7,855 matches
-
în brațe/ cu pisica aceasta care știe tot ceea ce în ceața/ din camerele unde se-aprind luminile târzii se întâmplă./ (sau nu se întâmplă nimic.) doar că pisica nu are/ să divulge nimic. Este și de acum încolo aceeași mare/ uitare - fuga ta cu pisica ar fi o poveste prea simplă". (Discreția pisicii). Iat-o pe mereu tânăra Nina Cassian: "Turban motanul/ e roșu, e gri/ și-nfășură capul/ pașalei Ali. / Pașaua nu-și clatină/capul, de-un an/ să toarcă
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
frizerii cu frizeriile lor, flașnetarii, florăresele, ursarii, lampagiii, brutarii vestiți, dar și anonimii bragagii. Apoi cârciumile, bodegile, restaurantele, hotelurile, cofetăriile, barurile - un soi de ghid într-un oraș care nu mai există decât pe mici porțiuni, un Babilon îngropat în uitare și, desigur, o cetate captivantă prin îmbinarea ei de pitoresc balcanic cu europeana civilizație. Lucruri trăite - vârsta autoarei nu ne este dezvăluită, dar din fotografie ne zâmbește o simpatică bunicuță - întovărășite de excelente ilustrații fotografice dau cărții și valoarea unui
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
și lasă/ Peste gunoaie/ Lumina și mierea" - Câine-milos-dimineața. Poetul e expresiv și profetic atunci când pesimismul îi devine dens-întunecat: "Dinspre astre se-aude/ Cum roade omida;/ Ascultă cum timpul/ Se stinge.../ Aici în Orient.// 3. Aici e vremea nevreme/ Și multă uitare (...) Va fi doar cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste-o câmpie arsă de sexe.../ Tăcere iubito,/ Tăcere și multă uitare" (Orient). Un poet precum Ștefan Radof face dovada că poezia adevărată nu are a fi discutată obsesiv în legătură cu
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
Cum roade omida;/ Ascultă cum timpul/ Se stinge.../ Aici în Orient.// 3. Aici e vremea nevreme/ Și multă uitare (...) Va fi doar cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste-o câmpie arsă de sexe.../ Tăcere iubito,/ Tăcere și multă uitare" (Orient). Un poet precum Ștefan Radof face dovada că poezia adevărată nu are a fi discutată obsesiv în legătură cu vârsta biologică, fiind relevantă dintr-o cu totul altă perspectivă.
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
sac ticsit cu boabe, o inextricabilă bobină otova și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce socotea că în limbă se află reziduuri magice și că izomorfismul sonor induce ideea unor întîlniri în lumea obiectuală.
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
fiziologică periodică și reversibilă. Somnul este esențial vieții. Atunci când nu dormim suficient, organismul este obosit și face față cu greu obstacolelor cotidiene. În timp ce dormim, toate sistemele organismului se autoreglează și se purifică. Somnul ajută la reorganizarea memoriei și ajută la uitarea întâmplărilor dramatice din timpul zilei. În continuare îți vom recomanda câteva strategii care te vor ajuta să dormi mai bine. Autor: Anca Murgoci Stabilește-ți un orar pe care să îl respecți zilnic. Astfel, îți vei regla ceasul biologic și
Sfaturi pentru un somn liniştit () [Corola-journal/Journalistic/68046_a_69371]
-
glosă critică, ale romanului. Episodul servește drept explicație pentru disponibilitatea unui neverosimil editor - domnul Cambreleng - de a aduna în preajma lui un grup de autori, prin forța destinului, ratați. Iată-l intrat în joc, alături de un fost premiant Nobel căzut în uitare și de o curajoasă, dar plictisitoare, cehoaică fugită dintre tancurile sovietice, pe discretul poet optzecist: "Înainte de a continua această poveste ar fi poate cazul să spun câteva lucruri despre poemul meu Corabia, care îmi adusese, la un moment dat, în
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
carieră că autor al unor compoziții iconoclaste, în răspăr cu ambianța nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria să? Din fericire, catre finele secolului 20, remarcabilă pianista (româncă stabilită la Londra) Anda Anastasescu a acționat decisiv pentru corijarea injustei uitări: pe de-o parte a fondat ceea ce avea să se numească The Constantin Silveștri Internațional Festival and Concerto Competition, iar pe de altă și-a capacitat soțul, remarcabilul jurnalist-muzicolog John Gritten, să conceapă monografia intitulată A Musician Before His Time
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola rugului n'o știa nimeni,/ cum luminase tâmpla și arcadele zării.// Și noapte nouă veni. Sau poate/ s'a întors dispăruta, noaptea cea veche,/ dacă e să ascultăm unele sacre înțelepciuni/ cari spun că multul e Una, fără pereche
