2,252 matches
-
străzii: oameni, mașini, pași. Culoarea întunericului de sub eșarfă nu mai era aceeași, de parcă cineva ar fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
expresie. Dacă e pe cale să se producă o schimbare în oponentul tău, nu trebuie să faci nici cea mai mică mișcare ce i-ar distrage atenția. Nu trebuie să rupi niciodată vraja. — Chiar nu e foarte complicat. Voia să răsufle ușurată: avea să vorbească. Dar figura îi rămase înghețată. — Ne trebuie un acord de pace aici, Maggie. Și eram, naiba să-l ia, destul de aproape. Apoi, weekendul trecut, auzim că circulă pe-aici o tăbliță, care s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adoră mirosul, iar locuitorii sunt sătui până peste cap de el. Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise ușurată, dar nu și bucuroasă. Nu era doar durerea care încă pulsa înăuntrul ei; nici umilința că fusese expusă privirilor tuturor, chiar și părțile ei cele mai intime, ca o carcasă de animal; nici măcar ceea ce îi dezvăluise Miller nu era adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
direct la ea. Știi, spuse. De obicei insist să mergem într-un loc nou la a doua întâlnire. Încercă să zâmbească, dar nu făcu decât să se strâmbe. Ea se așeză lângă el, sărutându-l lung pe buze. Se simțise ușurată când primise mesajul, dar asta nu era nimic pe lângă ce simțea acum. Vru să-l îmbrățișeze, dar se opri când el icni de durere. Arătă spre piciorul drept, explicându-i că sub blugi era un bandaj gros care acoperea rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
juridic insistă ca acest laborator să nu se mai atingă de nici un material de la familia Weller. Marilee Hunter pufni. — Adică ni s-a luat cazul. Li se luase cazul! Gata cu investigațiile, gata cu dezgroparea cadavrului! Marty Roberts se simțea ușurat, deși făcu tot posibilul să pară distrus. — E atât de nedrept, spuse el. Modul în care avocații ne conduc societatea. Nu contează. S-a terminat, Marty, zise ea. Gata. Mai târziu, Marty se întoarse în laboratorul de patologie. — Raza, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiica mea, domnișoară Murphy? — Oh, sunt sigură că sunt a dumneavoastră. Nu e nici o îndoială în privința asta. Vorbea cu o încredere neobișnuită. — Mama dumneavoastră spune că mă cunoaște? întrebă Bennett. — Nu. — Că m-a cunoscut vreodată? — Nu, Dumnezeule. El răsuflă ușurat. — Atunci, mă tem că nu înțeleg ... — O să trec direct la subiect. V-ați făcut rezidențiatul în Dallas. La Southern Memorial. El se încruntă. — Da ... — Toți rezidenții donau sânge, pentru cazul în care era nevoie de ei ca donatori de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plutea În aer și parcă așteptau cu toții să cadă. Ochii recepționerei s-au făcut mai Întâi mici, apoi s-au deschis larg, iar zâmbetul de pe chipul ei a dispărut fără urmă. Zeliha nu se putu abține să nu se simtă ușurată. Până la urmă, veselia aia feminină necondiționată, debordantă scosese la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era pe drum. Armanoush era gravidă În patru luni. Doar când a fost Împins pe ușă În strada Întunecoasă și-a amintit Hovhannes Stamboulian să-i dea soției sale cadoul. Și-a vârât mâinile În buzunare și s-a simțit ușurat că vârfurile degetelor sale nu au dat peste rodia de aur. O lăsase acasă, Într-un sertar al biroului. A zâmbit ușor gândindu-se cât de Încântată va fi Armanoush când o va găsi. De Îndată ce soldații au plecat, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar trebui să fie plăcut să trăiești alături de mine. Am toate datele necesare. Oamenii mă găsesc amuzant, rafinat, sensibil, simpatic, generos, vioi, surprinzător. Atunci, care e problema? Îi lipsea oare Delphine? Era fericit că e singur. CÎnd plecase, se simțise ușurat. Era mai comod pentru el să creadă că Delphine Îi lipsește, dar habar n-avea de acest lucru. CÎnd ea era acasă, o scotea din minți faptul că nu-l auzea practic niciodată bătînd la mașină: „Știu cum e cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În pumn pielea de căprioară. Bunicul era chițibușar, nu voiam să ne spună că dăduserăm rasol. Avea obiceiul