1,529 matches
-
gândi la asta. Îmi trece, măcar razant, prin cap să renunț la toată nunta aia uriașă și extrem de costisitoare? La simplul gând de a face asta, mi se strânge stomacul. — Becky? Vocea lui mami îmi împrăștie gândurile și ridic privirea tulburată. Stă în ușile glisante dinspre verandă, cu o față de masă în mână. Becky, te caută cineva la telefon! — A. OK. Cine e? — Robin, sau cam așa, spune mami. Bună, Tom, dragule! — Robin? Mă încrunt nedumerită și pornesc spre casă. Robin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
chemați șefii responsabili ai partidului cuzist din localitate și le veți cere să declare scris că răspund moralmente și material de orice tulburare a ordinii și de pagube. Veți lua măsuri ca ordinea publică și liniștea cetățenilor să nu fie tulburate prevenind comandamentul militar pentru a vă asigura de sprijin pentru ordine. Dacă șefii cuziști refuză a da declarații veți raporta” În anul 1933, în orașul Dorohoi, un nucleu cuzist cu 23 de membri era condus de învățătorului Ilie Mihalachi, membri
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la Bârlad adresa nr.99/14 ianuarie 1965, ce avea anexate și câteva liste lungi ce cuprindeau diverse obiective și acțiuni ca trebuiau a fi musai exceptate de la publicare, pentru o mai bună liniște a poporului, bănuiesc, ce nu trebuia tulburat NICI CU UN CUVÂNT „ANAPODA” din nobila sa muncă de ridicare a societății socialiste multilateral dezvoltate, pe cele mai Înalte culmi de progres și civilizație! Sper că s-a reținut lozinca ceaușistă cea mai uzitată de „inventator” În vesela „iepocă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ni s-au dezvăluit imagini unice, un oraș în miniatură, organizat perfect, o mare albastră pe care câte o pată albă, semnala prezența vreunei ambarcațiuni, un cer limpede și totul în bătaia unui vânt răcoritor și sub semnul unei liniști tulburate doar de poveștile noastre sau de clinchetul declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orchestrelor simfonice. Dar, deodat), muzica se Întrerupe și se anunț) explozia unei bombe teroriste. O nou) explozie În fața unei cafenele de pe strada Jaffa: șase tineri uciși și alți treizeci și opt r)niți. Îndurerat, renunți la b)utura ta civilizat. Tulburat, pleci s)-ți servești civilizat masă În oraș. Pretutindeni explodeaz) bombe. La Londra tocmai s-a aruncat cu dinamit). Deosebirea este Ins) c), atunci când o bomb) explodeaz) Într-un restaurant din West End, dreptul fundamental la existent) al Angliei nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
materne se poart) o lupt) Între lumin) și Întuneric și poate c) istoria Rusiei este, parțial, o revolt) Împotriva acestor expresii mieroase de care oamenii „realiști” se simt tr)dați. Ei folosesc expresii afectuoase și poate simt c) o minte tulburat) de dragoste este periculoas). Primejdia Îți mobilizeaz) mijloacele de ap)rare și dup) aceea ucizi pentru c) sufletul ț)u a fost tulburat. Unul că Gromîko se poate simți Ins) la ad)post În spatele munților de cadavre, vorbindu-i mieros
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c)uta - le scoate de sub braț cu aerul unui om care se preg)teste s) semnalizeze cu dou) fanioane. Încerc s)-l ajut f)când conversație În timp ce el frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ori: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu te l)să ademenit de ceea ce spun intelectualii de aici. Mai ales tu ar trebui s) știi asta foarte bine”. Îmi amintesc de acest avertisment acum, Ins) În același timp v)d cât de tulburat este profesorul, cum i se rupe inima. Vorbește despre istoria evreilor, istoria Europei, istoria universal), Ins), În mijlocul uneia dintre frazele sale academice, se Întrerupe și spune: — În definitiv, nu Hitler a câștigat? M)car În ceea ce-i privește pe evrei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ca lâna, Între albastrul intens care se Întinde Înspre nord și p)mântul Înghețat. Trecem prin acest v)l gri și iat) hibernala Anglie, de-un verde-Închis, ca un parc. Și aerul sinistru al Londrei, o bun) terapie pentru spiritele tulburate. Mergem la Hotelul Durrant, pe George Street. Pe George Street, priveliștea Muntelui Sion este Înlocuit) de zidurile și ferestrele victoriene ale muzeului de peste drum. Putem vedea, pe o strad) lateral), locul În care c)pitanul Frederick Marryat, autorul c)rții
