1,398 matches
-
duhul mândriei sau trufiei. Pentru început, Cassian prezintă cele două feluri de mândrie sau trufie: a. trufia care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înalți în desăvârșire și care slăbește toate virtuțile mai ales dreptatea și sfințenia; b. Trufia sau mândria care-i încearcă pe tinerii începători. În contextul păcatului mândriei, Cassian rezervă o importantă parte a acestei cărți problemei harului lui Dumnezeu menționând că, doar sub protecția harului și milei divine, creștinul ajunge să primească fericirea de veci
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sunt prezentate, viciile ar fi de două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze externe (arghirofilia și mânia) pe când altele sunt determinate de cauze interne (lenea și tristețea). Pentru că cel stăpânit de aceste patimi suferă de o boală dublă, atât sufletească cât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iar anagogia se ridică de la tainele duhovnicești la cele ale cerului, mai înalte și mai sfinte. Pentru ajungerea la această lumină a științei duhovnicești trebuie să te străduiești mai întâi să dobândești curăția de patimi și să înlături duhul trufiei, deoarece știința duhovnicească rămâne apanajul celor curați. Nu este cu putință ca o minte nepurificată de gândurile și închipuirile necurate să dobândească darul științei duhovnicești (cap. 8-10). Cele învățate prin citit ,,să nu fie predate celor necurați, deoarece învățătura duhovnicească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o facem cu umilirea minții și cu credință, socotindu-ne nevrednici a primi acest mare har. Cine se crede sfânt și nepătat și numai el vrednic de a se împărtăși și pe alții oprește de la aceasta, cade într-o mare trufie (cap. 21). Convorbirea a XXIV-a și ultima (26 de capitole) este susținută de Avva Avraam care, după afirmația lui Cassian, ,,închide în ea moșteniri și învățături de la toți înaintașii”. Cassian consideră că, atunci când va încheia această Convorbire, se va
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cele mai înalte trebuie să le primească cei ce săvârșesc faptele patrioticești, după cum spunea cronicarul, nu vizitatorii avizi de câștig, dascălii de tarantelă democratică, înveșmântați în tartanul lor rău mirositor, irozii străini intereselor acestei nații, cei care zornăie din pintenii trufiei și-i amețesc pe unii cu patriotismul lor gheșeftar"". Avertismentul, lipsit de echivoc, reflectă de asemenea dimensiunea constitutiv fascizantă a leninismului romantic. ""Noi nu avem nevoie de leneviți profeți, de iude care nu au dimensiunea jertfei românești în sângele lor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
când omul trebuie să fie smerit și apăsat sub greutatea păcatelor făcute. Smerenia vameșului și mândria fariseului sunt un prilej pentru Mântuitorul de a arăta că mai bine primită este rugăciunea făcută cu smerenie și umilință decât cea făcută cu trufie. Înaintea lui Dumnezeu, oamenii cei mai smeriți și umili, chiar dacă sunt păcătoși, găsesc mai multă ascultare decât cei ce se pretind drepți și buni, dar care sunt stăpâniți de mândrie și dispreț față de ceilalți semeni ai lor. Pilda fiului risipitor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
omului. Idealul educațional al Sfântului Ioan Hrisostomul este unul de factură pur religioasă: desăvârșirea sufletului prin cultivarea credinței. Așadar, nu un om priceput în artă, știință și vorbire frumoasă trebuie să tindem a face din copil, scrie el în Despre trufie și educația copiilor, ci un credincios devotat. Sfântul Ioan nu condamnă învățătura laică, ce poate fi folositoare omului, dar consideră că mult mai importantă este educația religioasă, pentru ca sufletul să poată aspira la mântuire. În concepția sa, a educa înseamnă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
duci mândria stemei basarabe, Un singur țel, o singură chemare. Nici prin război și nici prin uneltiri N-ai cucerit un tron În țară nouă, Ci prin minunea veșnicei uniri Ce-a Întregit un neam tăiat În două. Ai potolit trufia boierească Și ctitor al orânduirii noi, Făcuși dreptatea-n țară să sporească, Clăcașii dezrobindu-i de ciocoi. Costache Negri și Kogălniceanu Și Ghica și Vasile Alecsandri Cu tine, Înfruntară uraganul; De-apururea cu ei ne vom mândri. Elena Doamna, cu priviri senine
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mitologic precum tehôm („marea primordială”, „abisul”) sau printr-un pluralis tantum, măyîm („ape”, cf. Ps 104,6-9). Toate aceste texte cu un clar colorit mitologic îl descriu pe Yhwh, creatorul ceresc, ca învingător definitiv împotriva tuturor puterilor mării: „Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
