7,094 matches
-
gustoase și hrănitoare. Aici la Rontău prin munca sătenilor și cu sprijinul Consiliului Local al comunei Sânmartin, umilul sat în care trona indolența, a devenit un sat de nerecunoscut, cu case mari și frumoase, cu grădini înfloritoare, cu drumuri și trotuare asfaltate, un sat în centrul căruia s-a înălțat majestuos noua Biserică Ortodoxă care în prezent este la faza de finisaj și în care se desfășoară actualmente slujbele religioase. Stimate cititor, grădina de legume ori livada de pomi fructiferi sunt
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRIMUM NON NOCERE (LA ÎNCEPUT NU DĂUNA) Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar urmărești de la etaj cum pletosul de pe trotuar trage lacom din țigară de azi nu se mai fumează decât în aer liber poate înlăuntrul zidurilor mătura lui Dumnezeu nu pătrunde poate așa înțelege universul să absoarbă odată tot gunoiul planetar într-o gaură neagră lucrezi la o emisiune
PRIMUM NON NOCERE (LA ÎNCEPUT NU DĂUNA) de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363516_a_364845]
-
11 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului viața are un cifru roman (in)descifrabil la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu parașuta victorian/ ocolești gazonul tuns regulamentar accidental cazi în experimente zen iei poziția lotus calci pe trotuar postulate cu rutina înfiptă în retină/felină vorace / te confunzi în mulțimea de x-uri tăvălind standardele prin patul ciociolinei apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie imună la antidot / te întinde viața pe șine dezaxate dai pe repeat scena
ARTĂ FRACTALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362364_a_363693]
-
din deznădejde în țărână, dacă ziua de mâine nu-ți va fi, oare, la fel de anchilozată precum îți este și cea de azi ?! ... Unicul spațiu la care se mai face raportarea zilnică a Ființei umane a mai rămas singur doar ... Cerul. Trotuarul murdar cu vise pierdute ale destinului tău și durerea - singurul prieten de nedespărțit care îți foșgăie cu neliniștite în suflet, vibrându-ți până în străfunduri propria-ți interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
mi-ar fi milă să “dezbrac” o așa operă de artă. În aceste condiții și conversația este artificială, de parcă joci într-o piesă de teatru și nu-ți cunoști bine rolul! Mai senzuale sunt feminele care umblă cu bicicletele pe trotuar, pedalând agale, cu șaua între buci, și activându-ți brusc repertoriul imaginar al pozițiilor visate! În definitiv, poți “pedala” și în dormitor, cu drăguța pe “cadru”, fără să te vadă toată lumea... În documentarea mea am găsit și o imagine cu
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
muncă istovitoare pentru înălțarea digurilor uriașe, până la declanșarea sinistrului, în poemul “Tsunami” - emoția crește până la paroxism pentru că știi că trebuie să se întâmple ceva. “Tsunami apropie pești de tristețe / și fixează două cuvinte:/ moarte și mare. / Case, oameni, animale și trotuare / sunt vid. / Se renunța la a sprijini mâna aceea/ și visele ce încă o incarnează / doresc s-o liniștească o dată cu liniștitele-i vene. / Tsunami, suspin al apei/ al urgenței și dezolării / primul vis înaintea dezordinii / călătorie tulburată. / Mai târziu pe
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
din Domneștii de Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea pare desprinsă chiar atunci din poeziile lui Coșbuc și Alecsandri, din care am citat mai multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă de toamnă, am poposit la o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar în centrul satului, o clădire imensă, o Casă de cultură, multe magazine, spații comerciale, străzi moderne cu trotuare și spații verzi, toate făcute de mâinile harnicilor domnișani. Școala pe care o știa de pe vremea lui Spiru Haret, este azi ca un pahar de cristal. Și mare le-a fost bucuria văzând satul noaptea, luminat ca ziua, nu cu
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb, casele seamănă cu niște crustacei uriași, înveliți în foițe transparente. Îmi frământ degetele strânse de două inele de argint, mă ridic și trec prin geamul hialin. Sandalele
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
îneacă cerul într-un vis visceral de zăpadă purificată! Impactul cuvintelor în crearea poeziei doar din delicate tușe picturale, fără de violența pe care viața o aruncă, impudică, în lumea reală. Astfel, realitatea capăta valențe poetice, livrești. „la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani” (...) „plîng cu un ochi”! Dar nu pe stradă, ci în suflet, vrea el să ne spună cu instrumentele artei poetice! Obsesia ochiului interior îl obseda și pe Nichita Stănescu... care considera ochiul ca pe o pecete
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid, neîncetat, mă rupea cu totul de o realitate pe care nu mi-o dorisem, de care crezusem că m-am eliberat și din care voiam să ies cât mai curând! Nimeni pe trotuar, mai departe parcă era cineva, oricum prea departe, constat că nu se mai circulă pe jos, numai cu mașina! De fapt acesta este drumul spre Mioveni, acolo unde se fabrică Loganul, n-am fost niciodată , dar cunosc persoane care lucrează
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
era plătită. Primea și ceva în plus când mergea să facă și piața sau alte servicii care nu erau în înțelegerea cu doamna profesoară. Ea se ocupa de curățenia în casă, spălat, călcat, iar prin curte mai uda grădina, mătura trotuarele și cam atât. Munca nu era grea iar salariul era bun. - Mamă, ce zici, nu dorești să te scot astăzi în oraș? Nu am mai fost de mult, iar împreună nici nu-mi amintesc când am fost ultima dată. - Ce
