3,788 matches
-
auzi nu mai simti persoana care până mai ieri era lângă tine o vamă îți taie drumul în bucăți de alei transpirate și începi să visezi trenuri care deraiează în zori gări unde întâlnești pe cine ai vrea în ape tulburi văzând cum se scaldă dorințele tale semn rău perceput în descântec de vise și depărtări depărtări ce ajung nicăieri și tu așteptând și sperând sărutul promis undeva într-o poiană cu flori plină de iubiți regăsiti și iarăși iubiți ce
EXTRAS DIN MEMORIA DESPĂRŢIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343199_a_344528]
-
mai fi trofeu în gândul vânătorului. Integrez liniștea în poeme și-mi prelungesc trăirea prin ele. Poate și aerul respirat în odaia mortului duce cu el cuvântul rostit, către preaînaltul cer căzut peste cântec. Greșelile mi se frâng, prin ochii tulburi invocând divinul în care mă contopesc. Referință Bibliografică: Singura rugă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 627, Anul II, 18 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SINGURA RUGĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343580_a_344909]
-
cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi față asta de pernă? Uite! Fetele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben că pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vica foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac ! -Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vica să aprindă
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
luptător.Aveam în spatele meu mii de luptători neînfricați.Cuceream cetăți pline de comori, inimile domnițelor se topeau ca zăpada primăvara la vederea eroului.Apoi am crescut.Războinicul și-a luat ranița în spate și dus a fost la război.Vremuri tulburi și prin satele noastre soseau mereu plicuri albastre.Plicuri ce dovedeau de netăgăduit că nu mai este nici o speranță.Azi Ion, mâine Ilie sau Gheorghe.Femei cernite ce plângeau în batic, copii uitându-se lung spre drumul de unde ar fi
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
că datoriile lui erau legate și de viața publică, pentru că preotului nu-i poate fi indiferent pe mîna cui se află țara. Cei care s-au grăbit să-l judece ar fi trebuit să știe că, în vremuri grele și tulburi pentru stat și Biserică, înșiși călugării de la Muntele Athos, bunăoară, coborau în viața publică, renunțând la liniștea chiliei și luând atitudine deschisă împotriva celor care lezau interesele comunității. O asemenea atitudine a avut (și) Părintele Constantin Voicescu. Spunea lucrurilor pe
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
numărul 200. Juna revistă are, dar, 17 ani. Este o performanță, un succes într-o viață literară unde revistele apar repede și mor tinere. Felicit pe scriitorii ieșeni care fac ce fac și reușesc să scoată, în vremuri așa de tulburi, o publicație literară care încearcă să țină drumul drept și să judece drept. O să mă bucur și mai tare de priceperea și abnegația lor atunci când va reuși să-i determine pe tinerii critici ( talentați și nerăbdători) să-și asume, în
PERFORMANŢĂ. A APĂRUT NR.200 AL REVISTEI CONVORBIRI LITERARE, IAŞI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343723_a_345052]
-
de lacrimi nearse Se răsfrâng cu durere, Peste chipul trist, slăbit Umilit al... norodului. Cârmacii au adus jelanie, Au rănit Inima cea mare, Au prăbușit pe orfani, văduve, Pe bătrâni și pe copii... Ne-au aruncat la neguțători, În apele tulburi din patru zări. Din destine curg în valuri, Lacrimi neosteite de speranțe. Adevărul e chior, neputincios, Dar până când? Ceva se va-ntâmpla cu gloata Înfometată și jefuită de noii ciocoi. Înstrăinați de propriile bogății, Sărăciții și însetații de dreptate vor
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi fața asta de pernă? Uite! Fețele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben ca pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vică foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac ! -Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vică să aprindă
