchez din Sevilla. O parte din familia sa s-a asimilat, căsătorindu -se cu membri
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
familiei Abrabanel sau Abravanel s-au stabilit în Italia, Olanda, Anglia, în țările Levantului etc. Don s-a născut la Lisabona în familia lui Don Yehuda Abrabanel și a soției acestuia, Benvenida. Tatăl era conducătorul obștii evreiești din Portugalia și trezorier al regelui Portugaliei, Fernando I, iar mai tarziu, al ducelui de Bragança. Isaac a trait mai mulți ani în orașul Queluz. În prima perioadă a vieții sale, în anii regelui Duarte (1433-1438) și ai regentei lui Pedro, duce de Coimbra
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
Cabalei. Ulterior a început să scrie un comentariu la cartea Deuteronom, sub titlul „Merkavat Hamishna”, dar a trebuit să întrerupă în momentul în care, prin anii 1472-1475 regele Afonso al V-lea l-a numit, ca urmaș al tatălui său, trezorier al Regatului Portugaliei. S-a ocupat, între altele, cu perceperi de impozite, cu acordarea de împrumuturi și cu importurile din Flandra. Și când s-a aflat în această poziție înaltă, nu i-a uitat pe coreligionarii săi aflați în năpasta
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
Spania, dar a eșuat, fiind nevoit să se exileze în Italia, mai întâi în orașul Napoli. Fostul său asociat, sau, Avraham Senior, a rămas în Spania, convertindu-se la religia romano-catolică. Și la Napoli Isaac Abrabanel a fost numit curând trezorier al regilor Ferrante și apoi, Alfonso al II-lea. Dar în urmă invaziei regelui francez Carol al VIII-lea 1495 a fost silit să fugă de acolo la Messina, în Sicilia, în acelaș timp cu regele Alfonso, bunurile fiindu-i
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
În 1703 în timpul Marelui Război al Nordului au fost ascunse din nou, în primul rând în Silezia, apoi în Moravia. În timpul dublei alegeri din 1733, însemnele regalității au fost furate de către urmașul lui Stanisław Leszczyński, contele Franciszek Maksymilian Ossoliński, Marele trezorier al Coroanei, care le-a ascuns în Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în Mănăstirea Jasna Gora, unde au rămas până în anul 1736. În 1764, cu acordul Seimului, însemnele
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul rămâne în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în 1563-1565, Jan Lutomirski, Marele trezorier al Coroanei a reconstruit castelul complet. Costul întregului proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în prima jumătate a secolului al XVII-lea l-au ajutat pe generalul
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
inscripția a devenit emblema Societății artiștilor polonezi Sztuka. Cu ocazia Adunării Generale din data de 27 octombrie 1897, s-a ales președintele Societății în persoana lui pictorului Józef Chełmoński și comitetul format din Jan Stanisławski ca vicepreședinte, Teodor Axentowicz ca trezorier și Józef Mehoffer ca secretar. Cu totul, Societatea a avut cincisprezece membri. Cu această ocazie s-a luat decizia de organizare a unei expoziții la Varșovia în decembrie, respectiv ianuarie 1898. Membrii fondatori au fost:
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
sud și să se alăture forțelor sultanului Mahomed al II-lea la Skopje. În 1461, el l-a însoțit pe Mahomed în campania sa împotriva Imperiului din Trapezunt, ultimul supraviețuitor al Imperiului Bizantin. Mahmud a negociat predarea orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
internă strictă, condusă de un mohtasib, și împărțită în două facțiuni: una pentru cei dintâi partizani, cea de-a doua pentru partizanii veniți mai târziu, fiecare dintre aceste două grupuri fiind conduse de un mizwar (sau amswaru); apoi urmau sakkakin (trezorierii), cei care colectau taxele, apoi armata (jund), grupurile religioase - muezinii, hafidh-ii și hizb-ii, urmați de arcași și sclavi. Cel mai apropiat companion al lui Ibn Tumart, al-Bashir, și-a asumat rolul de comisar politic, impunând disciplina doctrinală printre oamenii triburilor
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Ungaria, conte de Făgăraș, a fost un comandant militar și om politic transilvan. Născut într-o veche familie din nobilimea maghiară mijlocie, era fiul lui László, vicecomandant ("alparancsnok" sau "viceban") al Lugojului. Bekes a devenit un consilier influent și Mare Trezorier al regatului sub Ioan al II al Ungariei și a fost numit de acesta, în testamentul său, succesor la tronul Transilvaniei. Dar Dieta Transilvaniei a respins această numire, preferându-l pe Ștefan Báthory, în timp ce Bekes era plecat într-o misiune