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
bogăție, tot ce trebuie în casă. Toamnă, mulțumescu-ți ție, sunt bucate noi pe masă ! S-a întunecat iar cerul. Lumea merge mai grăbită, ora-și cântă efemerul. Vremea zici că- ostenită... Amintiri mai vin rebele, abur, ceașcă de cafea... Pe trotuar răsar umbrele până-n prag de cafenea. Autoarea de „rugină” a pictat să ne răsfețe ! Ploaie rece cade lină, fulgii albi ne dau binețe ... Referință Bibliografică: Toamna / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
ce dictând Își mărește zilnic contul Ucigând, înfometând... Nu salvăm țara cu tineri Ce se vând pe verzi dolari Și cămașa lor de gineri O preschimbă în șalvari... Nu salvăm țara cu fete Traficate și băieți Preacurvindu-se în cete De trotuar, cu proxeneți ... Nu salvăm țara cu scuze, Cu ”probabil, o să văd”... Când guverne de farfuze Bagă țara în prăpăd. Nu salvăm țara cu niște Impostori parlamentari Ce li-e lene să se miște, Dorm pe ei da-n clanță-s
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
că nu se mută casa din loc. Dar să nu întârzii la masă. Te așteptăm până la două, hai, două și jumătate. Am plecat, pa! Zamfirescu n-apucă să mai spună ceva, că bătrânul, cu nepoata de mână, mergea țanțoș pe trotuar, privind mândru la cei din jur, care-i zâmbeau admirativ. --Ei, ce zici Trache de taică-meu? Nu ți se pare cam trăsnit? --O iubește mult. Poate îl vom înțelege când vom ajunge și noi bunici. --Hai să mergem la
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
o mare surpriză pentru mine, referitoare la nivelul lor de civilizație, comparativ cu al nostru. De exemplu, când ajungea tramvaiul în stație și era o mamă cu landoul unui bebeluș acolo, imediat cobora un bărbat, dacă nu era unul pe trotuar, indiferent de vârstă, însă în general tineri, și o ajuta pe mămică să-și ridice căruciorul în tramvai. Același lucru se întâmpla și la coborâre. La nașterea fiecărui copil, statul cehoslovac, printre altele, dota tânăra mamă cu un landou, de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
cele mai inedite experiențe. De abia parcurgi o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
din casă, pe care acum vreau să-l vând. Am intrat în curte. Exteriorul clădirii arăta destul de bine pentru trecerea ei prin negura vremurilor. - Ar fi fost mai bine dacă era situat la stradă! exclamă Isabela. În curte, bucăți de trotuar spart și gunoi expandat din interiorul pubelei. Am urcat pe rând, cu toții, pe o scară îngustă, în spirală, până la etajul întâi al casei. O ușă de termopan, proaspăt montată ne apăru în fața ochilor. Agentul imobiliar o deschise. Apartamentul era relativ
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
am coborât din avion,Un bagajist m-a luat de geamantanși pân' s-ajung la viză, un romanMi-a înșirat să fiu cu toate-n ton:De șpagă , de corupție, de pile,De gropi, ce nu au loc nici pe trotuar,Și de-ar fi fost măcar parlamentar,Cu el toate mergeau ca pe șenile,Nici pomeneală, criză, faliment(!) Industria gemea, agricultura,Și n-ar fi existat harababura,Pe cât era ‘mnealui de competent;Luai apoi, de-afară, un taxiu,Iară șoferu
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
ograda unui binevoitor românaș burlac, fost hangiu scăpătat și cu trecere la necăjiți ai sorții ori ai legii. Acolo, în curtea din spate a bodegii, se aflau două corturi, sălașuri binecuvântate pentru țiganii opriți în Capitală vremelnic. În față, pe trotuarul îngust din piatră, se înșiruiau odată cu zorile breslele: doi căldărari și trei spoitori. Stăteau nemișcați așteptându-și clienții. Doritorii îi puteau găsi pe meșteri până-nspre ceasurile opt ale dimineții, când, nearvuniți fiind, se ridicau pornind-o repejor peste Barieră, strigându
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
adunat, cu viluțe înălțate de la stradă până pe dealuri abrupte, cu cărărui unde pe o parte și pe alta locurile sunt ocupate de garaje, prăvălii, părculețe sau case cu unul două caturi, cu un centru în care oamenii se plimbă pe trotuare, cu lumini mai mult decât trebuie pentru nevoi comerciale, două-trei hoteluri în centru, cu o publicitate ce-ți împâienjenește ochii la fiecare pas, cel puțin mie, cu pompe de Gas ale firmelor celebre, ateliere, prăvălii de mărunțișuri, restaurante din sută
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o bogată încărcătură poetică. Fiecare cuvânt este bine ancorat în versul său contribuind hotărât la imginea întregului
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o bogată încărcătură poetică. Fiecare cuvânt este bine ancorat în versul său contribuind hotărât la imginea întregului
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
de istoria obiectivă, nu ca cele lui Ștefănescu sau Manolescu: un personaj adevărat, adevărat în paginile unui roman sau în acțiunea unei piese de teatru, va trece ușor din roman sau din piesa de teatru pe scena social sau pe trotuar și nu numai că va trăi printre oameni obișnuiți fără să inspire nici o nedumerire, dar îi va face supușii săi, clasificându-I în aceași categorie cu a sa. De câte ori nu exclamăm:” Încă un Dandanache !“ sau :” Încă un Iocan!“ sau :“Scriitorul
SINCERITATEA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366793_a_368122]
-
care să aibă întotdeauna în vedere binele, dreptatea și echitatea, valori scumpe umanismului ... Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]