trecut: pierzîndu-și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți-vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun-simț și de sminteală; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într-un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le Superbe”; DM „le Très-Grand”; Arb „the All-sublime”. O singură dată i se spune astfel lui All"h în Coran: este ultimul din lista de zece nume de la 59, 23. Aplicat la oameni, calificativul se referă la un defect grav: trufia (sensul obișnuit al lui takabbara este „a se trufi”). Numai All"h are dreptul să se considere mai presus de toți (Qušayr, Ghaz"l, R"z). Aš‘"r îl considera sinonim cu al-Muta‘"l, „Cel fără cusur și fără asemănare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vălurile Încrețite ale uriașilor de bazalt. Mă desprind cu greu din această fascinație de „Fată Morgană”a Împărăției Munților... Vântul se năpustise asupra mea șuierând printre stânci. Privii În jos, și mă cuprinse amețeala. Bezmetică Încerc să negociez cu Atotputernicul!!! Trufia m-a prins În cursă! Și mă putea costa viața! Încă o dată Karma mi-a surâs!!! Mă scutur cu putere pentru a mă Încălzi. Simt cum frigul Îmi pătrunde În oase, pe sub echipamentul neadecvat, picioarele par să Înghețe, obrajii și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
total de la prima privire, iar elementele acestuia le descoperim abia după aceea. Un exemplu, în acest sens, ni-l oferă tablourile lui Velasquez reprezentînd piticii pe care i-a întîlnit la curtea spaniolă. Piticii acestia au un efect comic prin trufia lor fără echivoc, în contrast cu micimea lor, însă comicul se complică printr-o expresie melancolică a ochilor; aceasta introduce un sentiment de simpatie în dispoziția privitorului, ceea ce poate deveni astfel atitudinea de care ne vom ocupa în cele ce urmează adică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
său ceva ce nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
referință în literatura universală. Opera lui Titus Livius a fost valorificată ca sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul marelui dușman al Romei l-a inspirat pe Eugen Jebeleanu în poezia Hannibal: Nimeni n'avea ceea ce el avea:/ superba lui trufie/ și elefanții/ și labele lor sfărâmând vertebrele/ acestor Alpi albiți de spaimă./ Călca, de- abia să se auda, peste stânci/ și s'auzea în luna, și/ nimeni nu mai văzuse trâmbițele/ de piatră ondulândă ale acestor fiare./ Si n'au
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
ingrat! Lovește-i oasele, Aer infect, cu-nțepenire! CORNWALL: Pfui, șir, pfui! LEAR: Fulgere iuți, foc orbitor zvîrliți În ochii-i trufași; i-otrăviți frum'sețea, Cețuri de mlaștini, ce se-absorb de soare, Pentru-a cădea și-a-i nimici trufia! REGAN: O, zei slăviți! Așa ai să-mi urezi Și mie-atunci cînd furia te-o prinde. LEAR: Nu, Regan, ție niciodat' nu-ți dau blestem. De drag mișcata-ți fire nu te va Lăsa asprimii; ochii ei sînt cruzi, ai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se mișcă într-un univers închis, în cicluri care se desfac și se refac, sub incidența permanentă a instinctului de proprietate și, pe o treaptă mai înaltă, a consecinței lui, instinctul ierarhiei sociale, declanșator al unor atitudini foarte diferite, de la trufia primitivă până la snobismul cel mai rafinat. Romanele familiei Hallipa nu relatează mecanismul unei evoluții epice și nu deschid o zare pentru ipostaze omenești ulterioare; ele sugerează prin simboluri obiective eroziunea iremediabilă a unei lumi, deriva implacabilă a indivizilor care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei poetice - ceva din C. pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
așteptat încă cinci zile înainte de a capitula. Iudith s-a rugat lui Dumnezeu să apere cetatea Bethulia de semeția babilonienilor și să-i dea puterea de a ajuta pentru distrugerea lor. Se spune în Cartea Judithei: Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând! Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a zis: "Ca să nu mai fie nici al meu nici al ei, tăiați-l!" Și regele a zis: "Dați-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!" (3: 25-27). Desfrânarea alegorică. Gomer, Oloha și Oholiba. Pierderea credinței, idolatria, trufia, necumpătarea, compromisurile în alianțe, preluarea obiceiurilor străine erau manifestări ale desfrânării poporului lui Israel iar experiența de viață a profetului Osea (în ebraică, salvator) și profeția lui Iezechiel (în ebraică, Dumnezeu va întări, va adeveri) exemplifică alegoria desfrânării. Pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Loghi această propensiune spre artificialitate care se relevă ca teatralizare a compozițiilor sale, cu un cadru și o recuzită împrumutate adesea din pictura simbolistă germană, și cu un motiv autohton, de obicei de factură folclorică. Ca și în Orientala sau Trufie patriciană, semnătura princiară și marca unei alterități înnobilate de distanță, fie istorică, fie geografică, poate fi localizată la nivelul decorațiunilor care-i împodobesc pieptarul rochiei. Orientala, cât și Prințesa bizantină sunt întrucâtva ipostaze ale vechiului motiv al prințesei îndepărtate, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hrușciov voia să-l înlocuiască pe Gheorghiu-Dej, dar cert este că liderul sovietic a insistat să mențină un organ de legătură între partid și stat, pentru ca nu cumva Gheorghiu-Dej să aibă prea multă putere. Acesta din urmă a ripostat cu trufie, amintindu-i imediat de inalienabilitatea dreptului la suveranitate al tuturor națiunilor, indiferent de organizarea lor socio-economică și politică 822. În octombrie, în cadrul festivităților dedicate lunii prieteniei româno-sovietice823, liderul român a anunțat că-și va asuma și funcția de prim-secretar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]