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi fața asta de pernă? Uite!Fețele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben ca pepenele și urmele unui trecut tulbure.-Vrei să vezi unde a dat Vică foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu la colectivă.Pac ! Pac !-Nu e adevărat, spune Bogdan, Ana a aprins fânăria acu’câțiva ani.A vrut el Vică să aprindă
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
terminarea școlii, m-am îndrăgostit de poezie. Ani buni mi-a luminat aceasta nopțile de vară. Și am ajuns acum un simplu om ce încearcă să trâiască prin frumos și bine. Când nu reușesc ... mă îndepărtez de locul, gândul cel tulbure. Mărturisesc că nu este ușor. Așa s-a întâmplat la 47 de ani când am luat-o iar ,, de la zero" și am descoperit că ,,a scrie" este o terapie pentru mine. Cum călătoream prin lume, am trimis, la început celor
DESPRE MINE... de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340158_a_341487]
-
subiectul unor dispute teritoriale, lingvistice, materiale, motiv pentru care s- a inventat ,,arheologia,,. Arheologie ce se luptă încă cu ideea de ,,ăsta a fost cândava al meu și trebuie să-mi justifice apartenența, propietatea și locul aici. În această periodă tulbure, dispar popoare întregi și propietățile lor, culturi și civilizații, dispare cel mai mare imperiu din vremea aceea, cel ce reușise să ridice omul, cât de cât, din praful țărânii prin care cotrobăia neputincios. Se instalează curând un haos lumesc, denumit
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
sancțiuni. În consecință, procedura de revocare, în ceea ce privește motivele pe care aceasta se întemeiază, nu numai că nu este suficient de clar și explicit stabilită la nivel legislativ, ci, de fapt, nu este stabilită deloc. Înțelesul textului este „tulbure“, în sensul că nu stabilește nici natura și nici felul atribuțiilor încredințate membrului Plenului CES, reprezentant al societății civile, a căror neîndeplinire ori îndeplinire necorespunzătoare atrage revocarea. Mai mult, textul criticat nu stabilește nici modul prin care se poate constata
DECIZIA nr. 679 din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/278074]
-
că intri-n pușcărie! Au sărit și oamenii care stingeau focul: oprește-te, nebunule, că faci pușcărie! --Lăsați-mă să-l omor, chiar dacă intru-n pușcărie! Unde ești, nemernicule, unde ești? Văzând că oamenii se apropie de el, cu ochii injectați, tulburi, a țipat înfiorător: --Nu vă apropiați, că vă iau gâtul! Și a-nceput să dea cu coasa-n jurul lui. Speriați, oamenii s-au oprit la câțiva metri, rugându-l să se liniștească. Poate s-ar fi potolit, dacă Fane
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Părinte scump...Îți scriu acuma pe-o rază sângerândă: Aici sunt vremurile tulburi de țipăt și osândă... Poporul iar s-a ridicat căutând cumva dreptate Și plânge cerul, Tatăl meu, jelind dureri și moarte... E frig și parcă e tot noapte în suflete de-o vreme... Și toamna s-a-mbrăcat în doliu...și țara
SCRISOARE CĂTRE DUMNEZEU de MARIA LUCA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377530_a_378859]
-
și fantezia sa. Femeia naște, femeia dăruiește lumii cel mai frumos și prețios dar - copilul, femeia devine mamă! Femeia este cea care păstrează vie flacăra credinței în Dumnezeu; ea este cea care se roagă din inimă Domnului, în aceste vremuri tulburi... Nu credeți? Intrați în biserici și veți vedea! „Toate popoarele civilizate au respectat femeia”, scria Jean-Jacques Rousseau. Și când ne gândim că astăzi mai sunt femei care nu pot fi văzute pe străzi, care trăiesc oarecum în altă lume, o
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
sunteți foarte valoroși și cum carnea ta, melcuț, are aur în carate, te mănâncă fără casă, te vând în străinătate ? Și că balta asta caldă, de îi zic ei Dunăre, nu e nici un fel de baltă, chiar de-i apa tulbure, este apă volburoasă care vine ... de departe nu este o baltă simplă cum afirmă toți în carte! Te mai vor și cocoțat, pe uluci sau pe butoi, tot așa, măi melg bleguț, te papă cu usturoi! Mere dulci, să fim
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