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Un... un voievod fără nici o vază în Europa, domn peste un neam sărac, aproape varvar! Tu, tu i-ai dat putința ca numelui său să-și alăture pe acela al marii principese nepoata împăraților Vizanțului! Puțin lucru-i acesta?! Maria, tulburată, se ridică: Alexandre! Eu nu... încearcă ea să protesteze, dar vorba i se frânge. Te rog să nu te amesteci! spune ea apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog Alexandre! Te rog!... Bine, bine! spune el împăciuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înconjoară... O strânge aproape, își cufundă fața în părul ei, respiră adânc aroma părului ei cu miroznă a busuioc și sulfină... Dar se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește el în gând. Nu zână, Înger păzitor, șoptește Voichița tulburată. Ce n-aș da să fiu Îngerul păzitor al Măriei tale... Mi-aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O moarte pentru un mare rege... A căzut o dată cu Împărăția: 29 mai 1453, în zori, glăsuiește Țamblac adânc tulburat. A căzut?! Într-un fel, a fost o încununare. Și-a cucerit nemurirea... Povestește-mi cum a fost. Povestește-mi, Ioane... Dar ți-am povestit de trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește-mi și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
desparți de el! Ochii în patru, fiule... Și de tine ai grijă, tăicuță, spune el grijuliu. Oțelește-ți brațul, dar mai cu osebire mintea! O minte ascuțită valorează cât o mie de săbii... Ștefan se oprește la fereastră. Respiră adânc, tulburat. I se perindau prin minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O față bisericească a înțeles ce nu înțelege regele său, remarcă Ștefan, vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și... și de Voichița. Să le fii un adevărat părinte, cum mi-ai fost și mie... Vlaicu își șterge o lacrimă furișată prin crețurile obrajilor și bolborosește: Făgăduiesc, fiule. Da' să ai grijă... Ștefan ridică hrisovul cu amândouă mâinile, solemn, tulburat. Și, ca printr-o minune, clopotele Sucevei prind iar să bată, făcând clipa și mai solemnă. Voi să stați mărturie pentru vrerea mea din urmă: "Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei, cu limbă de moarte, las moștenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea străjerului: "La Suceava în Cetate, peste tot e liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg înainte și credința-mi va veni!" Ștefan, tulburat, tace. Se duce la fereastră, se întoarce, nu-și află locul. Izbucnește: Un voievod, singur, fără oaste, fără țară nu există... La ce-mi folosește un munte de credință? În ce? În cine să cred? În tine! îi spune Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
roagă fierbinte. "Cu harul ce mi-a fost dat... Câte au fost iertate pe pământ, iertate să fie și în Ceruri. Te dezleg pe tine, Ștefan al Moldovei, te dezleg de păcat! Iertat să fii! Dumnezeu să te ierte!" Ștefan, tulburat, ascultă cu privirile plecate, în tăcere, apoi, spune încetișor: Mă speli de păcate, părinte? Te spăl. Ai tu puterea aiasta? O am. Cine ți-a dat-o? Rugăciunea. Ștefan ridică privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat, am luat de jos una și am băgat-o în servietă. Acum, când scriu, se află pe birou, în fața mea; o contemplu îndelung, o iau în mână, o cântăresc și o pipăi. Nu s-a schimbat deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au apucat să-mi fie socri), pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-L urma pe Hristos. Până atunci nu știusem ce anume așteptam, ce doream în chip obscur și imperios să aflu, să înțeleg. Asta era : acum, dintr-o dată înțelegeam. Ascultarea Liturghiei, a cuvintelor ei răscolitoare, cutremurătoare, mă lăsau de fiece dată tulburat și însetat. Acesta era cuvântul-cheie, cuvântul zguduitor și liniștitor. Formulă simplă și teribilă. O auzisem, o citisem de multe ori. Dar o luam ad litteram, ca o exigență imposibilă (materialmente imposibilă), ceva ca o formulă asimptotică. Sau ca o formulă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de gest nu se termină ciuma în Mexic, teologa semnează, dar nu cu numele ei, ci cu formula autoacuzatoare: Yo, la peor del mundo (Eu, cea mai rea din lume). La puțin timp, moare ea însăși de ciumă și apele tulburate revin în matca lor. 2. Licheaua lichelelor În veghea lui neistovită după lichelele abstracte, pe care le soma în 1990 să ne lase în pace, după o lungă cugetare de mai bine de 16 ani, în sfârșit, marele moralist Gabriel
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că nu vă va abandona, ba chiar o să vă ajute să găsiți o sistematizare bună în altă parte. Atât cât îmi stă în putință, o să vă dau tot ajutorul necesar». Cuvântul calm, convingător și sincer, a dezamorsat furia acelor femei tulburate: «Auziți, părinte, dacă e Domnul cel care vrea această Operă pentru copiii orfani și abandonați, noi nu putem nicidecum să ne punem împotriva sa. Dar măcar dați-ne o binecuvântare, care să ne ajute să găsim cât mai repede o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]