să bombardeze cu scrisori Ministerul Apărării pentru a semnala inexactitățile din hărțile de Stat-Major care indicau drumuri carosabile inexistente. Toată familia respira ușurată cînd pleca. Seara, Împreună cu surorile mele, așteptam să se culce părinții ca să dăm buzna În odaia bunicii care avea avantajul, În ochii noștri, că suferea de insomnii. Peste ani, Într-o altă Încăpere unde i se aduceau medicamente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din Cirene sub povara Crucii, făcînd drumul Împreună spre suferință. Niciodată Înainte nu mă mai simțisem astfel, pe drum, desprins de toate, disprețuind totul, ușurat, liber, neexistînd decît pentru acea durere și pentru iubirea mea care Împărtășea durerea cu soția mea. S-a Întîmplat la fel ca pentru Avraam. Dumnezeu a trimis un Înger spre a opri sacrificiul. Ne lăsa Împreună cu recunoștința noastră infinită“. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
soția mea. S-a Întîmplat la fel ca pentru Avraam. Dumnezeu a trimis un Înger spre a opri sacrificiul. Ne lăsa Împreună cu recunoștința noastră infinită“. După părerea mea, Îngerul acela era penicilina. Rețin că tata se simțise „desprins de toate, ușurat, liber“ În momentul În care era convins că eu am să mor. Textul lui Începea astfel: „Pe masă, termometrul apăsător. Și medicul acela care nu mai venea!“. Comentariul unui critic al epocii: „Toată această trăire iradiază poezie“. Puțini copii, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înseamnă să accepți ce se Întîmplă și să tragi folos ca să poți merge În Întîmpinarea unei noi aventuri. Sfîntul Francisc acceptă să meargă Înainte, dar, la fiecare pas, el Îl Întreabă pe Dumnezeu Încotro s-o apuce.“ Tata se simțise ușurat cînd scăpase de editura Cedrului. Unul dintre primele titluri publicate aici fusese o carte pentru copii, tipărită la Avignon În noiembrie 1945, o adaptare făcută de Franz Weyergraf după o poveste de Andersen, Crăiasa zăpezii. Trebuie să fie plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mângâind-o pe păr, că nu o va mai părăsi niciodată și că, de-acum încolo, nimic nu le va mai despărți. Ceața începea să se risipească, iar Lilia avea impresia că își ținuse ochii închiși mai mult decât intenționase. Ușurată că se afla încă pe picioare, își strânse șalul în jurul ei și o luă în sus pe Strada Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța Biserica Adormirii Maicii Domnului, ale cărei ziduri se ghiceau după tarabele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
contează. ă Zoia locuiște undeva lângă Haymarket, cred. ă Mulțumesc. Mi-ai fost de mare ajutor. ă Sunteți sigur că nu vreți nimic de la mine? Fraulein Keller mi-a spus să fac orice îmi cereți. ă și nu te simți ușurată? ă Nu are nicio importanță pentru mine. La urma urmei, de asta sunt aici. ă Chiar ești așa de indiferentă? Raia se întinse și îi ridică din nou o mână spre față ei. Dar el își retrse mâna din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se înclină spășit. Brusc, ușile duble ale sufrageriei fură date la o parte, dezvăluind figura rotofie cu ochelari a lui Osip Maximovici. Fața sa era hotărâtă, pusă pe fapte mari. ă Ce înseamnă asta? întrebă el. ă Osip Maximovici, răsuflă ușurată Anna Alexandrovna. Slavă Domnului! Se repezi la el în timp ce acesta intra în cameră. Cum însă acesta îi refuză îmbrățișarea, ea se întoarse îmbufnată. ă Domnule, vă solicit o explicație, spuse Osip Maximovici și închise ușile în urma sa. ă Conduc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu mai erau în stare de niciun alt senetiment, cu atât mai puțin de milă. Umerii lor, pe măsură ce Porfiri și Salitov își croiau drum printre ei, erau tari, dar nu opuneau rezistență. Salitov vorbi ceva cu polizieski-ul, care păru atât ușurat cât și rușinat să îi vadă. ă Sunt mai rău ca niște câini, domnule. Ca niște câini în călduri, exlică el, arătând spre mulțime. Salitov primii informații despre accident de la un martor pe care plozieski-ul în reținuse, un ofițer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