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
ciocănească la ușă - era atâta distincție defunctă, încât îți venea să fii gata vulgar, să râgâi, să înjuri, - cred că tapiseriile degradate de pe pereți, mătasea lor, nu vibrase niciodată la ecoul vreunui cuvânt urât, nelalocul lui, decât, cine știe, (în uitarea din pat, ce o aduc plăcerile)..., dar asta nu se știe niciodată... * Controlor de contoare electrice, treabă ușoară de băiat isteț - student la Fizică și Matematică, să câștige un ban, citea lumina, nota, venea a doua oară, încasa și lăsa
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
le invoca nu e doar un stimul menit a ne păstra ținerea de minte, ci e chiar condiția existenței lor. Le trezești la viață amintindu-ți de ele. În schimb, a nu le invoca înseamnă a le îneca în curgerea uitării. Dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Sunt cel puțin trei filozofi cărora cercetătoarea noastră le-a scos numele din neant: Vasile Băncilă, Simion
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
dar strălucit debut, la 38 de ani (în tinerețe scrisese doar câteva sonete): romanul pastoral Galateea, care se bucură de succes, nu numai în Spania (în secolul al XVI-lea cunoaște două ediții), ci și în Franța, căzând însă în uitare, în veacurile următoare, până când este redescoperit și prețuit de romanticii germani, la începutul secolului al XIX-lea, dar abia din a doua jumătate a acestuia este înțeles și apreciat la adevărata-i valoare. Galateea este o operă valoroasă considerată atât
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
preamărite fiindcă e subtilă și obiectivă// sau ai mai putea/ să vorbești în somn,/ simțurile uluite/ la vederea întregului/ sufletul pitindu-se în umbră// fiecare lucru vrea să crească/ și să nu știe tot,/ tânărul sărac/ surâde luminii / în pragul uitării" (iar copiii...). Iubirea e "acest fruct minunat" ("amintire ascunsă a tot ce..."), realitatea se exprimă cifrat, ritualic, până și "ziua e un cod" (dialog), iar "într-o formă fixă de vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
nu are numai un sens figurat"; "dacă undeva Ťmistica dăruiriiť și Ťmisticať pur și simplu au un sens, îl au cu siguranță în spațiul creației; act de muncă realizată într-un climat asemănător celui al Ťrugăciuniiť, al abandonului, al totalei uitări de sine, al sacrei așteptări, al sacrei atenții". Asemenea fraze iluminate se găsesc cu duiumul în cărțile lui Lucian Raicu, criticul care nu face economie nici de simțire, nici de cuvinte. El se pronunță neobosit despre condiția literaturii de ficțiune
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
lase învinse de singurătate, că ritualul repetițiilor includea, mai mult chiar decît dragostea de muzică, nevoia imperioasă de a aparține unei colectivități familiare, unde ești cunoscut și înțeles (...) lumea în care îți împărtășești bucuriile și îngrijorările, unde încerci să dai uitării ori să ironizezi presentimentul sfîrșitului". La fel grupul doamnelor americane: "aceeași nevoie imperioasă, vitală, de a aparține unei colectivități plăcute, întemeiată pe o preocupare comună și pasionantă." Romanul Ultimele iubiri se încheie în mod abrupt și inspirat, prin "mormăitul" aprobator
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
Jurnalului lui André Gide, pentru ca ultimele note să aparțină propriului Jurnal de doliu: cerc închis, cum ar fi - cercul artiștilor dispăruți. 2 aprilie 1978 A scrie pentru a-ți aminti? Nu pentru a-mi aminti, ci pentru a combate sfâșierea uitării ce se anunța absolută. Această - curând - "nicio urmă", nicăieri, în nimeni. Nevoia unui "Monument". Memento illam vixisse. 8 mai 1978 (În vederea zilei în care voi putea în sfârșit scrie) În sfârșit! Despărțit de această scriitură în care-mi puneam însăși
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
mai bine carnea de pe mine să mi-o rup/ și să cad cum cade-n iarnă valul de cenușă albă peste deal/ pe când plouă lacrimi în pahare și se surpă călărețu-n cal" (cenușa). Esturile (votca, zvetlana, lenea) sunt imnuri aduse uitării de sine ("înc-o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie/ să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
a realizat, în 1964, filmul „L'Enfer“, cu actorii Romy Schneider și Serge Reggiani în rolurile principale, proiect întrerupt înainte de a fi dus la bun sfârșit. Imaginile filmate, totalizând 15 ore, n-au mai fost niciodată făcute publice, fiind date uitării pentru o jumatate de secol. „L'Enfer“ este povestea unui patron al unui hotel de provincie, cuprins de demonul geloziei.
