1,961 matches
-
parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor." "Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E un soi de anestezie în masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o țigară cu un vagabond în parc. Am găsit niște oase mici de pui lângă un copac, le-am luat și i-am dat pisicii să mănânce și ea ceva. După ce le-a ros leneș, a țâșnit dintr-odată printre tufișuri direct în stradă. M-am luat după ea, am găsit-o în fața unei porți aspre de fier; o mângâia o femeie în capot alb. Deasupra porții stătea scris amenințător: Spitalul de psihiatrie. — E pisica ta? m-a întrebat femeia, jucându
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu peste un pîrleaz de lemn spre capătul unui cîmp uscat de orez. Carcasa cu piele a unui bivol de apă zăcea În umbră, sub un tufiș, dar În rest peisajul era gol, de parcă toți chinezii din bazinul Yangtze Își părăsiseră satele, refugiindu-se În Shanghai. Ținînd aeromodelul din lemn de plută deasupra capului, Jim alergă de-a lungul cîmpului de orez spre o clădire de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15. Cînd și-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: "Să nu văd moartea copilului!" A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." 13. Avraam a ridicat ochii, și a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiș și Avraam s-a dus de a luat berbecele, și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14. Avraam a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă." De aceea se zice și azi: "La muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
toți ceilalți, și ceea ce face mai ales autorul Visului... La sfârșitul tiradei sale, Tezeu va vorbi despre noaptea de vară atât de propice plăsmuirilor minții, o noapte când spaima te poate cuprinde în orice clipă, făcându-te „să iei un tufiș drept un urs”. Interpretând semnificația piesei, Tezeu interpretează, de fapt, realitatea teatrală în substanța ei: iluzii, amăgiri, fantasme preschimbate în forme de către delirul imaginației poetice. Iată însă că Hipolita se arată dispusă să-i dea replica: în toate aceste „pățanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
genunchi și tăind scurt capul păsării, iar pe Apostolache grăbit să ajungă la ea, cu o pereche de potârnichi atârnând la oblâncul șeii. Intenționase, desigur, să-și ofere serviciile, dar nu mai apucase. Copoiarii își mânau deja câinii spre alte tufișuri, ca să stârnească păsările și pentru șoimul lui Grigore-Feirat, fiul prințului. În marginea pădurii cu copacii desenați în albul zăpezii, Dimitrie Moruzi era mai preocupat de problemele sale, deși părea atent la propriul său șoim și la părerile prințului Manuc. ― ...țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pene imaculate. Astăzi balabanii sunt doar rarități. Gol până la brâu, tânărul Stimo îl asculta cu interes, frecându-și pieptul și brațele cu zăpadă. De fapt, cam asta făceau toți bărbații. Chiar și femeile. Ascunse după un pâlc de copaci și tufișuri, Mariam și Marioritza își lepădaseră tunicile și bustierele și acum își scuturau una alteia ramurile pline de zăpadă. Râdeau înveselite ori de câte ori simțeau atingerea acelei ninsori. Zăpada se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub miile de lăstari, arbuști și fel de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de cineva cu multe cărămizi galbene În stoc, dar fără pic de imaginație. Numărul 15 se afla chiar la intrarea unei fundături șerpuite. Grădinile erau deocamdată prea noi ca să fie altceva decât niște dreptunghiuri de iarbă cu marginile marcate de tufișuri boante. Multe dintre plante aveau agățate Încă etichetele de la magazin. Luminile de la parter erau aprinse, strălucind prin storurile trase, În ciuda faptului că era aproape ora două noaptea. Detectivul Logan McRae stătea așezat pe scaunul de lângă șofer În duba Departamentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care Logan Îi chemase să dea o mână de ajutor și acum peste patruzeci de polițiști În uniformă, plus patru dresori de câini cu tot cu ciobăneștii lor germani, erau afară În ploaia rece ca gheața, cercetând fiecare grădină, clădire publică, adăpost, tufiș sau șanț dintre casa lui Richard Erskine și magazinele de pe Victoria Road. Ofițerul de serviciu le spuse că Duncan Nicholson fusese vârât În cea mai urâtă celulă din Închisoare. Era acolo de mai bine de o oră. Pentru mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O, Doamne! Își duse imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul morții. 