2,898 matches
-
spunem la revedere și închid telefonul. Geraldine are perfectă dreptate, mă comport prostește. Mă duc la bucătărie și deschid frigiderul: câteva iaurturi fără grăsime, niște fructe și câteva sticle de apă minerală. Le observ pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul oricărui alt tip și găsești probabil un bax de șase doze de bere, resturi de mâncare indiană luată la pachet și uitată pe-acolo și, dacă sunt chiar foarte leneși, o grămadă de semipreparate de la vreun magazin scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Lauren: se purta atât de natural, încât m-am relaxat imediat. Am comandat mâncare: o salată simplă, fără garnitură, pentru mine. Lauren a cerut o salată cu pui chinezească, și de cum a plecat barmanul, ne-am întors una la alta uimite: ― Și ce faci tu aici? am întrebat-o, presupunând că Lauren locuiește la Los Angeles, de vreme ce arăta atât de bronzată, de îngrijită, de sănătoasă - atât de L.A. Apoi m-am uitat însă mai bine și-am văzut - asta e influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ocuparea sa de către Români era considerată una dintre cele mai nesănătoase regiuni ale Europei"1363. În ciuda acestui fapt, "de la 1879 încoace condițiunile igienice s-au schimbat așa de mult în bine, în cât streinii care cetiseră despre clima Dobrogei, rămân uimiți vedând acestă îmbunătățire"1364. Ioachim Drăgescu își explica îmbunătățirea condițiilor de igienă din Dobrogea astfel: După mine, doue sunt causele care contribuiră la acesta: libertatea ce s-a dat poporului, blândețea și dreptatea administrațiunei române, de o parte, încrederea poporului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: {EminescuOpI 64
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de ape Cînt-un corn cu-nduioșare Tot mai tare și mai tare, Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blândă ține strajă. Ca din farmec Ea tresare Și privind uimită-n lături, Vede-un tânăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de teiu el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. Ea privi atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se pleacă-n jos, În sus rămâi cu fața, Să ne privim nesățios Și dulce toată vieața; {EminescuOpI 175} Și ca să-ți fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută". Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă, Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scriem iezuiților să nu-și mai facă griji în privința mea, scrâșni misionarul printre dinți dând din umeri. Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă să meargă și el pe vas. Ca trimis al Stăpânului! Dar țăranii îi priveau pe amândoi cu ochi nepăsători, nici înduioșați, nici uimiți. Parcă erau niște câini bătrâni care priveau faptele oamenilor cu indiferență. Unchiul îl arătă cu bărbia pe Yozō căruia i se îngăduise să stea într-un colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau la intrare: — Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vatican din partea ordinului său, ar fi fost mult înțelept să se arate el însuși la Roma însoțit de japonezi. Acum că dăduse glas acestui gând ascuns, simți că hotărârea era deja luată. Da, o să se ducă la Roma împreună cu japonezii. Uimiți, locuitorii Romei vor face ochii cât cepele la cei veniți dintr-o țară așa de îndepărtată. Astfel le va dovedi prelaților de la Vatican cu câtă vrednicie a lucrat el în Japonia. Ca să devină episcop... — Înțeleg. Seniorul Shiraishi tuși din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka se strâmbă a lehamite. Fiind cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desfășurarea evenimentelor atât de clar, de parcă ar fi fost el însuși martor la discuțiile dinăuntrul Sfatului. Nici samuraiul, nici Tanaka cel nepriceput la vorbe, nici tânărul Nishi nu puteau să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai putu stăpâni: Toate astea sunt presupuneri de-ale tale... Bineînțeles, sunt presupunerile mele. Nu cred nici o iotă! — Poți să-mi dai dreptate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor duce. Nishi îi dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut, cu dinți încălecați. Auzindu-l, Velasco își opri uimit calul și din șa vorbi ceva cu el. — Omul acesta, îi lămuri el pe soli, spune că în copilărie a văzut niște tineri japonezi care veniseră pe aici. — Japonezi... — Zice că acum vreo treizeci de ani niște tineri de paisprezece-cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea curiozitate plină de bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi cercetau cu toții pe japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de moarte luându-și viața. Din două surcele am făcut o cruce și am înfipt-o în movila de pământ. Lumina dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu sosi călare comandantul fortăreței San Juan de Ulúa însoțit de ajutorul său. — Și ei sunt la fel ca indienii, zise el descălecând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i face. Asta mi-a fost karma după cum ar spune un preot budist. Da, karma. Așa socotesc. Dar acum sunt încredințat că Dumnezeu s-a folosit de karma mea pentru binele Japoniei. — Ce vrei să spui? zise slujbașul și mai uimit. Cum s-a folosit pentru binele Japoniei? — Răspunsul se află chiar în întrebarea dumneavoastră, am zis eu că tărie nu doar ca să-l lămuresc pe el, ci ca să-mi spun răspicat toate acestea mie însumi. Ați spus că fapta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare ca fulgerat de focuri. Uimită, mândră, cântăreața se oprește, frânge cântecul și se uită cu îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bun Început. Săriră pe ponton și cu un mers țanțos veniră direct la Heinrich, cu care avură un schimb rapid de cuvinte În birmaneză. Harry se chinui să Înțeleagă ce spuneau din tonul vocilor, din gesturi, din reacții. Heinrich părea uimit, iar polițiștii păreau foarte sobri. Heinrich arătă cu degetul spre lac. Polițiștii arătară Într-o direcție puțin diferită. Schimbul continuă, iar Heinrich scutură din cap cu vehemență. Polițiștii arătară spre Harry, iar Heinrich făcu un semn condescendent cu mâna. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mine, deși e dificil să fii obiectiv În legătură cu tine Însuți, aș spune mai degrabă că umblam Într-un soi de transă, lipsită de emoții. Singurul care părea să-și fi păstrat mintea limpede a fost portarul. Vă dați seama ce uimiți am fost să-l vedem, În acele ore de nebunie, pe portarul nostru Împachetând plin de bunăvoință și eficiență, asigurându-se că avem toate proviziile necesare riscantei noastre călătorii. În ceea ce noi am catalogat drept un ultim avânt de loialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întinse mâna. Ce ironie, râse În sinea ei. El era cel care umbla după ea acum. Când i se spusese că va fi ușor de prins, habar n-avusese cât de ușor. M-ați văzut? Harry părea În același timp uimit și flatat. —La televizor, aici sau În State? —Ambele, spuse ea. Acasă toată lumea vă urmărește emisiunea. Eram deja fan al Dosarelor Fido - am un cățel Papillon tare obraznic. Și serialul Misterul din Myanmar e cel mai bun reality-show. Toată lumea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clătească pe celălalt cu priveliștea apetisantelor coapse ale Belindei, Între ochiul lui liber și triunghiul ei de pluș aflându-se doar o bucățică de lycra. Înapoi la cameră: un câmp, o bucată de cer, pagode primitive și bătrâne cu expresii uimite, apoi bivolițe, mai multe bivolițe, un copil călare pe o bivoliță, acum indicatoare, mai multe indicatoare, indicatoare afișând inventive aplicații ale limbii engleze. Belinda citi cu voce tare: „Cazat și mâncat“, „Restaurant-bar“. Apoi pe ecran apăru un grup de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele. 8. De aceea, acoperiți-vă cu saci, plîngeți și gemeți; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9. " În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămîne încremeniți, și proorocii uimiți. 10. Eu am zis: "Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, cînd ai zis: Veți avea pace!" Și totuși sabia le amenință viața." 11. În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]