Lungmetraje de Puiu, Muntean şi Ujică, în topul celor mai bune 10 filme nelansate în SUA în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70908_a_72233]
-
simțea apropiat. Analizând Noaptea americană, dincolo de aparența de seninătate și de orchestrație jovială, puțin holistică, distrată a regizorului, criticul relevă un alt resort secret al cinematografiei lui Truffaut, caracterul ei de soteriologie particulară: "Numai cinematograful poate să țină piept morții, uitării, nu pentru că le-ar ignora sau exclude; el echilibrează amenințările, umple golurile." Aici regizorul cu al său cinema împotriva uitării, - ce altceva face Bertrand Morane, eroul din Bărbatul care iubea femeile? - se întâlnește cu romancierul Adolfo Bioy Casares în al
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
un alt resort secret al cinematografiei lui Truffaut, caracterul ei de soteriologie particulară: "Numai cinematograful poate să țină piept morții, uitării, nu pentru că le-ar ignora sau exclude; el echilibrează amenințările, umple golurile." Aici regizorul cu al său cinema împotriva uitării, - ce altceva face Bertrand Morane, eroul din Bărbatul care iubea femeile? - se întâlnește cu romancierul Adolfo Bioy Casares în al cărui roman, Invenția lui Morel, avem aceeași intuiție, eternitatea există numai în hologramă, cu anticipație 3D-ul actual, acolo povestea de
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
Adela Jușcă Fiul cântărețului de muzică populară lui Liviu Vasilică a demarat un protest pe facebook din cauză că tatăl său nu va fi comemorat cum se cuvine anul acesta, de autoritățile din Alexandria. "LIVIU VASILICĂ nu este dat uitarii... Ce dacă la noi nu vrea nimeni să îi facem o comemorare așa cum se cuvine? Noi cântăm muzica lui mai departe, alții realizează momente artistice pe muzica lui... Să se zvârcolească în chinuri autoritățile de aici!!!" afirmă Florin Vasilică. Pe
Protest în Alexandria: fiul lui Liviu Vasilică vrea comemorare oficială pentru cântăreț by Adela Jușcă () [Corola-journal/Journalistic/71227_a_72552]
-
trebuie să se abțină. Să încheiem punînd în lumină meritul Dorei Mezdrea, acribia sisifică cu care a cules, cuvînt cu cuvînt, paginile dosarelor informative. De fapt, dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască morții este ca posteritatea să-i pomenească viața. În privința lui Noica, putem fi liniștiți: filozoful are o posteritate sigură pe care insinuările detractorilor nu o pot micșora
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
în La mémoire, l'histoire, l'oubli), citat de Chevallier-Chambet. Și vorbele lui i se potrivesc acestui biograf și monograf fantastic, al unei lumi pe care nu o regăsești decît în viață, în memorie, în nuanțele spălate de ape ale uitării. Infernul amorului, în Chira Chiralina, îl iscodește Giovanni Magliocco. Yannick Preumont se ocupă de poetica ironiei, iar Anna Carmen Sorrenti pune alături mai multe feluri de copilărie la Istrati, pornind de la Tournier. Feliciei Mihali, stabilită de aproape zece ani la
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
sicofantul de ultimă oră: "Potrivit prietenului meu român, Mircea Platon, cruciada lui Tismăneanu și a cercului său împotriva Dreptei tradiționale (dar nonexpansioniste) a fost cea care le-a îngăduit lui Corneliu Vadim Tudor și Partidului România Mare să treacă în uitare colaborarea cu Ceaușescu și să formeze o mișcare naționalistă agresivă." Recunosc că în prima clipă am izbucnit în râs: chiar așa, domnu' Platon, chiar așa?! V-o fi prieten dl Gottfried, dar cu adevărul stați prost de tot... Despre care
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
din partea istoriei propriu-zisă. După cum există și una, întunecată, a prezenței. Critica deceniului al șaselea reprezintă, în acest sens, un prag sub care nu se mai prea poate coborî: "Cei mai mulți dintre combatanții români pe frontul critic și ideologic sunt astăzi dați uitării (N. Popescu-Doreanu, Sorin Toma, N. Moraru, Mihai Novicov), doar câțiva care au trecut, într-un fel sau altul, de granițele epocii meritând o mențiune: Ion Vitner (care a început prin a căuta clasa muncitoare în opera lui Caragiale și Eminescu
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]