te-a invitat la San Francisco? Întrebă Kitty precaută, pe când se plimbau pe Ocean Avenue, de-a lungul plajei pustii. Spre suprinderea ei, Desert Rose zâmbi cu toată gura, un zâmbet victorios, și dădu aprobator din cap. Kitty se simți ușurată: „Bine măcar că m-am Înșelat!“. Însă Desert Rose spuse: — Nu. — Nu? repetă Kitty, ca un ecou. Apoi Înțelese. Limbajul trupului femeii părea să spună: „Nu m-a invitat, dar știu că vrea să fiu aici. Totul va fi bine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
multe ori „da“ cu o față lipsită de orice expresie. După ce Închise, explodă: — Charlie ne-a invitat să petrecem noaptea cu el, la conacul unui membru al familiei Rothschild. Vezi? zise zâmbind triumfător. A ieșit exact așa cum plănuisem. Kitty oftă ușurată și se gândi că poate, totuși, tipul ăsta, Charlie, chiar o iubea pe Desert Rose. În orice caz, era un pas atât de mic de la o noapte petrecută pe o bancă din parc, până la o invitație la reședința familiei Rothschild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sincer rău pentru asta, zise Diane uitându-se cu franchețe În ochii prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă. — Nu-ți face probleme, zise Kitty. Știu cum stau lucrurile cu liber-profesioniștii. Cum ați ajuns la aeroport? Întrebă Diane ușurată că scăpase de grija aceea apăsătoare. — A, am găsit o rablă jegoasă, plină de imigranți ilegali. — Ai Înnebunit? zise Diane. Dacă vă oprea poliția, ați fi ajuns și voi la Închisoare! Draga mea, nimeni nu vrea să aresteze imigranți ilegali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mea de afaceri, e văduvă. O ajut doar, Îi fac cunoștință cu oamenii de care are nevoie. Kitty se simți imediat prost că-l judecase greșit. Trimit șoferul să vă ia, bine? continuă el la fel de galant. — Minunat, mulțumesc! zise Kitty ușurată și Îi Întinse telefonul lui Desert Rose cu un zâmbet triumfător. Nu e căsătorit! N-a fost niciodată căsătorit! zise ea mai tare decât de obicei, ca s-o poată auzi toți. Se aplecă spre Desert Rose și-i șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai aproape de tine. Ca și când eu n-aș putea plăti, pentru că sunt de culoare. M-a jignit profund. — Din Întâmplare... zise Kitty, surprinsă. — Ba pot să te asigur că nu. Niciodată nu așază Întâmplător nota de plată. — Eu mă simt mereu ușurată când nu o pun lângă mine. Asta pentru că tu ești albă, drăguță și blondă, răspunse Diane, colorându-și adjectivele cu o nuanță de dispreț. — Stai puțin, sări Kitty, nu-mi servi mie rasisme pe dos aici. Eu sunt nouă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atletic, uimitor. Pe dinafară părea un bărbat foarte sexy și foarte puternic, dar pe dinăuntru era terminat. După ce comandară o sticlă de Shiraz australian proclamă autoironic: — În seara asta vom vorbi mai ales despre mine. Eu, eu, eu... Kitty oftă ușurată, nu avea deloc chef să vorbească despre ea. — Bine. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă curioasă. — Nu mai Înțeleg regulile Întâlnirilor amoroase din America, zise el. În Europa doi oameni se Întâlnesc, se plac, Încep să iasă Împreună și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În serios, a fost o simplă aventură. — A fost minunat, nu? zise Înlocuitorul de Romeo al lui Kitty la sfârșitul primului act, când ieșiră. Îți place Charles Gounod? Kitty ezită. — Îl prefer pe Bob Dylan. — Și eu, zise Bill Blitz ușurat. Îmi place opera lui. — Nu știam că a scris și muzică de operă. — Da, Opera Omnia. La pauză Kitty Îl urmări pe Bill Blitz sorbind din șampanie și spunând Încă o glumă, și intră În panică. Era drăguț, amuzant, confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Matthew la celălalt capăt. Inima uită să-i mai bată preț de câteva clipe. Cum era posibil? Unde ești? Îl Întrebă nedumerită. Tot În Paris? — Sunt În Philadelphia, la o nuntă. — Ești pe pământ american? Slavă Domnului! răsuflă ea ușurată, de parcă ar fi fost un general dispărut În acțiune În timpul operațiunii Furtună În Deșert, care se Întorcea pe neașteptate acasă, la soția iubitoare, care-l așteptase credincioasă. — Mi-am schimbat zborul, vin la New York mâine, zise el vesel. Mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]