1,788 matches
-
a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar pentru că tu nu mi-ai dat de ales. S-au privit fix unul pe celălalt, respirând greoi, în timp ce emoția îi sufoca. — Vrei, ordonă el, cu o expresie dură ca un tunet, cu ochii fixați pe chipul ei, să urci la mine în cameră? —Hai. Ea era deja în picioare. Primul sărut a fost unul frenetic. Încercând să recupereze cât mai mult dintr-odată, el a tras-o de păr, a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putu să nu. — Mi se face rău din cauza ta! Șuieră ea. Îți faci de lucru cu băieței! Ticălos mic și murdar ce ești. Să fi trăit taică-tu... — Ce? Ce? Dacă trăia taică-miu ce? Vocea lui Martin suna ca tunetul, tremurând de furie. Te-ar toca-n bătaie! Asta! Ceva se zdrobi În sufragerie. O vază sau un borcan. Profitând de zgomot, Watson Își strânse picioarele sub ea și-mpinse, târându-se pe podea ca o omidă. Se Îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oraculum a visat că, într-o noapte de iarnă, un cutremur va face să se clatine stâncile aflate sub oraș; oamenii vor fugi strigând, un val înalt cât terasa Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul regal, și cheiurile. În cele din urmă se va retrage, învârtejindu-se în bulboane, și va lăsa în urmă o întindere de nămol. Din marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că era urna cu cenușa lui Germanicus. Se spunea că în cenușă rămăsese inima intactă, neatinsă de flăcările rugului enorm. Și cu toții căzuseră de acord că acesta era ultimul semn neîndoielnic al otrăvii. Pe când făceau primii pași, băiatul înțelese ce tunet teribil puteau dezlănțui deodată mila și revolta a mii de oameni, care acum strigau și hohoteau. Însă, după debarcarea aceea dramatică, Agrippina și tovarășii lui Germanicus văzură că nici pe dig, nici în oraș nu-i aștepta vreun oficial. Autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
americanii Își părăseau cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mult din imaginația sa. Spre deosebire de avioanele Mustang și Lightning, care treceau ca niște mașini de curse peste orezării, bombardierele B-29 apăreau din senin pe cerul de deasupra capului său, de parcă ar fi fost chemate de mintea flămîndă a lui Jim. Tunetul lor tot mai puternic străbătea pămîntul dinspre docurile de la Nantao. Un vas japonez de trupe, aplecat pe bancurile de nisip, era bombardat Întruna, pînă cînd Jim putea vedea lumina zilei prin suprastructura lui. Cu toate astea, pista de ciment de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața trasă a soldatului japonez, care părea tulburat de lumina aceea. Amîndoi așteptau tunetul care urmează după lumina bombei, dar o tăcere deplină se așternuse peste stadion și peste terenul Înconjurător, de parcă soarele ar fi Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
explozive pentru trupele Guomindangului. Batalionul, cu sprijinul artileriei, lichida ultimele unități comuniste care Încă rezistau printre ruinele magaziilor din Pootung. Pe delușor, cadavrele soldaților comuniști uciși erau orînduite ca lemnele de foc. În tăcerea de după trecerea bombardierelor. Jim putu auzi tunetul dureros al barajelor de artilerie din Hungjao și de pe cîmpul deschis din vestul Shanghai-ului. Cel puțin trei armate naționaliste se strîngeau În jurul orașului, Înșelîndu-se unele pe altele În privința controlului asupra aeroportului, docurilor și asupra liniilor de cale ferată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e mastică și să se Îmbete, perorând că Biblia hazlie este o carte mincinoasă și nenorocită, că, uite, e un Dumnezeu, că-i bate cu fulgere și tunete, să se Învețe minte ei care nu-i dau o pensie ca lumea, mama lor de ticăloși și hoți, că el la rebeliune s-a dus noaptea și a bătut cinci cruci din așchii pe ușa lui Finckelmann și Lencovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Se dă de știre! Tăăăt omu’ s-auză mâne de dimineață! Toți ficiorii să fie la sfat! Tăt omu s-auză! Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Și aude și acum cum bate Folea În dobă, că i-a chemat drăguțu’ de Împărat, dar tunetul se pierde și cad aceleași frunze În groapa de unde nu poate ieși, el, dar mai cu seamă omul de lângă el, cu rană mare la pântec - Îi pune pe rană pâinea pe care o mestecă Întâi În gură și-l leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adâncuri. „Ană dragă, Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi țâșni o pasăre care sfredeli cerul verii ca un tunet. Bărbatul Întâi scrâșni, spărgându-și măselele, izbucni În plâns, apoi Începu să cânte ușor, Îndelung, ca atunci, În plutirea aceea peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se de mână cu fata notarului, neștiind că, de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei. Felicitându-se În gând pentru dibuiala de care dădea dovadă În jocul ăsta de-a detectivii, se Întoarse pe călcâie ca să iasă. În timpul mișcării acesteia, cotul ei atinse coada unui mop și acesta a căzut pe jos cu un tunet Înfiorător. Inima lui Ruby se opri În loc. Își Încolăci mâna În jurul ușii și se uită cu coada ochiului să vadă dacă cineva observase gălăgia. Spre marea ei ușurare, coridorul era gol. Tremurând din cap până În picioare, respiră adânc și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
minunat agonist! - la 26 iunie 1839, cu treizeci și trei de ani înaintea definitivei sale morți terestre. Și dacă istoria n-ar fi decât râsul lui Dumnezeu? Fiecare revoluție unul din hohotele sale de râs. Hohote de râs ce răsună ca niște tunete, pe când ochii divini lăcrimează de râs. În orice caz și de altminteri nu vreau să mor doar ca să le fac plăcere anumitor cititori nesiguri. Și tu, cititorule ajuns până aici, oare trăiești? Continuare Așa se sfârșea povestirea despre cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre est; capul păsării și ciocul erau Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure că era Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
De ce vorbești singur? Fima răspunse: —L-am aprins pe cel electric la Gad. În biroul lui Alfred n-am intrat deloc. Dar am să mă duc Într-o clipă. Înțelegând ce i se cerea, ieși să umple butelia. La Întoarcere, tunetele Începură să se rostogolească, joase și dese, de parcă deasupra norilor se Încinsese o luptă disperată Între blindate. Fima Își aminti deodată versetul „El atinse munții, iar ei fumegară“, pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un tunet îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
clienți. Doar ți-a spus cu gura lui că ești un vânzător bun, afacerea cu macaralele nu-i mai funcționează ca înainte. Tu ești o concurență extrem de inconfortabilă pentru el. În W. însă se amplifica un uruit, un freamăt, un tunet insuportabil. Și la fel ca atunci când bunicul anunțase că le-a cumpărat fiilor lui, W. și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o senzație care să precipite o evacuare, dar nu avu noroc. Se așeză În fotoliu, răsfoind ziarul fără a găsi nimic care să Îi rețină atenția mai mult de câteva clipe. Din Europa Răsăriteană păreau să se audă bubuituri de tunet, prevestitoare ale unui conflict iminent - dar când nu se auzeau? În Armenia, situația era tensionată, iar În Newfoundland era criză. Japonezii le luaseră chinezilor portul Arthur și chinezii capturaseră câțiva soldați japonezi, Îi ciopârțiseră și trăseseră hălcile În țeapă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la Manchester fusese un triumf. Tree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mai fie unul exclusiv civil. Văzut prin lucarnele din acoperișul casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și de vântul ușor dinspre nord-vest. Dar, de îndată ce vreau să-mi amintesc de tunetul îndepărtat al salvelor de pe Schleswig-Holstein care își trăise traiul, ca veteran al bătăliei din strâmtoarea Skagerrak și nu mai era bun decât ca navă-școală pentru cadeți - sau de zgomotele gradate ale avioanelor care erau numite Stukas din cauză că, de sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]