Gáspár Bekes () [Corola-website/Science/337491_a_338820]
-
trimite iezuiți pentru a-i pregătii pe scoțienii catolici. Influența lui Cecil este atât de mare, încât Elisabeta semnează condamnarea la moarte a Mariei Stuart, care este executată în 1587. În 1572 moare Lord Winchester, care a fost Lord Mare Trezorier în timpul lui Eduard al VI-lea, a Mariei I și a Elisabetei. Postul său vacant îi este oferit lordului Robert Dudley, dar acesta refuză și îl recomandă pe William Cecil, declarând că este mai potrivit pentru "cunoașterea și învățarea sa
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
regelui Ousanas (m. 320) din Axum. Ajunși la curtea regelui etiopian, cei doi tineri au îndeplinit cu credință toate cererile regelui câștigândui încrederea și fiind puși în funcții înalte, Edesius paharnic, iar Frumentie, care era mai mare, a fost numit trezorier și secretar regal. Ei au fost alături de rege până când acesta se afla pe patul de moarte și i-a eliberat având posibilitatea să părăsească regatul. Cu toate acestea, cei doi frați au rămas drept regenți la guvernarea statului, la insistențele
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
devenit centrul comunității georgiene din Ierusalim și a fost locuită de numeroși călugări veniți din Georgia. Între ei s-a aflat și Șota Rustaveli, poetul național al Georgiei, membru al unei familii princiare georgiene care fusese la un moment dat trezorierul reginei Tamara a Georgiei. După legendă, Rustaveli a fost nevoit să fugă din Georgia în anul 1185 dupa ce a fost acuzat de a fi întreținut o relație interzisă cu regina Tamara. El s-a stabilit în Mănăstirea Sfintei Cruci
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
un consiliu alcătuit din trustee. Cei mai mulți dintre aceștia sunt desemnați de către institutele membre. Numărul acestora variază în fiecare țară de la 1 la 4 în funcție de cotizația de membru. Ceilalți trustee sunt ofițeri votați la fiecare doi ani. Aceștia sunt: Președintele, Secretarul, Trezorierul și cinci Vice-Președinti. Aceștia formează împreună Consiliul Executiv (ExCom). În cadrul ICMCI există și alte comitete și grupuri de lucru care raportează către ExCom. Comitetele permanente includ: comitetele de membri, comisia de standarde profesionale și comisia de asigurare a calității. Alături de
Consiliul internațional al institutelor de consultanță () [Corola-website/Science/331670_a_332999]
-
proverbiala "Lais din Corint" o „femeie de o frumusețe răvășitoare care-și vindea favorurile la un preț exorbitant”, pentru care Aristip a făcut o mare pasiune ce l-a ruinat. Din epoca elenistică putem cita pe "Pythonike", amanta lui Harpale, trezorierul lui Alexandru cel Mare, sau o altă "Thais", amanta atât a lui Alexandru cât și a succesorului său la tron, Ptolemeu. Unele dintre aceste hetaire sunt foarte bogate. Xenophon o descrie pe Teodota înconjurată de sclave, în veșminte bogate și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
intrat în Mecca, Bilal s-a urcat pe Kaaba și i-a chemat pe credincioși la rugăciune. În mod cert, Bilal a fost unul dintre cei mai apreciați membri ai noii comunități, el îndeplinind la un moment dat rolul de trezorier al lui Muhammad. Mai mult, Bilal bin Rabah l-a însoțit pe Muhammad în toate campaniile militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
Gaspar, Melchior și Baltazar. Gaspar și ceilalți doi sunt considerați sfinți de către Biserica Catolică. Numele "Caspar/Casper" este derivat din numele Gaspar care, la rândul său, provine din cuvântul caldeean antic „Gizbar”, care, conform Concordanței Exhaustive a lui Strong, înseamnă „trezorier”. Forma „Gizbar” apare în versiunea ebraică a Cărții lui Ezra (1:8) din Vechiul Testament. De fapt, cuvântul ebraic modern pentru „trezorier” este încă „Gizbar”. Prin secolul I î.Hr. Septuaginta a dat o traducere greacă a lui „Gizbar” în Ezra 1
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
Gaspar care, la rândul său, provine din cuvântul caldeean antic „Gizbar”, care, conform Concordanței Exhaustive a lui Strong, înseamnă „trezorier”. Forma „Gizbar” apare în versiunea ebraică a Cărții lui Ezra (1:8) din Vechiul Testament. De fapt, cuvântul ebraic modern pentru „trezorier” este încă „Gizbar”. Prin secolul I î.Hr. Septuaginta a dat o traducere greacă a lui „Gizbar” în Ezra 1:8 ca „Gasbarinou”. Biblia nu precizează cine erau magii; există doar tradiții. Din moment ce traducerile în engleză ale Bibliei se referă la
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]