11 Agentul Steve se clătină o dată, de două ori și eșuă În tufișuri, unde făcu o reprezentație zgomotoasă și susținută a stării de greață În care se afla. — Vezi? zise Tipul nervos de la consiliu. Ți-am spus eu că e groaznic? Ți-am spus? Logan dădu din cap și răspunse afirmativ, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gura deschisă Într-un țipăt torturat. O fotografie post-mortem a lui David Reid. — Așa o să arate Peter Lumley dacă nu-l recuperăm curând. Vreau să mărim zona de căutare. Trei echipe: terenul de golf Hazlehead, grajdurile de călărie, parc. Fiecare tufiș, fiecare buncăr, fiecare morman de balegă. Le vreau cercetate. Începu să anunțe nume. După ce Insch termină și toți plecaseră, Logan Îl puse la curent cu fata moartă pe care o găsiseră Într-o pungă de gunoi. Nu dură mult. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și fără agitație. OK? — Da, domnule. Seaton Park era un loc plăcut pe timpul verii - porțiuni mari de iarbă verde, copaci maturi verzi, un foișor pentru formații. Oamenii mergeau la picnic pe iarbă, improvizau un joc de fotbal, făceau dragoste printre tufișuri. Erau jefuiți după lăsarea Întunericului. Era la nici o aruncătură de băț de căminele studențești ale Universității Aberdeen, așa că era un flux constant de nou-veniți naivi, cu bani În buzunare. În ziua aceea semăna cu o scenă din Doctor Jivago. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lor era o clădire joasă de beton, din mijlocul parcului, având pereții de pe o parte acoperiți cu o crustă albă. Toaletele publice erau Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa că a intrat În panică. Țipă de-ți sparge urechile. Prietena ei sună la 999 de pe mobil și iată-ne aici. Își lăsă mâna să cadă Într-o parte. Avem patru echipe de căutare pe-aici, care scotocesc sub fiecare tufiș, pod, În fiecare debara. Unde vrei tu. Alte două echipe sunt acolo, În... Insch arătă cu capul spre sticla aburită, indicând parcul de afară. O să punem mai multe echipe În parc imediat ce ajung. Logan Încuviință din cap. — Ce crezi? Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căutarea fiecărui loc În care Martin Strichen făcuse muncă În folosul comunității. Martin Strichen avusese, cu pauze, necazuri Încă de la vârsta de unsprezece ani. De când Își pusese Gerald Cleaver mâinile jegoase pe el. Strichen Își ispășise pedeapsa adunând frunze, tunzând tufișurile, pulverizând buruienile și desfundând toaletele din cea mai mare parte a domeniului de parcuri al orașului. Acționând În ordine invers cronologică, Logan stabili premisele de căutare, Începând cu locurile În care Strichen muncise recent. După aceea, merseseră Înapoi prin listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Iuda (adică pe împăratul Asiriei). 18. În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, de la capătul rîurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19. ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate tufișurile, și pe toate imașurile. 20. În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe el, pe tata, deși pe atunci n-avea cum să fie tatăl meu, ci acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pitice. Rigiditatea, stratul de praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea în care se aflau trupurile demonstra că muriseră pe Tamarind, la numărul 2307 Nord. Danny dădu niște tufișuri la o parte, îngenunche și îi permise Omului Cameră să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
între ei semănătorii (culegătorii) de cânepă, vezi un studiu privind credințele și riturile magice din Ținutul Făgărașului, publicat în 1940 de Ștefania Cristescu-Golopenția (280). în poezia Buruiana asta (din volumul Una sută una poeme, 1947) Tudor Arghezi vorbește despre „corciul [= tufișul] de mătră- gună” care „tiptil” se „strecoară” în lanul de grâu. Și în Vechiul Testament, „merișoare [= fructe] de mandragoră” (dudaim), cu efecte afrodiziace (încercate de Iacob și Leia), cresc spontan în lanul de grâu : „Și Ruben s-a dus la câmp
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]