o clădire c-o sală spațioasă, cu pereți albi și înalți, mobilată cu canapele, vegheate de-o masă cât o catedră. Cu trei scaune ocupate, asemenea unui complet de judecată. În sală tăcere...tăcere...tăcere. Călătoru, plin de-o bucurie tulbure, intră-n sală, ia loc pe o canapea și cu o privire încurcată, ascultă destul de curios la cei de la „catedră”. Până când unul, care, parcă și-a lăsat roba-n cui, se hotărăște și zice: Justițiarul: Hei, hei bătrâne, ce vrei
MONUMENTUL DE LA...URSOAIA (LUMINA DE LA CERNICA VA STRĂLUCI ŞI ACASĂ) de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378507_a_379836]
-
întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de un albastru tulbure, șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
al cuiva, trebuie să ai și tu o doză. • Toți pierzanții fac semnul victoriei. • Minciuna anesteziază conștințele, în timp ce adevărul operează. • Suferi din cauza unui om rău? Iartă-l, ca să nu fiți doi oameni răi (Sfântul Augustin). • Cine se scaldă în ape tulburi nu poate ieși curat. • Greu e să fii liber... • Chestionar: ce face o femeie singură in lift, dacă există o oglindă? • Să fii bețivul orașului nu-i așa de rău, dar tocmai la New York? (Henry Youngman). • Nu mi-e rușine
ZICERI (239/240) – FEMEI NERVOASE & BEŢIVUL ORAŞULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378816_a_380145]
-
cărora de la bun început le-a rupt aripile. Nicolae era obosit și deprimat, știa că nu mai avea rost să insiste, avusese niște speranțe deșarte, știa că a pierdut tot ce a avut mai frumos și drag în viața lui tulbure. Trebuia să învețe să trăiască fără ei, nu-și putea imagina cum va putea suporta, până acum era încă animat de o speranță, slabă, dar era totuși ceva. Se spulberase și aceasta pentru totdeauna. - Domnule Nicolae, în calitate de avocata a Laurei
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378854_a_380183]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului De unde capeți, caracter? Când în tine cultivi orice, dar nu respect de sine?! De unde iei, gânduri bune? Când al tău are doar grele, deochiate, una peste alta, tulburi stări?! Și cum să te înconjoare, iubirea?! Când semeni îndoială, suspiciune și necredință?! Fiindcă, uite, greierului, nu-i oprește cântul, nici ploaia! Iar pe cer, seninul, doar îl traversează norii! Referință Bibliografică: De unde? Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE UNDE? de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379042_a_380371]
-
greu porni pe potecă la vale. Avea impresia că merge pe o alee flancată de un roi de stele. Credea că pornind, vedenia o să dispară. Făcu primii pași încet, încet, iar țiuitul din urechi persista, la fel și privirea încă tulbure. După ceva timp de mers, cărarea era tot mărginită de foc. Nu mai simțea oboseală și nici greutate la mers. Îi venea totuși să glumească în sine, zicându-și că era un musafir de vază fiind tratat de măria sa Muntele
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Am rău de mare, nu am rău de tine. Încearcă să mă prinzi ca pe-un delfin. Și joacă-te cu solzii din retine. Și scapă-mă odată de-acest chin. Sunt tulbure ca mustu-n prag de toamnă. Mă limpezește doar privirea ta. Rubinul din cercel ce mă întoarnă mereu din drum,mereu, mereu și-aș vrea, Să scap de dorul tău ca un efluviu ce îmi inundă în apus, ecluza. Am rău
FRICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379147_a_380476]
-
suntem?- se dezmetici ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. -Și tu cine ești?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fi cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?... -Doamneee, am câteodată niște căderi în gol încât uit tot! Avea ochii tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
שרפינו. שם,אתה לא לבד. פה למטה,קר. אתה חסר לי. **** NOAPTE DE IANUARIE Doream să apari, să te simt prezent ,și cald, încă aici. Deodată,discutăm. Pe o bancă lungă, îngustă, nesprijiniți. Îndelungat. Despre ce?despre cine? Totul e tulbure.. Subit, te -ndepărtezi. Un pat se ivește și tu te -ntinzi pe el. Eu mă apropii. "Nu acum. Vreau să fiu singur", îmi dai a-nțelege. "Deocamdată", pari a spune. "Și- apoi",îmi faci semn, "sunt aici și părinții, ai
NOAPTE DE IANUARIE- ליל?' בינואר-VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379850_a_381179]